ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 279/R/2010
Ședința publică din data de 4 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gârbovan
JUDECĂTOR 3: Sergiu
GREFIER:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2621 din 05.10. 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, privind și pe pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ B, având ca obiect litigiu de muncă – contestație împotriva deciziei de concediere.
dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 2 februarie 2010, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2621 din 5 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, s-a respins contestația formulată de către contestatoarea împotriva deciziei nr. 1170/07.10.2008 emisă de către intimata BANCA COMERCIALA ROMÂNĂ B, prin care i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că intimata a emis decizia nr. 1170/07.10.2008, prin care a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatoarei începând cu data de 09.10.2008, reținându-se ca faptă nedecontarea sau decontarea cu întârziere a unui număr de 18 bilete la ordin emise de COM în favoarea N în perioada decembrie 2007- aprilie 2008.
La data de 06.08.2008 N înregistrează sub nr. 14929 la sucursala Ta B. o somație prin care cere să se ia măsurile corespunzătoare pentru acoperirea pagubelor generate prin Sucursala D deoarece a depus spre plată la. L în perioada 07.03.-26.03.2008 un număr de 18 bilete la ordin emise de în valoare de -,34 lei cu scadență în aceeași perioadă.
La data de 11.09.2008 Direcția Juridică din cadrul intimatei a solicitat Sucursalei C și D informații cu privire la borderourile de prezentare la plată primite în perioada 07.03-26.03.2008 pentru biletele de ordin emise de COM și având ca beneficiar pe N, toate biletele la ordin primite în aceeași perioadă emise de în beneficiul N, situația plăților pentru fiecare bilet la ordin, dovada constatării refuzului de plată pentru fiecare bilet la ordin, cererea de înscriere a refuzului bancar întocmită și transmisă conform Regulamentului nr. 1/2001 și dovada transmiterii, dovada înscrierii în și dovada realizării circuitului notificării interdicției bancare.
Din analiza documentelor prezentate de cele două Sucursale C și D, a rezultat că Sucursala D în calitate de bancă a plătitorului celor 18 bilete la ordin nu a respectat dispozițiile Regulamentului nr. 4/2004 privind efectuarea și controlul operațiunilor de decontare între societățile bancare și ale Regulamentului nr. 1/2001 al, respectiv biletele la ordin nu au fost înregistrate în contul plătitorului în ziua introducerii în bancă ci mai târziu, în data de 23.04.2008, cu toate că în contul curent al plătitorului existau disponibilități bănești și pentru biletele la ordin menționate; unitatea plătitoare trebuia să decidă, în ziua prezentării refuzul și cel târziu în ziua refuzului, să transmită la CIP o cerere de înscriere a refuzului bancar.
Fapta reținută în cuprinsul deciziei de sancționare contestată a fost cunoscută de către prin Direcția Juridică după data de 11.09.2008, mai precis la 22.09.2008, când Cap ropus sesizarea Comisiei de disciplină, iar decizia este emisă la data de 07.10.2008 adică în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 268 alin.1 din Legea 53/2003.
Prin urmare, cererea contestatoarei a fost respinsă, iar decizia contestată a fost menținută.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea acestuia și în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul admiterii contestației pe care a formulat-o în contradictoriu cu pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ B și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond a procedat greșit atât cu prilejul judecării cauzei cât și cu prilejul motivării hotărârii. Motivul de casare principal este cel prevăzut de art. 312 alin.3 proc.civ, fiind necesară administrarea probei testimoniale solicitate de reclamantă, anume audierea martorei. Reclamanta a acționat în felul reproșat de Banca Comercială Română, la indicațiile superiorului său ierarhic, domnul director executiv În această situație, apreciază că beneficiază de protecția dispozițiilor cuprinse în Codul Muncii, apărare pe care a invocat-o și în fața instanței de fond dar care nu a fost analizată de aceasta.
