Contestație decizie de concediere. Decizia 296/2009. Curtea de Apel Ploiesti


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI

Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA nr. 296

Ședința publică din data de 17 februarie 2009

PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu

JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Alexandru Bobincă Ioana

– — –

Grefier –

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata SC LUKOIL SA, cu sediul în P,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.2561 din 10.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în P,-, județ

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-intimată reprezentată de și intimatul-contestator personal și asistat de avocat din Baroul Prahova.

Procedura legal îndeplinită.

Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:

Reprezentanții părților având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.

Curtea ia act de declarațiile acestora și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.

Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta-intimată solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond respingerea contestației.

Susține în esență că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, în sensul că intimatul din cauza de față a solicitat prin acțiunea introductivă înlocuirea măsurii de desfacere a contractului individual de muncă și aplicarea unei sancțiuni mai blânde, însă nu a solicitat și reintegrarea în funcția avută anterior concedierii, încălcându-se astfel disp. art.78 alin.2 Codul muncii.

Mai susține că la baza deciziei de desfacere a contractului de muncă a stat fapta de tentativă de furt săvârșită de contestator, din actele dosarului rezultând că acesta a fost cercetat pentru această faptă și de către organele de cercetare penală, însă chiar dacă în ordonanța de scoatere de sub urmărire penală se menționează că fapta nu prezintă un pericol social major, nu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru inexistența faptei, măsură necontestată de salariat.

De asemenea, mai susține că această faptă nu este singura avută în vedere la luarea măsurii concedierii și, în plus, nu este vorba de cantitatea de produs petrolier sustrasă, ci de pericolul creat, modalitatea în care acesta a procedat, care contravine măsurilor și regulamentelor emise de protecție și securitate a muncii și normelor. În fine, mai arată că în incinta societății este interzis transportul de produs petrolier în bidoane de plastic, pericolul de explozie și incendiu fiind mare.

Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea contestației. Depune la dosar extras din Ordinul nr.108/2001, Dispoziție a generală privind reducerea riscurilor de incendiu generate de încărcări electrostatice și Hotărârea nr.537/2007 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele de prevenire și stingere a incendiilor.

Avocat având cuvântul pentru intimatul-contestator susține în esență că nu poate fi luată în considerare apărarea recurentei în sensul că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât din cuprinsul acțiunii introductive rezultă că acesta a solicitat și reintegrarea pe postul deținut anterior concedierii.

În ceea ce privește împrejurarea că pentru fapta săvârșită, salariatul a fost cercetat de organele de cercetare penală, care au dispus scoaterea de sub urmărire penală, concluzionând că fapta nu prezintă un grad de pericol major. În plus, arată că intimatul nu a contestat că a luat aproximativ 7 litri de benzină, însă nu cu intenția de aof ura, ci pentru a spăla o rampă a unei instalații, situație confirmată chiar de șeful acestuia care a arătat că era un procedeu obișnuit.

În final, susține că într-adevăr intimatul-contestator a încălcat regulamentele de securitate a muncii, dar a solicitat să se ia act că măsura desfacerii contractului individual de muncă este una excesivă și că, acesta este angajatul recurentei de 32 de ani perioadă în care nu a săvârșit nicio altă abatere.

Solicită respingerea recursului și pe fond menținerea sentinței instanței de fond, susținând că în mod corect s-a reținut că măsura concedierii este excesivă și tot corect prima instanță a dispus și reintegrarea acestuia pe postul deținut anterior concedierii. Fără cheltuieli de judecată.

Curtea

Deliberând asupra recursului formulat de intimata în contestație SC LUKOIL SA P, împotriva sentinței civile nr. 2561/2008 a Tribunalului Prahova, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată sub nr. 4278/105/10.07.2008 la Tribunalul Prahova, a solicitat în contradictoriu cu Lukoil P, anularea Deciziei nr.297/23.06.2008 prin care a fost concediat în baza art. 61 lit.a si coroborat cu art.264 alin. (1) lit.f din Codul muncii.

