Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.274/CM
Ședința publică din 14 Aprilie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
litigii de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier – –
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtulCONSILIUL JUDEȚEAN, cu sediul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 1887 din 18 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în B,-, județul T, domiciliat în T,-, județul T, domiciliată în T,-, județul T, domiciliat în M,-, județul T, domiciliat în comuna, județul T, domiciliat în T,-, județul T și, domiciliat în T,-, județul T, având ca obiect conflict de muncă – contestație decizie concediere.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința de judecată din 8 aprilie și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 10 aprilie 2008 și 14 aprilie 2008, când a dat următoarea soluție:
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea formulată la Tribunal T contestatorii, -, -, au formulat contestație împotriva Deciziilor nr. 20, 22, 23, 26, 28 și 29 emise de Consiliul Județean T – Direcția de Protecție a la data de 15 mai 2006, solicitând anularea acestora și obligarea intimatului la plata drepturilor salariale cuvenite contestatorilor, aferente perioadei începând cu data emiterii deciziilor și până la data pronunțării hotărârii judecătorești:
-plata obligațiilor bugetare aferente vechimii în muncă pentru aceeași perioadă, în ceea ce privește pe contestatori;
-operarea mențiunilor în carnetul de muncă al contestatorilor cu privire la vechimea în muncă:
-predarea efectivă către contestatori a carnetelor de muncă în original, completate cu datele privind vechimea în muncă, până la data pronunțării hotărârii judecătorești;
-plata cheltuielilor de judecată efectuată în cauză către contestatori.
In motivarea cererii contestatorii au arătat că au fost angajații Direcției Județene de Protecție a T, iar prin Hotărârea nr. 47 din 26 aprilie 2006 emisă de Consiliul Județean T s-a dispus încetarea activității direcției în care au lucrat și preluarea patrimoniului acesteia de către Consiliul Județean
Pârâtul Consiliul Județean Taf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes a contestatorilor.
În acest sens, intimatul a arătat că Direcția de protecție a T și-a încetat activitatea în baza Hotărârii nr.47/2006, începând cu data de 15 mai 2006, așa încât contractele individuale au încetat de drept, urmare a desființării acesteia, în temeiul art.56 lit.c) din Codul muncii și nu în baza deciziilor emise de directorul intimatei. Astfel, prin anularea deciziilor contestate – contestatorii nu vor putea fi reintegrați în funcția anterioară, urmare a încetării activității persoanei juridice angajatoare.
În speță, nu există situația unei concedieri colective, sens în care susținerile contestatorilor că nu s-a întocmit un plan de măsuri sociale și nu au fost respectate condițiile prevăzute de lege în cazul concedierii colective, apar ca nefondate.
Totodată, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, întrucât deciziile de concediere au fost emise de Direcția Județeană de Protecție a T, excepția lipsei calității procesual active a contestatorului, întrucât deciziile contestate au fost emise chiar de către acest contestator în calitatea sa de director al Direcției Județene de
Potrivit art.60 Cod civil, pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a contestatorului în calitatea acestuia de director al Direcției Județene de Protecție a T și emitent al deciziilor contestate în cauză.
În motivarea cererii de chemare în garanție, s-a arătat faptul că în calitatea sa de director al Tai nvocat în mod greșit în deciziile de concediere contestate ca temei juridic art.65 alin.1 din Codul muncii, în loc de art.56 lit.c din Codul muncii.
În situația în care Consiliul Județean T ar fi obligat să plătească drepturile salariale pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute de lege pentru concedierea colectivă, conform art.78 din Codul muncii, deși în speță a fost vorba de încetare de drept, aceasta s-a datorat exclusiv emiterii în mod greșit a deciziilor de concediere de către.
Prin sentința civilă nr.2968/7.11.2006 a Tribunalului Tulceas -au respins excepțiile ca nefondate, s-a respins cererea de chemare în garanție ca inadmisibilă, s-a admis în parte contestația, fiind anulate ca nelegale deciziile de concediere.
Totodată, a fost obligat pârâtul Consiliul Județean T la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate, reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiar contestatorii, începând cu data emiterii deciziilor de concediere și până la data pronunțării hotărârii.
S-a obligat pârâtul să efectueze viramentele către bugetul de stat pentru reclamanți și să efectueze mențiunile în carnetele de muncă ale contestatorilor pentru perioada dintre data emiterii deciziilor de concediere și până la data pronunțării hotărârii.