Pe de altă parte, hotărârea pronunțată intră sub incidența art. 304 pct.7 pr.civ. având în vedere că aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Instanța s-a mulțumit să arate că sancționarea contestatoarei a avut loc în termenul legal. Banca Comercială Română a aflat prin directorul executiv de la acea vreme al Sucursalei din D faptul că există incidente de plată, toate acestea având loc la ordinul expres al domnului. Contestatoarea a depus la dosar înscrisuri din care rezultă conținutul corespondenței purtate cu superiorul ierarhic, în modalitatea poștei electronice, acesta fiind informat la zi despre toate problemele legate de incidentele de plată. Prin urmare, societatea avea cunoștință de cele petrecute începând cu luna decembrie a anului 2007, ultima corespondență prin e-mail datând din aprilie 2008. Nici această apărare nu a fost luată în considerare de prima instanță.
Mai învederează recurenta că o altă dată de la care putea să curgă termenul de prescripție era data de 6 august 2008 când Naî nregistrat reclamația și nici această apărare nu a fost analizată de instanța de fond.
Astfel, în cauză își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 268 din Codul Muncii. Practic, s-au încălcat dispozițiile art. 304 pct. 9.proc.civ. făcându-se o greșită aplicare a legii.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 11 decembrie 2009, pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ Bas olicitat instanței respingerea ca nefondată a căii de atac.
În motivarea întâmpinării, se arată că instanța a soluționat cauza cercetând fondul și nu mai este necesară administrarea unor noi probe. Întreaga acțiune în justiție se fundamentează pe un singur argument, încălcarea termenului impus de art.268 alin.1 din Codul Muncii.
Prima instanță a apreciat că audierea martorei nu este utilă și nu conduce la dezlegarea cauzei, fiind neconcludentă, în condițiile în care doamna recunoaște în totalitate săvârșirea abaterii disciplinare pentru care a fost sancționată.
Chiar în cuprinsul notei explicative din data de 29.09.2008, în fața Comisiei de disciplină susține că știa faptul că punerea cu întârziere a biletelor la ordin pe circuit constituie o încălcare a legii și a normelor interne.
Ținând cont de cele evidențiate mai sus, nu se poate reproșa instanței că nu a avut un rol activ sau că nu a analizat toate aspectele și argumentele cererii de chemare în judecată.
Subordonarea ierarhică nu are drept consecință săvârșirea de către un angajat în funcție de execuție a unor abateri disciplinare la cererea superiorului ierarhic și nici nu exonerează de răspundere un angajat care în cunoștință de cauză săvârșește abateri disciplinare.
Intimata apreciază că cercetarea problemei prescripției a fost legal îndeplinită de către prima instanță.
Se arată că Raf ost sesizată cu săvârșirea unor pretinse abateri disciplinare de către contestatoare la data de 22 septembrie 2008.
Somația înregistrată sub nr. 14929/06.08.2008 de către N L, prin care cere băncii să ia măsuri pentru acoperirea pagubelor suferite prin nedecontarea biletelor la ordin refuzate la plată cu o mare întârziere prin sucursala Dac ondus la descoperirea de către angajatoare a abaterii disciplinare.
În perioada 06.08.2008-22.09.2008 a fost temeinic verificată justețea faptelor reclamate de către N L; faptele prezentate puteau fi în egală măsură neadevărate, fără a fi fost pentru prima dată, fiind totodată identificată persoana responsabilă cu încălcarea normelor bancare.
La 11.08.2008, Direcția juridică a solicitat toate documentele ce puteau conduce la clarificarea stării de fapt.
După culegerea tuturor informațiilor, acestea au fost analizate și verificate, stabilindu-se, conform adresei din 11.09.2008, că neregularitățile sunt reale și că la nivelul sucursalei D au fost încălcate prevederile regulamentelor interne.
La data de 22.09.2008, directorul județean retail C-N a comunicat faptul că se impune sesizarea comisiei de disciplină, fiind nominalizată persoana vinovată, anume, contestatoarea.
Ca atare, decizia emisă la 07.10.2008 se încadrează în termenul de 30 de zile.
