DECIZIA CIVILĂ nr. 288/2008-
Ședința publică din 26 februarie 2008
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârât SC COM SRL, cu sediul în Carei- județul S M, în contradictoriu cu intimata pârât, cu domiciliul în Carei- județul S M, împotriva sentinței civile nr. 1070/ din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: contestație decizie de concediere,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței ce le de mai sus, faptul că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru,că intimata pârât a depus întâmpinare la dosar prin registratura instanței, la data de 22.02.2008, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza art. 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1070 din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a admis în parte contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu pârâta ” COM” – Carei și în consecință a fost anulată decizia nr. 2 din 8 mai 2006 emisă de intimată în sarcina contestatoarei, privind desfacerea contractului de muncă, în temeiul dispozițiilor art. 61 lit. a Codul Muncii; pârâta a fost obligată să achite contestatoarei indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă pe perioada 1.04.2006 – 31.10.2006 și salariile indexate și majorate în continuare până la 1.12.2006, precum și suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Între părți s-a încheiat contractul individual de muncă pe durată nedeterminată înregistrat sub nr. 14462/21.02.2001 potrivit căruia contestatoarea a ocupat funcția de lucrător comercial începând cu data de 15.02.2001 la unitatea pârâtă.
Deși contractul de muncă nu a fost semnat de către contestatoare, instanța a considerat că între părți au existat raporturi de muncă, având în vedere și dispozițiile art. 16, alin. 2 din Codul muncii, care prevăd posibilitatea existenței raporturilor de muncă și fără încheierea unui contract în formă scrisă.
Începând cu data de 1.04.2006 contestatoarea nu s-a mai prezentat la serviciu, fiind în concediu medical potrivit certificatelor de concediu medical depuse la dosarul cauzei și care au fost înaintate pârâtei prin poștă, dar refuzate la primire. În data de 7 septembrie 2006 contestatoarea a născut o pe numele.
În vederea încasării indemnizației pentru creșterea copilului s-a încheiat contractul nr. 4968 din 12.12.2006, între (soțul contestatoarei) și Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Satu Mare în conformitate cu nr.OUG 148/2005.
Prin adresa nr. 4 din 3.05.2006 contestatoarea a fost notificată să se prezinte personal la sediul unității în vederea motivării absențelor din data de 2 – 3 mai 2006.
La data de 6 mai 2006 fost întocmit procesul verbal de cercetare disciplinară prealabil, din care se reține că contestatoarea a fost în concediu medical din data de 1.04.2006 până în data de 14.04.2006, iar în perioada 15.04.2006 – 2.05.2006 aceasta nu s-a prezentat la serviciu și nu a comunicat vreun act medical.
Se reține, de asemenea, că în data de 2 mai 2006 prin poștă a sosit un certificat de concediu medical pe motive de boală obișnuită, retroactiv, pe perioada 15.04.2006 – 30.04.2006.
Întrucât contestatoarea a lipsit nemotivat în zilele de 2 și 3 mai 2006 și nu a răspuns invitației de a-și motiva absențele la data de 6.05.2006, s-a propus desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
În acest sens s-a emis decizia nr. 2 din 8.05.2006, potrivit căreia în baza dispozițiilor art. 31 lit. a, art. 267, art. 268 din Codul muncii, începând cu data de 1.05.2006 s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă al contestatoarei.
Având în vedere că la data de 8 mai 2006 data emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă, contestatoarea s-a aflat în concediu medical conform certificatului de concediu medical seria – nr. 2082, instanța a apreciat ca nelegală măsura luată în temeiul dispozițiilor art. 60, alin. 1, lit. a din Codul muncii, potrivit cărora “concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă stabilită prin certificat medical conform legii”.
Din copia plicului cu care a fost expediat certificatul medical aferent lunii mai (fila 25 din dosar), instanța reține că unitatea pârâtă a refuzat primirea plicului la data de 8 mai 2006, chiar data emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Apărarea pârâtei în sensul că nu a cunoscut împrejurarea stării de sarcină a contestatoarei se apreciază a fi irelevantă în cauză, din moment ce dispozițiile art. 60, alin. 1, lit. a Codul muncii nu face distincție între diferitele cauze ale incapacității temporare de muncă.