Curtea de APEL CONSTANȚA prin decizia civilă nr.89/CM/13.03.2007 a casat sentința civilă nr.2968/7.11.2006 a Tribunalului Tulcea și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond, pentru a se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere, inclusiv asupra cererii formulate de, pentru a se pronunța asupra Hotărârii nr.47/2006, respectiv pentru a analiza nota de fundamentare ce a stat la baza emiterii Hotărârii nr.47/2006, raportul nr.42/2852/19.04.2006, natura raportului de muncă al reclamantului și precizările la acțiune.
După, rejudecare, prin sentința civilă nr.1887/18.10.2007, Tribunalul Tulceaa admis contestațiile formulate de reclamanții, -, -, Și, în contradictoriu cu Consiliul Județean T și a anulat Dispozițiile nr. 20, 22, 23, 26, 28 și 29, toate emise la 15 mai 2006 de către intimat și Dispoziția nr. 316 emisă de intimat la data de 12 iulie 2006, ca nelegale și netemeinice.
A fost obligat intimatul Consiliul Județean T la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorii, începând cu data emiterii deciziilor de concediere și până la data pronunțării prezentei hotărâri către contestatori.
A fost obligat intimatul Consiliul Județean T să efectueze viramentele către bugetul de stat pentru perioada de la data emiterii deciziilor de concediere și până la data pronunțării prezentei hotărâri pentru contestatori.
A fost obligat intimatul Consiliul Județean T să efectueze mențiunile privind vechimea în muncă în carnetele de muncă ale contestatorilor.
S-a dispus repunerea contestatorului în situația anterioară emiterii deciziei de concediere.
S-a respins cererea de chemare în garanție a lui, formulată de intimatul Consiliul Județean
A fost obligat intimatul la plata sumei de 1100 lei cheltuieli de judecată către contestatorul și la plata sumei de 6000 lei cheltuieli de judecată către toți ceilalți contestatori.
În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 316 din 12 iulie 2006, Consiliul Județean Tad ispus încetarea contractului de muncă al contestatorului, începând cu data de 15 mai 2006, în baza dispozițiilor art. 56 lit. c) din Codul muncii.
In cursul procesului, s-a lămurit care sunt capetele de cerere cu care s-a investit instanța, neregăsindu-se printre acestea anularea Hotărârii nr. 47/26 aprilie 2006 Consiliului Județean T, pentru a se pune în discuție o disjungere dar și faptul că nu avea calitatea de funcționar public, conform relațiilor comunicate de către Consiliul Județean
Conform art. 65 alin. 1 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității.
Articolul 56 lit. c) din Codul muncii stipulează că încetează de drept contractul de muncă ca urmare a dizolvării angajatorului persoană juridică, de la data la care persoana juridică își încetează existența.
Prin raportul nr. 42 din 19 aprilie 2006 și nota de fundamentare din aceeași dată, se propune, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 37/2006, înființarea ” ” T, având ca acționar unic Consiliul Județean T, prin reorganizarea Direcției Județene de Protecție a
In același sens, articolul 6 din Legea nr. 37/2006, forma inițială stipula că, serviciile publice de protecție a, aflate în subordinea Consiliilor Județene se privatizează.
După cum reiese și din înscrisurile arătate, dar și din însăși denumirea Legii nr. 37/2006, respectiv lege privind reorganizarea activității de protecție a și carantină fitosanitară este în discuție o reorganizare a activității la nivelul acestui sector, așa încât temeiul de drept indicat în cuprinsul deciziilor de concediere a fost corect menționat, cu excepția contestatorului, unde s-a invocat alt text de lege.
Pornind de la dispozițiile legale menționate, s-a invocat și faptul că angajatorul nu a parcurs procedura prevăzută pentru concedierile colective, având în vedere că au fost concediați 13 salariați, nu a fost notificat și consultat sindicatul, nu a fost notificat inspectoratul teritorial d e muncă și agenția teritorială de ocupare a forței de muncă, nu s-au luat măsuri active de combatere a șomajului și de acordare de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil iar pârâtul nu a probat îndeplinirea acestor obligații, deși sarcina probei îi revenea.
