DECIZIA CIVILĂ NR.286/2009-
Ședința publică din data de 18 februarie 2009
Pe rol fiind pronunțarea cauzei civile formulate de contestatoarea, domiciliată în S M, str. – -, – 2,. 11, județul B, în contradictoriu cu intimata – SRL, cu sediul în S M,-, județul S M, având ca obiect: contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 11 februarie 2009, dată la care părțile au pus concluzii în fond, concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când a fost amânată pronunțarea hotărârii pentru data de 13 februarie 2009 și respectiv 18 februarie 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra acțiunii civile de față, instanța constată următoarele:
Rejudecând în fond după casare cu reținere instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.380/D/ 25 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, a fost admisă excepția nulității absolute a deciziei de sancționare și în consecință a fost admisă contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata SRL, constându-se nulitatea absolută a deciziei nr. 1/19.10.2007 privind desfacerea disciplinară a contractului de muncă al contestatoarei, s-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția avută anterior emiterii deciziei contestate și a fost obligată intimata să-i plătească contestatoarei drepturile salariale actualizate cu indicele de inflație de la data încetării plății și până la reintegrarea efectivă. A fost obligată intimata să-i plătească contestatoarei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1209/R/2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, a fost admis recursul formulat de recurenta intimată -. SRL, în contradictoriu cu intimata contestatoare împotriva sentinței civile nr. 380/D/2008, mai sus menționată, sentință casată cu reținere spre judecare în fond la Curtea de APEL ORADEA, stabilindu-se totodată că, vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei cheltuielile de judecată.
Din considerentele deciziei de casare cu reținere rezultă că, în mod greșit a fost soluționată cauza în primă instanță pe excepția de nulitate absolută a deciziei contestate, avându-se în vedere că în cuprinsul deciziei sunt descrise pe larg motivele pentru care s-a aplicat sancțiunea disciplinară, iar faptul că în decizia atacată nu apare mențiunea expresă că au fost încălcate prevederile reglementate generic de art. 10 din Codul muncii, nu poate să atragă nulitatea dispoziției de desfacere a contractului de muncă pentru simplul motiv că această obligație este de natura însăși a contractului respectiv.
Astfel, neprezentarea la locul de muncă, în condițiile în care contestatoarea nu a anunțat motivul ce a determinat această lipsă și nici perioada în care ar lipsi -faptă descrisă în cuprinsul deciziei-, reprezintă sub aspect teoretic o încălcare a obligațiilor asumate menită a atrage răspunderea disciplinară.
În susținerea în fond a contestației formulate, după casare cu reținere, contestatoarea arată că decizia nr. 1/ 19.10.2007 emisă de intimată este nelegală și netemeinică, întrucât concedierea disciplinară poate interveni atunci când salariatul săvârșește o abatere gravă sau abateri repetate, ori în speță, măsura desfacerii disciplinare a contractului său individual de muncă este o măsură abuzivă, neputându-se reține, pe de o parte, existența unei abateri grave sau, pe de altă parte, existența mai multor abateri repetate.
Astfel, menționează că recurenta intimată, prin adresele comunicate i-a creat convingerea că i-a desfăcut contractul său individual de muncă și, doar ulterior, după promovarea contestației a convocat-o pentru cercetarea disciplinară. În acest sens arată că pe rolul instanței mai există un proces privind nelegalitatea adresei prin care i s-a comunicat, la data de 16.08.20007, împrejurarea că i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă.
Mai arată că intimata nu a ținut cont de comportamentul general pe care l-a avut la locul de muncă, respectiv de faptul că, anterior, nu a mai fost sancționată disciplinar, iar prin modalitatea aleasă de societatea intimată, respectiv atitudinea de care a dat dovadă aceasta, i s-au încălcat drepturile esențiale consacrate de prevederile art. 39 din Codul muncii.
Intimata – SRL, solicită respingerea contestației ca nefondată, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, arătând în susținere că angajatorul a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă astfel cum este reglementată de art. 67 Codul muncii, reclamanta fiind invitată în repetate rânduri pentru clarificarea situației juridice a contractului individual de muncă, respectiv pentru a da lămuriri în ceea ce privește absențele nemotivate. Astfel arată că reclamanta nu s-a mai prezentat la locul de muncă începând cu data de 09.08. 2007 și nu anunțat conducerea societății despre acest fapt și nici despre motivele absenței, în acest sens fiind și declarația dată de directorul de producție -doamna -la data de 15.10.2007 în fața comisiei de cercetare disciplinară.
Datorită numărului M de absențe și faptului că societatea a încercat să o contacteze telefonic pe reclamantă, fără a obține însă un răspuns, la data de 16.08.2007 a fost emisă adresa nr. 317 prin care i s-a adus la cunoștință reclamantei că a săvârșit o abatere disciplinară și că este așteptată pentru rezolvarea pe cale amiabilă a situației create.