Plângerea penală depusă împotriva contestatoarei reprezintă un grav prejudiciu de imagine la adresa băncii, făcând imposibilă reintegrarea acesteia în muncă.
Reclamanta a înregistrat la data de 3 februarie 2010, concluzii scrise.
Se arată că termenele prevăzute de art. 268 alin. 1 din Codul Muncii sunt, unul subiectiv – cel de 30 de zile – și unul obiectiv, acesta fiind cel de 6 luni. Termenul subiectiv curge de la luarea la cunoștință de către angajator de existența abaterii disciplinare, iar cel obiectiv trebuie calculat de la momentul efectiv al săvârșirii abaterii disciplinare.
Pentru a determina momentul de la care curge termenul de prescripție obiectiv, recurenta furnizează definiția biletului la ordin, subliniind caracteristicile raportului obligațional care se naște. Astfel, se face trimitere la prevederile Legii nr. 58/1934 și la doctrina de drept comercial, unde biletul la ordin este definit ca fiind “un înscris prin care o persoană, numită emitent ori subscriitor, se obligă să plătească o sumă de bani la scadență unei alte persoane, numită beneficiar, sau la ordinul acesteia”.
Ca atare, data săvârșirii unei eventuale abateri disciplinare este cea a scadenței menționate în cuprinsul biletelor la ordin, dintre care unele (nr. 1408, 1409, 1410, 1413, 1415, 1416 și 1425) au scadența în perioada în care recurenta se afla în concediu de odihnă, situație în care nedecontarea acestora nu poate să-i fie imputată, iar în ceea ce privește restul biletelor la ordin, acestea au scadența în perioada 7 martie – 15 martie 2008. Ziua înscrisă pe biletul la ordin ca fiind scadența reprezintă momentul la care biletul la ordin trebuie decontat de către bancă prin angajat. Acesta este momentul săvârșirii abaterii/abaterilor disciplinare și, conform art. 268 alin. 1 din Codul Muncii, acesta este și momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție de 6 luni.
În ceea ce privește data de la care începe să curgă termenul subiectiv, aceasta este data de 23.04.2008, dată la care a avut loc și formularea cererii de înscriere a refuzului bancar în fișierul național al biletelor la ordin. Centrala Incidentelor de Plăți funcționează în cadrul Băncii Naționale a României, regimul acesteia fiind guvernat de dispozițiile Legii nr. 312/2004 și de Regulamentul nr. 1/2001 așa cum a fost modificat, aportarea biletelor la ordin pentru care nu există disponibil făcându-se de către bancă; în speță, Banca Comercială Română avea aceasta obligație de a raporta. Din înscrisurile depuse, rezultă că intimata a făcut aceasta raportare pentru toate biletele la ordin la data de 23.04.2008. În concluzie, intimata cunoștea începând cel puțin cu această dată de existența unor incidente de plată care s-au soldat cu un prejudiciu considerabil pentru societatea comercială care avea calitatea de beneficiar, cuantificat la suma de 269.050 lei. Asemenea incidente de plată au loc ca urmare a nedecontării biletelor la ordin la data scadenței, dată la care emitentul acestora avea disponibilul necesar efectuării plății. Așadar, o eventual abatere disciplinara a recurentei putea să-i fie cunoscuta intimatei începând cu data de 23.04.2008.
În cursul lunii august 2008, mai exact la data de 6 august 2008, societatea beneficiară a biletelor la ordin a sesizat faptul că a fost prejudiciată și că dorește clarificarea situației. Banca Comercială Română a devenit interesată de soluționarea acestei probleme începând cu data de 29.09.2008, moment la care s-a desfășurat cercetarea disciplinară, sancționarea având loc la data de 7.10.2008. Cercetarea disciplinară și sancționarea recurentei au avut loc după mai mult de 6 luni de la data săvârșirii unei pretinse abateri disciplinare și cu mult peste cele 30 de zile de la data luării la cunoștință, anume data de 23.04.2008.