În motivarea contestației se arata de către contestator ca activează de circa 32 ani la aceasta societate, nu a fost sancționat până în prezent, iar prin decizia contestată i-a fost desfăcut disciplinar contractul de deoarece fiind de serviciu în schimbul de noapte la Secția 6 fost surprins când a scurs într-un recipient circa 7 litri benzina pentru spălarea platformei betonate din zona pompelor, acest lucru fiind de notorietate, existând o practica în acest sens. Consideră ca abaterea disciplinară de care se face vinovat nu are gravitate extremă care sa la concedierea sa disciplinar.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată întrucât contestatorul a fost surprins în noaptea de 14.02.2008 de către agenții de pază în zona instalației Parc-Rezervoare în timp ce umplea o găleată cu produs petrolier pe care o deșerta în doua vase de plastic. La somația agentului de paza a abandonat bidoanele si a fugit din zona. Societatea consideră abaterea ca fiind deosebit de, iar urmare a plângerii penale formulate, prin Ordonanța Parchetului a fost aplicata o sancțiune administrativă considerându-se ca fapta precizata de legea penala a existat (furt) însa nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.

De asemenea, la abaterea săvârșită de contestator se adaugă și alte încalcari ale regulilor privind sănătatea și securitatea muncii (Regulamentul Intern Cap. IX pct.15), șeful de secție al contestatorului afirmând ca acesta nu a primit nici o dispoziție pentru utilizarea produsului respectiv la curățenie.

În dovedirea susținerilor din întâmpinare intimata a depus la dosar fișa de post a contestatorului ” de serviciu pentru operator șef”, Proces verbal de instruire, Raport de serviciu, Note de serviciu, Proces verbal al Comisiei de Disciplina/28.02.2008, Referat, Nota explicativă, Regulament intern – 2006, Ordonanța nr.1508/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecatoria Ploiești, Regulamentul de funcționare al instalației -, alte acte și înscrisuri.

După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentința sus-menționată a admis contestația, a anulat decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă al contestatorului și a dispus reintegrarea acestuia pe funcția avută anterior.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că a fost încadrat la societatea intimata LUKOIL P în funcția de operator chimist. Prin Decizia nr. 297/23.06.2008 emisă de societate i-a fost desfăcut disciplinar contractul de muncă în baza art. 61 lit.a și coroborat cu art.264 alin. (1) lit.f din Codul muncii întrucât în data de 14.02.2008, în jurul orei 23,30 fost surprins de un agent de paza în rampa de descărcare în timp ce deschidea un ventil de aerisire pompe și umplea o găleată de plastic cu combustibil (benzina) urmând să transfere conținutul recipientului în doua bidoane de plastic. Urmare a somației agentului, contestatorul s-a speriat si a fugit, fiind reținut ulterior. Unitatea a formulat plângere penală însa, prin Ordonanța nr.1508/P/2008 contestatorului i-a fost aplicată o sancțiune cu caracter administrativ, respectiv amenda, reținându-se că fapta săvârșită de contestator nu întrunește gradul de pericol social concret al unei infracțiuni, dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală a acestuia.

Instanța de fond a apreciat că, deși reclamantul a încălcat mai multe prevederi din instrucțiunile și regulamentele specifice, sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului de munca aplicată de intimată este excesivă raportat la fapta comisă, întrucât, deși acesta a fost anchetat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria P, aplicându-i-se o amenda administrativă nu se poate susține cu certitudine ca benzina extrasa de acesta din instalație urma sa fie utilizată în scop personal, contestatorul nu a fost surprins încercând să scoată din incinta societății recipientele cu combustibil, iar din declarațiile martorului audiat se constata că benzina respectivă se utilizează atât pentru motocositoarele din secția respectivă (întrucât nu se eliberau bonuri pentru consumul acestora ca în alte secții ale societății) cât și pentru spălare și curățare rampa descărcare combustibil.

Împotriva acestei sentințe, intimata în contestație a declarat recurs, criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în raport cu situația de fapt reținută în cauză, contestația trebuia respinsă având în vedere gravitatea abaterii săvârșite.

Sub acest aspect este de observat faptul că prin contestație, chiar contestatorul a solicitat aplicarea unei sancțiuni disciplinare mai ușoare.

Mai mult decât atât, instanța de fond a dispus și reintegrarea în funcție cu toate că nu s-a cerut și acest lucru de către contestator, fiind încălcate disp. art. 78 alin.2 Codul muncii potrivit cărora reintegrarea în muncă se face numai la solicitarea salariatului.