La data de 20. 08.2007 reclamanta s-a prezentat la sediul societății ocazie cu care a avut o discuție în contradictoriu cu reprezentanta societății, comunicând apoi, oficial că în perioada 09.08.2007-22.08.2007 se afla în concediu medical, contestând pe cale separată și adresa mai sus menționată.
Și ulterior perioadei 22.08. 2007, reclamanta nu s-a mai prezentat la locul de muncă cu toate că nu i se desfăcuse contractul de muncă, iar, prin adresa nr. 362/11.09.2007 a fost convocată pentru data de 20.09.2007 pentru clarificarea situației juridice a contractului de muncă, adresă la care reclamanta nu a dat curs, astfel încât a fost repetată convocarea pentru data de 15.10.2007 conform adresei nr. 465/04.10.2007.
Susține că reclamanta a avut o atitudine ce dovedește reaua sa credință, atât anterior derulării procesului cât și pe parcursul acestuia, arătând în acest sens că societatea a pus în sentința pronunțată de tribunal, la cererea reclamantei care cu rea-credință nu face nici o referire la împrejurarea că, începând cu data de 03.03 2008 este angajatul altei societăți.
Menționează că au fost respectate toate dispozițiile legale, iar sancțiunea aplicată este legală și temeinică, dat fiind numărul M de absențe nemotivate precum și atitudinea reclamantei.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin decizia nr. 1/19.10.2007 reclamanta a fost sancționată prin desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă în temeiul art. 264 lit. f din Codul muncii, reținându-se în cuprinsul deciziei de sancționare că din data de 09.08.2007 reclamanta nu s- prezentat la locul de muncă și nu a anunțat societatea despre motivul absenței. Se mai reține că în urma adresei nr 317/16. 08. 2007 reclamanta a depus la dosar 2 certificate de concediu medical din care rezultă că în perioada 09.08.2007 – 22.08.2007 s-a aflat în concediu medical, societatea luând act de aceste certificate medicale.
Ulterior datei de 22.08.2007 reclamanta nu s-a mai prezentat la locul de muncă și nici nu a anunțat angajatorului motivul absenței, acumulând astfel un număr M de absențe nemotivate.
Se mai menționează că reclamanta a fost convocată în două rânduri în vederea lămuriri situației raporturilor de muncă și pentru efectuarea cercetării disciplinare dar nu a dat curs acestor convocări, iar susținerile invocate de contestatoare în sensul că prin adresa nr. 317/16.08.2007 i-a fost deja desfăcut contractul individual de muncă, sunt înlăturate, întrucât nu s-a emis o decizie în acest sens.
Într-adevăr, conform foilor colective de prezență depuse la dosar, reclamanta nu s-a prezentat la locul de muncă începând cu data de 09.08. 2007 până la data emiterii deciziei contestate însă pentru perioada 09.08.2007 -22.08.2007 aceasta a depus în justificarea absențelor cele două certificate medicale din cuprinsul cărora rezultă că s-a aflat în concediu medical în perioada mai sus menționată, sub acest aspect sancționarea disciplinară nefiind justificată. De altfel, problema absențelor nemotivate invocate de intimată vizează perioada ulterioară acestei date, acesta fiind, potrivit susținerilor intimatei, motivul desfacerii contractului individual de muncă al contestatoarei.
În speță, însă, s-a purtat o corespondență vastă, pornind de la adresa emisă de intimată la data de 16.08.2007. Astfel, prin adresa nr. 317/16.08.2007 emisă de intimată i se comunică reclamantei că începând cu data de 20.08.2007 i se desface contractul individual de muncă întrucât din data de 09.08.2007 aceasta nu s-a prezentat la locul de muncă și nu a adus la cunoștința firmei motivele pentru care a absentat.
Se mai menționează, în cuprinsul acestei adrese că, în conformitate cu art.61 lit. a din Codul muncii, se va desface contractul individual de muncă al contestatoarei, iar în cazul în care nu este de acord cu decizia luată aceasta are posibilitatea să-și comunice apărările, în vederea rezolvării litigiului pe cale amiabilă, în termen de 24 de ore de la comunicare.
Raportat la conținutul adresei emise de intimată, susținerile contestatoarei în sensul că a avut convingerea certă că i s-a desfăcut contractul de muncă sunt apreciate ca fondate și justificative pentru lipsa ulterioară de la locul de muncă, reclamanta contestând, de altfel această informare în dosar nr- pentru aceleași considerente.
În același sens, prin adresa nr. 322/21.08.2007 comunicată de reclamantă și la care au fost anexate certificatele medicale se confirmă împrejurările mai sus menționate.