Este de principiu faptul că sancționarea angajatului ulterior împlinirii termenului de prescripție este nelegală. În aceasta situație, decizia de sancționare este nulă și angajatul poate sa fie repus în situația anterioară, cu obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale.
În concluzie, reclamanta solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii contestației în întregime.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
În primul rând, Curtea nu apreciază că s-ar putea reține nemotivarea hotărârii de către prima instanță. Aceasta, întrucât se face trimitere explicită la data și la actul considerat de către instanță ca relevante pentru curgerea termenului de aplicare a sancțiunii disciplinare, dându-se astfel dezlegare punctuală problemei juridice ridicate.
Trebuie constat însă că prin concluziile scrise, recurenta contestatoare a lărgit cadrul procesual, invocând noi motive de nelegalitate a sentinței în afara nu doar a termenului de recurs, ci chiar a fazei contradictorii a procesului, așteptând încheierea dezbaterilor orale pentru a ridica noi probleme ce se încadrează în definirea cauzei procesului.
Astfel, invocarea tardivității aplicării sancțiunii disciplinare prin încălcarea termenului obiectiv de 6 luni, prevăzut de art. 268 alin. 1 Codul Muncii, s-a făcut pentru prima dată în concluziile scrise.
Or, dacă un nou motiv de nelegalitate, de ordine publică, poate fi invocat în fața instanței de recurs chiar cu încălcarea termenului de recurs, potrivit art. 306 alin. 2 Cod proc.civ. și art. 294 alin. 1 teza a II-a coroborat cu art. 316 Cod proc.civ. nu același lucru se poate spune despre invocarea unui atare motiv prin concluziile scrise. În modul în care a procedat recurenta, se încalcă principiul contradictorialității, ce trebuie să definească nu doar teoretic procesul civil, ci este imperativ a fi pus în practică, asigurându-se în mod efectiv posibilitatea ca părțile să își exprime poziția procesuală față de toate aspectele esențiale în soluționarea speței, pentru a se asigura accesul la instanță în sensul dat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale acestei sintagme.
Ca atare, Curtea urmează a constata că nu se poate raporta la motivul de nelegalitate dat de încălcarea termenului de 6 luni stipulat de art. 268 alin. 1 Codul Muncii.
În schimb, este întemeiat motivul de recurs privind nerespectarea de către angajator a termenului de 30 de zile, cel subiectiv, pentru aplicarea sancțiunii disciplinare.
În speță, acest termen nu curge, așa cum a arătat recurenta în concluziile scrise, (încălcând și sub acest aspect principiul contradictorialității), de la data de 23.04.2008. Recurenta consideră că la data sus menționată, dată la care a avut loc formularea cererii de înscriere a refuzului bancar în fișierul național al biletelor la ordin, intimata a cunoscut despre săvârșirea abaterii disciplinare, întrucât a făcut raportarea incidentelor de plată pentru toate biletele la ordin, incidente ce au loc ca urmare a nedecontării biletelor la ordin la data scadenței, dată la care emitentul acestora avea disponibilul necesar efectuării plății.
Se constată că este viciat raționamentul propus, în sensul că faptul raportării unor incidente de plată nu presupune per se cunoașterea nedecontării sau a decontării cu întârziere a biletelor la ordin de către contestatoare, ci doar faptul constatării unui incident de plată, anume, a inexistenței a suficiente fonduri pentru plata sumelor cuprinse în biletele la ordin. Ca atare, nu se poate stipula cu precizie dacă la acea dată angajatorul a luat la cunoștință despre abaterea disciplinară.
Termenul de 30 de zile stipulat de art. 268 alin. 1 Codul Muncii se constată a fi încălcat prin raportare la data de 06 august 2008, dată la care societatea prejudiciată a sesizat banca cu o somație prin care aduce la cunoștință acesteia toate elementele esențiale pentru constatarea abaterii disciplinare, anume, numele societăților înscrise pe biletele la ordin, sucursala la care s-au depus aceste bilete, faptul nedecontării acestora la timp, perioada depunerii biletelor la ordin și scadența acestora. Pornind de la aceste date, angajatorul putea depista persoana vinovată în cadrul termenului de 30 de zile stipulat de art. 268 alin. 1 Codul Muncii, termen care nu este condiționat de cunoașterea persoanei vinovate, ci doar de luarea la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare.
