ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 287
Ședința publică din data de 7 martie 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Cristina Mihaela Moiceanu
– –
Grefier –
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta Târgoviște SA, cu sediul în Târgoviște,–11, jud.D, împotriva sentinței civile nr.1409 din 19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant, prin reprezentant legal Sindicatul Liber Independent Târgoviște, cu sediul în Târgoviște,–11, jud.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant prin reprezentant legal Sindicatul Liber Independent Târgoviște reprezentat de președinte, lipsă fiind recurenta-pârâtă Târgoviște SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care a învederat instanței că în cuprinsul motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul legal al intimatului-reclamant, a depus întâmpinare și arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat și deși s-a formulat întâmpinare, din cuprinsul motivelor de recurs rezultă că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel aceasta neînțelegând să invoce luarea la cunoștiință a apărărilor intimatului-reclamant, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul legal al intimatului-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a recursului pârâtei, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Contestatorul Sindicatul Liber Independent Târgoviște, prin reprezentarea salariatului, a solicitat anularea dispoziției nr. 2473 din 28.08.2007 emisă de SC Sa Târgoviște, prin care s-a luat măsura concedierii salariatului, urmare desființării postului de finisator laminate din secția trăgătorie de bare.
În motivarea contestației s-a susținut că prin emiterea dispoziției contestate, intimata a încălcat dispozițiile art. 102 alin. 1 din contractul colectiv de
muncă pe unitate conform cărora aceasta era obligată să anunțe în scris despre situația apărută sindicatul, numărul total al posturilor reduse și structura acestora, cu 60 zile calendaristice înainte de preaviz.
Totodată, intimata nu a respectat nici dispozițiile art. 2 alin.2 din același contract colectiv, nefiind prezentate locurile de muncă disponibile, cu toate că s-au făcut angajări și nici dispozițiile art. 64 cu privire la consultarea Agenției Teritoriale de Muncă și ale art. 73 pct.3 din Codul muncii, referitoare la suspendarea curgerii preavizului pentru perioada suspendării contractului individual de muncă.
În consecință, urmare anulării dispoziției contestate se impune reintegrarea salariatului în funcția deținută anterior cu acordarea drepturilor salariale aferente de la încetarea contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă, precum și acordarea tichetelor de masă la valoare nominală.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației deoarece prevederile contractului de muncă pe unitate reglementează doar procedura concedierii colective și nu cea a concedierii individuale cum se prezintă situația în speță, situație în care nu sunt aplicabile dispozițiile art. 102 alin.1 și 102 alin.3 lit.a din acest contract, iar prin negocierile prealabile s-a stabilit de comun acord că procedurile referitoare la concediere să fie cele consacrate de Codul muncii.
Se mai arată că obligativitatea ofertei de redistribuire a locului de muncă subzistă numai în cazul concedierilor pentru inaptitudine fizică sau psihică, ori pentru necorespundere profesională, situație în care salariatul nu se regăsește.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința nr. 1409 din 19 decembrie 2007, cu opinie separată, a admis contestația intentată de salariatul prin reprezentarea sa de către sindicat și s-a anulat dispoziția emisă de intimată, dispunându-se reintegrarea acestuia în funcția deținută anterior, cu plata de către pârâtă a drepturilor salariale și a tichetelor de masă de la data încetării contractului colectiv de muncă până la reintegrarea sa efectivă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că într-adevăr în speță sunt aplicabile în cazul concedierii dispozițiile art. 102 alin.1 din Contractul colectiv de muncă când are loc o reducere de personal, ca urmare a restrângerii ori reorganizării a activității, text de lege care nu distinge între concedierea individuală și colectivă, cum pretinde intimata. A stabilit instanța de fond că sunt incidente disp. art.76 din Codul muncii deoarece concedierea individuală a fost făcută fără respectarea procedurii prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe, intimata a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea contestației în totalitate ca neîntemeiată.
Criticând sentința, intimata a susținut în esență că nerespectarea prevederilor art. 102 din Contractul colectiv de muncă pentru anii 2004-2008 nu poate duce la nulitatea deciziei de concediere individuale, iar nerespectarea obligației de a informa sindicatul în legătură cu măsura dispusă, cu 60 de zile anterior, nu poate duce decât la obligarea intimatei la plata, pentru fiecare salariat, a salariului pentru această perioadă și nu la nulitatea deciziei de concediere.