In ceea ce-l privește pe contestatorul, este de relevat că acesta a încheiat contractul individual de muncă cu Consiliul Județean T, motiv pentru care nu se putea recurge la varianta încetării de drept a contractului ca urmare a dizolvării angajatorului – persoană juridică pentru că angajatorul nu s-a dizolvat, ci doar un serviciu din cadrul Consiliului Județean T s-a reorganizat.
Având în vedere cele dispune, se va face aplicarea dispozițiilor art. 78 alin. 1 și art. 40 lit. f) din Codul muncii, urmând a obliga Consiliul Județean T la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorii, începând cu data emiterii deciziilor de concediere și până la data pronunțării hotărârii, dar și la efectuarea tuturor viramentelor pentru această perioadă către bugetul de stat și a mențiunilor privind vechimea în muncă în carnetele de muncă ale contestatorilor relativ la același interval de timp.
Pentru contestatorul, se va dispune și repunerea în situația anterioară, pentru că a solicitat expres, pe când ceilalți contestatori au menționat că nu doresc reintegrarea.
Relativ la cererea de chemare în garanție este de relevat că nu se poate antrena răspunderea fostului director al Direcției Județene pentru T, întrucât Consiliul Județean T trebuia să hotărască și asupra situației angajaților, din moment ce au decis desființarea respectivei direcții, reorganizarea și crearea unei societăți comerciale pe acțiuni, cât timp, așa cum s-a arătat prin lege nu se prevede că se vor desființa locurile de muncă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Consiliul Județean
În motivare s-au invocat următoarele motive de recurs:
Instanța de fond a reținut în mod nelegal că în ceea ce îi privește pe contestatori a avut loc o concediere colectivă, când în fapt s-a produs o încetare de drept a contractelor individuale de muncă, în temeiul art.56 lit.c) din Codul muncii ca urmare a desființării instituției.
Direcția Județeană de Protecție a T și-a încetat activitatea la data de 15 mai 2006, conform Hotărârii Consiliului Județean T nr.47/26.04.2006.
Potrivit dispozițiilor art.56 lit.c) din Codul muncii, text în vigoare la data de 15 mai 2006, contractul individual de muncă încetează de drept ca urmare a dizolvării angajatorului persoană juridică de la data la care persoana juridică își încetează existența.
În speță, neavând loc o concediere colectivă ci o încetare de drept a contractelor individuale de muncă – în temeiul art.56 lit.c) din Codul muncii, angajatorul nu avea obligația respectării dispozițiilor art.69 – 73 din Codul muncii, valabile doar în cazul concedierilor colective.
Consiliul județean Taa preciat că soluția reorganizării Direcției Județene de nu este oportună din considerente de natură economică și a dispus încetarea activității acesteia.
Contestatorii cu excepția d-lui au avut contractele de muncă încheiate cu Direcția Județeană de Protecție a T, care avea personalitate juridică și patrimoniu propriu.
În temeiul hotărârii Consiliului Județean T nr.47/2006, angajatorul respectiv – Direcția Județeană de Protecție a T și-a încetat activitatea.
Coroborând cu dispozițiile art.56 lit.c) din Codul muncii contractele de muncă ale angajaților au încetat de drept la data de 15.05.2006.
Consiliul județean T nu are calitatea de angajator al contestatorilor, excepție făcând doar. Contractele de muncă ale contestatorilor sunt încheiate cu Direcția Județeană de Protecție a T în calitate de angajator.
Prin urmare, Consiliul Județean nu este ținut de restricția instituită prin dispozițiile art.77 Codul muncii.
Referitor la cererea d-lui, încetarea contractului individual de muncă al acestuia prin dispoziția nr.316/12.07.2006 emisă de Președintele Consiliului Județean T, s-a dispus legal și temeinic.
În contractul nr.22/20.03.2003 încheiat între Consiliul Județean T și, la Capitolul, obiectul contractului este menționat: coordonarea activității Direcției Județene de Protecție a. Or, direcția a fost desființată prin hotărârea nr.47/2006 și-a încetat activitatea la data de 15.05.2006.
Obligația efectuării mențiunilor privind vechimea în muncă în ceea ce-i privește pe contestatori este imposibil de executat, întrucât pe carnetele de muncă la rubrica angajator figurează Direcția Județeană de protecție a T, iar această instituție nu mai există.