În aprecierea gravității abaterii Tribunalul Prahovaa interpretat greșit, potrivit recurentei, Ordonanța emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești în care nu s-a constatat inexistența faptei ci doar împrejurarea că aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar faptul că petiționarul nu a fost sancționat penal nu poate duce la înlăturarea răspunderii disciplinare.

Un alt aspect care nu a fost avut în vedere de către instanța de fond se referă la contextul în care abaterea a fost săvârșită, respectiv la frecvența ridicată a unor astfel de fapte care nu vor putea fi stopate decât prin aplicarea unor sancțiuni aspre.

Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:

În seara zilei de 15 februarie 2008 în jurul orelor 23,30, contestatorul care avea calitatea de operator șef la Instalația Parc – Rezervoare și lucra în schimbul de noapte a fost surprins cu cantitatea de 7 litri de benzină extrasă din instalație, precum și mai mulți recipienți ( o găleată și două bidoane din plastic) de către agenții de pază și fiind somat a abandonat produsul petrolier și recipienții și a fugit.

Potrivit Ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, aflată în copie la fila 64 – dosar fond, valoarea totală a prejudiciului este de 25,62 lei și a fost recuperat în totalitate.

Acesta a fost și motivul pentru care Parchetul a stabilit că în raport de pericolul social concret al faptei, acesta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt și a dispus aplicarea unei sancțiuni administrative, constând în aplicarea unei amenzi de 300 lei.

A mai rezultat din probatoriile administrate în cauză că petentul își desfășoară activitatea la unitatea recurentă de peste 30 de ani, timp în care nu a fost sancționat, ceea ce duce la concluzia că a desfășurat o activitate corespunzătoare.

Ținând seama de această situație, precum și de faptul că unitatea nu a fost prejudiciată în urma abaterii săvârșite, instanța de fond a apreciat în mod corect că desfacerea disciplinară a contractului de muncă al contestatorului aflat la o vârstă apropiată pensionării poate avea consecințe grave asupra acestuia prin imposibilitatea găsirii unui alt loc de muncă.

Drept urmare, înlăturarea acestei sancțiuni mult prea aspre față de circumstanțele de fapt și situația personală a contestatorului nu trebuie însă, să aibă ca efect exonerarea de răspundere disciplinară a acestuia, lucru de care contestatorul s-a dovedit a fi conștient însă de la introducerea contestației în conținutul căreia acesta a solicitat înlocuirea sancțiunii.

Așa fiind, Curtea constată ca fiind întemeiată prima critică a recursului și în temeiul art. 312 Cod pr.civilă urmează să-l admită și să modifice în parte sentința în sensul înlocuirii sancțiunii aplicate cu acea prevăzută de art. 264 alin.1 lit.c Codul muncii constând în retrogradarea din funcție pe o perioadă de 60 de zile.

De asemenea, Curtea va reține că va fi întemeiată și critica privitoare la dispunerea reintegrării contestatorului în funcție, întrucât așa cum rezultă din petitul contestației nu a solicitat reintegrarea în funcție, astfel cum se stabilește prin art. 78 alin.2 Codul muncii și chiar mai mult nici la dezbaterea în fond nu s-a formulat expres o cerere de reintegrare, apărătorul contestatorului arătând doar că înțelege să solicite admiterea contestației așa cum a fost formulată.

În consecință, Curtea va înlătura din dispozitivul sentinței mențiunea privind reintegrarea în muncă a contestatorului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de intimata în contestație SC LUKOIL SA, cu sediul în P,-, județ P, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în P,-, județ P, și în consecință;

Modifică în parte sentința civilă nr. 2561 din 10 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul că înlocuiește sancțiunea aplicată contestatorului cu sancțiunea prevăzută de art. 264 alin.1 lit. c Codul muncii constând în retrogradarea din funcție pe o perioadă de 60 de zile.

Înlătură din dispozitivul sentinței sus-menționate, mențiunea privind reintegrarea în muncă a contestatorului.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Alexandru Bobincă Ioana

— – – – — –

GREFIER,

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Tehnored. DV/AB

3 ex./5.03.2009

f- Tribunalul Prahova