Ca urmare, nu poate fi acceptată susținerea intimatei că sesizarea sa s-ar fi făcut doar la data de 22 septembrie 2008. Așa cum arată chiar intimata în cuprinsul întâmpinării depuse, “somația înregistrată sub nr. 14929/06.08.2008 de către N L – a condus la descoperirea de către angajatoare a abaterii disciplinare”. Faptul că în perioada 06.08.2008-22.09.2008 a fost verificată justețea faptelor reclamate nu îndrituiește amânarea începerii curgerii termenului de 30 de zile până la finalizarea acestei cercetări, întrucât în acest mod, angajatorul ar putea amâna cu o perioadă nedefinită termenul imperativ impus de legiuitor, lăsând practic fără aplicabilitate textul de lege invocat și reducând în mod nelegal art. 268 alin. 1 la ultima teză, cea privind termenul obiectiv de 6 luni.
De altfel, chiar modul în care descrie intimata derularea măsurilor luate în urma înregistrării somației lasă să se întrevadă relativa pasivitate cu care s-a procedat, lăsând să treacă mai bine de o lună de la data somației până la data când s-a emis o adresă ce constata în mod formal încălcarea prevederilor regulamentelor interne, anume, la 11.09.2008. Or, toate cercetările pentru verificarea existenței cu adevărat a unei abateri disciplinare trebuie să se concentreze în durata de 30 de zile ce urmează momentului în care angajatorul ia la cunoștință despre săvârșirea unei fapte ce trimite la elementele unei abateri disciplinare, termenul fiind îndestulător raportat la faptul că cercetarea veridicității și a tuturor circumstanțelor faptei se face în cadrul propriei unități, nedepinzând deci de alte instituții sau organisme, or în acest mod, accesul la informații este foarte facil, nefiind prin urmare necesară o perioadă mai lungă de timp. Curtea consideră că începerea curgerii termenului de 30 de zile nu este condiționată de existența certitudinii asupra tuturor elementelor ce trebuie verificate pentru aplicarea sancțiunii disciplinare, fiind suficientă existența unui număr de indicii care să contureze fapta ce constituie abatere disciplinară, urmând ca toate celelalte elemente, cum sunt inclusiv descoperirea persoanei vinovate, a circumstanțelor faptei, să se facă înăuntrul termenului menționat.
Față de aceste considerente, Curtea consideră că a fost încălcat art. 268 alin. 1 teza I Codul Muncii, situație în care, raportat la art. 76 și 78 Codul Muncii, concedierea apare ca nelegală, urmând ca în consecință să se admită recursul formulat și, față de prevederile art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 și 3.proc.civ. să se dispună modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației formulate de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Banca Comercială Română B și al anulării deciziei nr. 1170/07.10.2008 privind desfacerea disciplinară a contractului de muncă al contestatoarei; al reintegrării contestatoarei pe postul deținut anterior emiterii deciziei anulate și al obligării intimatei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și la celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la data reintegrării efective.
Apare ca superfluu a se mai cerceta celelalte motive de recurs invocate.
Totodată, va fi obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei în favoarea recurentei contestatoare, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr. 2621 din 5 octombrie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în întregime în sensul admiterii contestației formulate de contestatoarea în contradictoriu cu intimata BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA B și în consecință:
Dispune anularea deciziei nr. 1170/07.10.2008 privind desfacerea disciplinară a contractului de muncă al contestatoarei.
Dispune reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior emiterii deciziei anulate.
Obligă intimata la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și la celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la data reintegrării efective.
Obligă intimata BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ B să plătească recurentei suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 4 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
– – – – – –
GREFIER
Red.T/.
4 ex./08.03.2010
Jud.fond: și