Deși instanța de fond a obligat Consiliul Județean T, la plata de despăgubiri până la data pronunțării sentinței, unii dintre contestatori s-au reangajat prin urmare despăgubirile trebuiau acordate până la momentul reangajării.
În cazul în care se va menține hotărârea instanței de fond, recurentul a solicitat admiterea cererii de chemare în garanție a d-lui, care în calitate de director la Direcția Județeană de Protecție a Ta emis deciziile nr.20, 22,23, 26, 28 și 29 din 15.05.2006.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele, considerente:
Prin deciziile nr.20, 22, 23, 26, 28 și 29 din 15.05.2006 Consiliul Județean T – Direcția Județeană de Protecție a Ta dispus concedierea contestatorilor, -, -, și, în baza prevederilor art.65 alin.1 din Codul muncii.
Prin hotărârea nr.47 din26 aprilie 2006 Consiliului Județean T s-a decis că începând cu 15.05.2006, Direcția Județeană de a Tî și încetează activitatea.
Această hotărâre la rândul său a avut la bază nota de fundamentare nr.2853/19.04.2006 și raportul nr.42/2852/19.04.2006 a Direcției de juridic și administrației publice, dar și prevederile legii nr.37/2006 privind reorganizarea activității de protecție a.
Înscrisurile menționate mai sus, propuneau înființarea SC SA T, având acționar unic Consiliul Județean T prin reorganizarea Direcției Județene de Protecție a
Art.6 din Legea nr.37/2006, în forma inițială prevedea faptul că, serviciile publice de protecție a, aflate în subdordinea Consiliilor județene, se privatizează.
Din înscrisurile arătate mai sus, precum și din dispozițiile Legii nr.37/2006, rezultă faptul că în cauză a avut loc o reorganizare a activității.
Prin urmare, temeiul de drept indicat în cuprinsul deciziilor de concediere a fost corect menționat, respectiv art.65 alin.1 din Codul muncii.
În ceea ce îl privește pe contestatorul, în mod greșit s-a menționat în decizie încetarea contractului individual de muncă în baza art.56 lit.c) din Codul muncii, atât timp cât nota de fundamentare nr.2853/19.04.2006, raportul nr.42/2852/19.04.2006, cât și dispozițiile legii nr.37/2006 care au stat la baza Hotărârii nr.47/2006, prevedeau reorganizarea activității de protecție a și nu desființarea direcției.
Întrucât în cauză au fost concediați 13 salariați, ne aflăm în situația unei concedieri colective, astfel că pârâtul avea obligația respectării obligațiilor prevăzute de art.69 – 70 din Codul muncii, a căror încălcare atrag – sancțiunea nulității absolute (art.76 Codul muncii ).
În deciziile de concediere indicându-se ca temei în drept art.65 alin.1 din Codul muncii, pe parcursul judecății, angajatorul nu poate invoca alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Prin preluarea patrimoniului Direcției județene de Protecție a, Consiliul Județean Tap reluat în totalitate drepturile și obligațiile fostei direcții, prin urmare acesta este ținut de restricția instituită prin dispoziția art.77 Codul muncii.
De asemenea, acesta are obligația punerii în a dispozitivului hotărârii primei instanțe referitoare la plata despăgubirilor, reintegrarea contestatorului, efectuarea viramentelor către bugetul de stat și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale contestatorilor.
În ceea ce privește întinderea despăgubirilor, având în vedere faptul că intimații contestatori s-au reangajat în mod corect prima instanță a dispus acordarea acestora până la pronunțarea hotărârii.
Aceste despăgubiri sunt datorate pentru emiterea unor decizii de concediere nelegale și nu au nici o legătură cu salariile primite de contestatori pentru prestarea muncii la un alt angajator pe parcursul derulării procesului.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a contestatorului, în mod corect prima instanța a dispus respingerea acesteia, având în vedere faptul că acesta a indicat în mod corect în cuprinsul deciziilor de concediere dispozițiile art.65 alin.1 din Codul muncii.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de pârâtulCONSILIUL JUDEȚEAN, cu sediul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 1887 din 18 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în B,-, județul T, domiciliat în T,-, județul T, domiciliată în T,-, județul T, domiciliat în M,-, județul T, domiciliat în comuna, județul T, domiciliat în T,-, județul T și, domiciliat în T,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 aprilie 2008.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond: Șt./
Red.dec.Jud.-/ 2ex.
Tehnored./12.05.2008