Față de considerentele expuse, instanța în baza dispozițiilor art. 284 Codul munciia admis în parte contestația astfel cum a fost precizată, conform dispozitivului hotărârii.
Față de faptul că nu s-a dovedit de către contestatoare existența vreunui prejudiciu moral ca o consecință a măsurii luate de unitate, instanța a respins capătul de cerere privind acordarea de daune morale.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs intimata ” COM” – Carei, solicitând în principal, modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii contestației, iar în subsidiar, modificarea acesteia în parte, iar în consecință, a dispune obligarea sa la plata drepturilor bănești începând cu data de 1 aprilie 2006 și până la 7 septembrie 2006, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, deoarece angajatorului nu i se poate imputa sub nici o formă faptul că ar fi încălcat dispozițiile art. 60 pct. 1 lit. “c” din Codul muncii, decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă al intimatei contestatoare fiind corectă, aceasta având absențe nemotivate în zilele de 2 și 3 mai 2006, iar pe de altă parte, societatea a primit retroactiv certificatele de concediu medical, doar în data de 6 iulie 2006.
De asemenea, s-a mai arătat că instanța de fond, admițând contestația petentei, trebuia să oblige intimata la plata despăgubirilor începând cu data concedierii și până la nașterea copilului, nicidecum până la o dată stabilită în mod aleatoriu de către contestatoare, cu atât mai mult cu cât aceasta nu a indicat nici un motiv instanței, care să explice de ce trebuie societatea să-i plătească drepturi bănești și după nașterea minorei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, coroborat cu art. 312 pct. 3 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului civil de față, cu cheltuieli de judecată.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 306 alin. (1) și art. 304/1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Prin decizia nr. 2/8 mai 2006, emisă de către recurentă, s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă al intimatei, începând cu data de 1 mai 2006, pentru neprezentarea acesteia la locul de muncă.
În mod corect a apreciat instanța de fond că, la data emiterii deciziei de mai sus, contestatoarea se afla în concediu medical, după cum reiese din copia certificatului medical seria – nr. 2082/2 mai 2006 depus la fila 33 – dosar fond, potrivit căruia, aceasta se afla în concediu medical în perioada 1 mai – 31 mai 2006.
La fila 25 în dosar nr- al Tribunalului Satu Mare, se află copia plicului prin care s-a expediat de către contestatoarea intimată, certificatul medical aferent lunii mai 2006, însă societatea recurentă a refuzat primirea acestuia, după cum rezultă din mențiunea efectuată pe acesta.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art. 60 alin. (1) lit. “a” din Codul muncii, a dispus anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă al intimatei contestatoare.
Cât privește însă obligarea recurentei la plata drepturilor bănești în favoarea intimatei și după nașterea copilului, criticile invocate de recurentă sunt fondate, instanța de fond nu a motivat pentru ce acestea au fost acordate până la data de 1 decembrie 2006.
Atâta vreme cât indemnizația de maternitate se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat, potrivit art. 120 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, în mod greșit a fost obligată recurenta la plata acestor drepturi ulterior datei nașterii minorei de către intimata contestatoare.
Față de cele relevate mai sus, Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 312 alin. (2), coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul civil de față, în sensul că, va modifica în parte sentința civilă nr. 1070/24 octombrie 2007 Tribunalului Satu Mare, iar în consecință, va obliga intimata să-i plătească contestatoarei drepturile bănești cuvenite pe perioada 1 aprilie 2006 și până la data de 7 septembrie 2006, urmând a fi păstrate restul dispozițiilor.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată, nefiind justificate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza articolului 312 aliniat 1, combinat cu articolele 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civilintrodus de recurenta pârât SC COM SRL, cu sediul în Carei- județul S M, în contradictoriu cu intimata pârât, cu domiciliul în Carei- județul S M, împotriva sentinței civile nr. 1070/D din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în parte în sensul că obligă intimata să-i plătească contestatoarei drepturile bănești pe perioada 1 aprilie 2006 și până la 7 septembrie 2006.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 26 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – R – – – – –
decizie:./19.03.2008
Complet fond: -,
în 5 ex: /25.03.2008