Mai susține recurenta că în mod nelegal nu a fost introdus în cauză salariatul, care avea posibilitatea să renunțe sau să declare că nu înțelege să continue judecata, conform principiului disponibilității.
De asemenea, arată recurenta, nu se poate susține că nu au fost respectate dispozițiile art. 64 și 74 din Codul muncii cu privire la obligativitatea ofertei de redistribuire, care subzistă numai pentru inaptitudine fizică sau psihică ca și în cazul concedierii pentru necorespundere profesională, situație în care salariatul nu se regăsește și care, de altfel, nu duce la nulitatea absolută a măsurii, în condițiile în care desființarea unor posturi a fost efectivă și serioasă față de organigrama adoptată.
În final, s-a formulat și critica referitoare la greșita acordare a tichetelor de masă pentru perioada în care salariatul era concediat față de regimul special al acordării tichetelor de masă stabilit prin Legea nr. 142/1998, ceea ce exclude o reparație bănească a prejudiciului suferit prin concediere. În situația din speță salariatul nu a fost prezent în mod efectiv la locul de muncă și nu poate beneficia de tichete de masă.
Curtea, analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Conform dispozițiilor art. 102 alin.1 din Contractul colectiv de muncă al societății intimate, în situația în care unitatea este nevoită să efectueze o reducere de personal ca urmare a restrângerii activității ori reorganizării procesului de producție ce impun desfaceri de contract de muncă, angajatorul este obligat să anunțe în scris sindicatul despre situația apărută și numărul total al posturilor ce urmează a fi reduse, ca și structura acestora, impunându-se astfel o colaborare reală și efectivă cu sindicatul pentru diminuarea în plan social a efectelor concedierii.
Aceste dispoziții legale sunt obligatorii atât în cazul concedierilor colective cât și în cazul celor individuale, nefăcându-se o distincție între cele două tipuri de concedieri. Dispozițiile menționate au fost încălcate de către societatea intimată, situație în care soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică cu privire la nulitatea concedierii, nefiind respectate dispozițiile art. 76 și 78 din Codul muncii cu privire la procedura concedierii.
Nu este fondată nici critica invocată în motivele de recurs privind neintroducerea în cauză a salariatului care a fost citat în cauză încă de la primul termen și care a figurat în continuare, inclusiv în faza de recurs, fiind legal citat, iar acesta nu a formulat cerere de renunțare la judecată.
Mai mult, sindicatul din societate poate reprezenta salariații săi în promovarea intereselor legitime în raporturile cu unitatea, conform dispozițiilor Legii nr. 146/1997.
Este fondat însă motivul de recurs cu privire la acordarea tichetelor de masă salariatului-intimat, soluția primei instanțe fiind greșită sub acest aspect.
Potrivit dispozițiilor legii speciale în materie – Legea nr. 142/1998 reactualizată, salariații pot beneficia de tichete de masă, în condițiile art. 5 și urm. din lege, beneficiind de un număr de tichete de masă, cel mult egal cu numărul de zile în care sunt prezenți la lucru în unitate, cum impun în mod expres prevederile art. 6 alin.(1) din legea menționată.
Ori, în speță, este de necontestat că după măsura concedierii salariatul acesta nu a fost prezent la muncă și astfel nu-i pot fi acordate tichete de masă.
Potrivit disp. art.11 lit.d din Normele de aplicare a Legii nr.142/1998 u se considera zile lucrate perioadele în care salariații sunt absenți de la locul de munca, indiferent de motivul acestei absențe.
Prin urmare, pentru perioada cuprinsă între momentul desfacerii contractului de muncă și momentul reintegrării nu se pot acorda tichete de masă.
Așa fiind, soluția primei instanțe este nelegală în parte cu privire la acordarea acestor tichete de masă, situație în care recursul de față este fondat și urmează a fi admis în baza art. 304 pct.9 și 312 alin.1 Cod pr.civilă, curtea urmând să modifice în parte a sentința și să înlăture obligarea societății intimate la acordarea tichetelor de masă de la data încetării contractului individual de muncă și până la data reintegrării efective a salariatului, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA Târgoviște, cu sediul în Târgoviște,–11, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 1409 din 19 decembrie 2007 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, prin reprezentant Sindicatul Liber Independent Târgoviște, cu sediul în Târgoviște,–11, jud. D, și în consecință:
Modifică în parte sentința, în sensul că înlătură obligarea pârâtei la acordarea tichetelor de masă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Cristina Mihaela Moiceanu
– – – – – – –
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored./AȚ
3 ex./3.04.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