Demersurile ulterioare efectuate de intimată, chiar dacă au rămas fără răspuns din partea reclamantei, întrucât aceasta nu s-a mai prezentat pentru efectuarea cercetării disciplinare privind absențele nemotivate acumulate după data de 22.08.2007, nu justifică culpa reclamantei, neputându-se reține săvârșirea cu intenție și rea-credință a acestei abateri disciplinare în condițiile în care intimata i-a comunicat contestatoarei desfacerea contractului individual de muncă prin adresă nr. 317/16.08.2007 adresă pe care reclamanta a înțeles să o conteste tocmai pe considerentul că reprezintă o decizie de sancționare, aspecte ce rezultă din întreaga probațiune administrată în cauză precum și din corespondența dintre părți.
Din raportul final depus la dosar rezultă că reclamanta s-a prezentat la sediul societății la data de 21.08.2007 pentru a anunța împrejurarea că se află în concediu medical aspect ce este recunoscut de intimată și prin răspunsul la interogatoriu ocazie cu care exista posibilitatea lămuririi situației juridice privind raporturile dintre părți. Și în ședința publică din 11 februarie 2009, reprezentantul societății confirmă prezența contestatoarei la sediul societății precum și aspectele susținute de contestatoare în ședință în sensul că, de regulă, la încetarea raporturilor de muncă se plătesc datoriile acumulate de angajați, urmare a achiziționării unor produse confecționate de societate, la prețul de fabrică, fapt ce s-a întâmplat la data respectivă.
În consecință din ansamblul probator administrat în cauză instanța apreciază că dispoziția de sancționare a contestatoarei pentru absențele nemotivate este netemeinică și nelegală, sancțiunea disciplinară nefiind justificată în condițiile în care nu poate fi reținută săvârșirea cu vinovăție a acestei abateri disciplinare astfel cum este definită abaterea disciplinară prin art. 263 al. 2 din Codul muncii motiv pentru care instanța va admite în parte contestația formulată de contestatoarea și, în temeiul art. 78 din Codul muncii va dispune anularea deciziei de sancționare nr. 1/19.10.2007 emisă de intimată privind desfacerea contractului individual de muncă al contestatoarei, cu obligarea intimatei la plata, în favoarea contestatoarei a drepturilor salariale, actualizate cu indicele de inflație, de la data încetării plății și până la data de 02.03.2008. Referitor la data până la care urmează a fi stabilite drepturile salariale instanța va avea în vedere că, începând cu data de 03.03.2008 contestatoarea a fost angajată la o altă unitate, aspect ce rezultă atât din recunoașterea la interogatoriu cât și din cuprinsul contestației împotriva deciziei de reintegrare-fila 26 dos. recurs.
De altfel, reclamanta a precizat, în ședința publică di 11 februarie că renunță la capătul de cerere privind reintegrarea în funcția avută anterior emiterii deciziei contestate, urmând ca, în temeiul art. 246 Cod procedură civilă, instanța să ia act de renunțarea contestatoarei la acest capăt de cerere.
În ce privește cheltuielile de judecată se reține că, în primă instanță, cheltuielile de judecată suportate de contestatoare sunt în cuantum de 1500 lei, cheltuieli ce i se cuvin acesteia, în virtutea art. 274 Cod procedură civilă, intimata fiind în culpă procesuală, raportat la soluția pronunțată de instanță pe fondul cauzei. În ce privește cheltuielile de judecată suportate de părți în recurs respectiv rejudecare în fond, cheltuielile recurentei sunt în cuantum de 2000 lei reprezentând onorariu avocațial iar ale intimatei contestatoare de 2500 lei, părțile nejustificând cheltuieli separate după casarea cu reținere spre rejudecare.
Raportat la soluția pronunțată de instanța de recurs prin decizia nr.1209/R/2008, respectiv soluția pronunțată în fond după casare cu reținere, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă raportat la art.276 Cod procedură civilă, instanța va dispune compensarea totală a cheltuielilor de judecată în recurs, respectiv în rejudecare după casare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Rejudecând n fond după casare cu reținere:
Admite în parte contestația formulată de contestatoarea, domiciliată în S M, str. – -, – 2,. 11, județul B, în contradictoriu cu intimata – SRL, cu sediul în S M,-, județul S M, și în consecință:
Dispune anularea deciziei nr. 1/19.10.2007 emisă de intimată, privind desfacerea disciplinară a contractului de muncă al contestatoarei.
Obligă intimata să-i plătească contestatoarei drepturile salariale actualizate cu indicele de inflație, de la data încetării plății acestora și până la data de 02.03.2008.
Ia act de renunțarea contestatoarei la cererea de reintegrare în funcția avută anterior emiterii deciziei contestate.
Obligă intimata să-i plătească contestatoarei suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în fond.
Compensează cheltuielile de judecată în recurs și în rejudecare după casare.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
– judecători fond –
Melita
– redactat decizie – JUDECĂTOR 2: Doina Măduța
– dactiloigrafiat grefier -13.03.2009-2 ex.
