Dosar nr- – Contestație decizie de concediere –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 294
Ședința publică din 18 martie 2008
PREȘEDINTE: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 3: Apetroaie Eufrosina
Grefier – –
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în mun. B,-, -.8,. B,. 1,. 1, județul B, împotriva sentinței nr. 1330 din 9 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-au prezentat avocat, pentru reclamanta recurentă și , pentru pârâta intimată ROMTELECOM – Direcția de Telecomunicații B, lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul recurentei a depus la dosar precizări la recursul formulat și adresa nr. 29/10.03.2008 trimisă de Cabinetul Avocat către Consiliul al Spitalului de Psihiatrie “B”, solicitând acordarea unui termen de judecată, motivat de faptul că până la termenul de astăzi nu a primit nici un răspuns la această adresă.
Reprezentantul pârâtei intimate a depus la dosar întâmpinare.
Instanța a respins cererea de amânare și a pus în discuția părților excepția tardivității formulării contestației.
Apărătorul recurentei a precizat că a probat cu acte medicale că a fost în imposibilitate de a depune contestația în termen, conform art. 103. pr. civ.
Instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamanta recurentă, reiterând motivele invocate în cererea de recurs și în precizările la recurs, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, conform art. 312. pr. civ.
Consilier juridic, pentru pârâta intimată, a solicitat respingerea recursului – ca nefondat – și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Botoșani, ca fiind temeinică și legală, conform motivelor arătate în întâmpinare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea introductivă de instanță, înregistrată sub nr- la Tribunalul Botoșani – secția civilă, contestatoarea, în contradictoriu cu ROMTELECOM, prin Direcția de Telecomunicații, a solicitat anularea deciziei de concediere nr. 217/13800/2.12.2003, comunicată la 1.03.2005, emisă de intimata ROMTELECOM, prin Direcția de Telecomunicații B, reintegrarea pe postul avut anterior, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale începând cu data de 1.03.2005, obligarea la plata daunelor morale de 3 miliarde lei vechi, daune interese de 500 milioane lei vechi și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, s-a arătat că s-au încălcat dispozițiile art. 70 alin. 3 din Codul muncii, în sensul că s-a dispus concedierea sa de pe un post ce nu a fost desființat și în condițiile în care avea calificativul profesional de “foarte bine”.
-i-se starea sănătății, la data de 17.03.2005, contestatoarea a fost încadrată în gr. 2 de invaliditate și a fost pensionată pe caz de boală.
Măsura dispusă de entitate determină implicit și acordarea daunelor interese și cele morale, urmare a consecințelor pe care le-au produs concedierea.
În întâmpinare, pârâta ROMTELECOM a solicitat respingerea acțiunii, în principal pe calea excepției tardivității formulării contestației.
Pe fond, a arătat că măsura concedierii contestatoarei a fost luată urmare a unei masive restructurări a unității, cu respectarea criteriilor de evaluare și selecție a personalului și a dispozițiilor art. 68, 69 și 70 din Codul muncii.
Prin sentința civilă nr. 1330 din 9 mai 2007, Tribunalul Botoșani – secția civilă, în baza art. 246. pr. civ. a luat act de renunțarea contestatoarei la capetele de cerere privind reintegrarea pe postul avut anterior și la plata daunelor interese de 500 milioane lei vechi.
Aceeași instanță a admis excepția tardivității contestației la decizia de concediere nr. 217/13800/2.12.2003, excepție invocată de pârâta ROMTELECOM și a respins, ca tardiv formulată, contestația reclamantei.
S-au respins, ca nefondate, capetele de cerere având ca obiect acordarea primei de fidelitate, acordarea de daune morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere că la termenul din 5 noiembrie 2007, contestatoarea a renunțat la capetele de cerere privind reintegrarea pe postul avut anterior, plata salariilor de la 1.03.2005 până la data integrării și plata daunelor interese.
Cât privește excepția tardivității formulării contestației, instanța de fond a reținut că decizia de concediere atacată a fost comunicată la data de 1.03.2005, iar contestația a fost formulată la 22.06.2007, deci cu mult peste termenul de 30 zile prevăzut de art. 283 alin. 1 din Codul muncii.
Cât timp s-a constatat tardiv formulată contestația împotriva deciziei de concediere, s-au respins și capetele de cerere accesorii, legate de plata daunelor morale și a primei de fidelitate și cheltuielile de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs contestatoarea, pe care a criticat-o pe motive de netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor, contestatoarea recurentă a arătat că greșit a fost admisă excepția tardivității formulării contestației, întrucât după emiterea deciziei în concret, în momentul comunicării deciziei a suferit o cădere psihică, diagnosticată ca fiind o depresie psihogenă majoră.
Cum de la această dată nu a mai avut momente de luciditate, a introdus contestația abia la data de 1.03.2007.
Cum sunt motive temeinice de întrerupere a prescripției dreptului la acțiune, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, ca urmare a repunerii în termen, judecata contestației pe fond.
Verificând actele și lucrările dosarului, curtea constată că recursul nu este întemeiat.
Așa cum rezultă din recipisa depusă la dosar, recurentei i s-a comunicat decizia de concediere la data de 1.03.2005, iar la data de 17.03.2005 a fost pensionată pe caz de invaliditate de gradul 2, incapacitate.
La data de 22.06.2007, deci după 2 ani, 3 luni și 22 zile, contestatoarea a apreciat că decizia de concediere este nelegală, deși potrivit art. 283 alin. 1 din Codul muncii, aceasta nu a depus contestație în termenul de 30 zile.
Nu pot fi susținute afirmațiile contestatoarei, în sensul că, datorită bolii, nu a fost posibilă formularea contestației, aceasta având posibilitatea să formuleze cererea de anulare a deciziei prin mandatarea soțului său, prin mandatar angajat sau prin avocat.
Cum în cauză nu sunt dovezi concludente, relevante, pentru repunerea în termen, soluția pronunțată de prima instanță fiind legală și temeinică, recursul, în baza art. 312. pr. civ. urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 1330 din 9 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud.fond:;
Ex. 2; 18.04.2008
