Dosar nr- – contestație deciziei de concediere –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 31
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Bîrsescu Neculai
JUDECĂTOR 2: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 3: Pungă Titus
Grefier – –
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul G, domiciliat în municipiul B,-,.C,.11, împotriva sentinței nr. 1493 din 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul BOtoșani -secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit recurentul și reprezentantul pârâtei intimate ” COM” SRL
Procedura este legal îndeplinită.
S-au verificat lucrările dosarului după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin contestația introdusă la Tribunalul BOtoșani și înregistrată sub nr-, reclamantul G în contradictoriu cu intimata COM SRL Bas olicitat să se dispună anularea deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă, reintegrarea sa în funcția de mecanic avută anterior și obligarea pârâtei la plata salariilor și a celorlalte drepturi materiale stabilite prin contractul colectiv de muncă, respectiv tainul săptămânal de carne până la reintegrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, s-a arătat că între părți se declanșase un litigiu de muncă ce viza desfacerea contractului de muncă al contestatorului, dar pentru că această măsură a fost luată în perioada în care acesta se afla în incapacitate de muncă, societatea a revenit asupra deciziei de concediere.
Sub pretextul că salariatul G nu a dat curs invitației de a se prezenta la locul de muncă, societatea a emis o nouă decizie de concediere disciplinară. Această decizie a fost atacată în instanță, cauză ce a format obiectul prezentului dosar.
Urmare a soluționării litigiului, s-a pronunțat sentința civilă nr. 112 din 1 februarie 2007 Tribunalului Botoșani prin care s-a dispus reintegrarea contestatorului iar pârâta a fost obligată să-i plătească acestuia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi aferente, de la data de 8 noiembrie 2007, când i s-a desfăcut contractul de muncă și până la data reintegrării efective pe post, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 455 din 26 iunie 2007 Curții de APEL SUCEAVA – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis recursul intimatului, s-a casat sentința, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță motivându-se că deși s-a admis contestația și s-a dispus obligarea pârâtei la plata despăgubirilor bănești, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind anularea deciziei de concediere, condiții în care nu se putea dispune nici reintegrarea și nici plata despăgubirilor.
Prin sentința civilă nr. 179 din 30 ianuarie 2008, instanța de rejudecare – Tribunalul BOtoșani – secția civilă, a admis în parte contestația a anulat decizia de concediere, a dispus obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri în sumă de 81,20 lei reprezentând actualizarea pretențiilor în funcție de indicele de inflație pentru perioada 2 octombrie 2006 – 1 martie 2007, precum și despăgubiri egale cu indemnizația de concediu aferentă perioadei 2.2006 – 1 martie 2007 concomitent cu obligarea aceleiași pârâte la virarea contribuției către bugetul asigurărilor sociale.
Totodată, s-a luat act de renunțarea contestatorului la reintegrare.
Și această sentință a fost atacată cu recurs de către contestator, recurs care prin decizia nr. 784 din 3 iunie 2008 Curții de APEL SUCEAVAa fost admis casându-se sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță cu motivarea că prima instanță a omis a se pronunța cu privire la capătul de cerere, privind acordarea tainului de carne.
Prin sentința civilă nr. 1493 din 28 octombrie 2008, în rejudecare, Tribunalul BOtoșania admis contestația, a anulat decizia desfacerii contractului de muncă și a obligat-o pe pârâtă să plătească contestatorului despăgubiri în sumă de 81,30 lei reprezentând actualizarea în funcție de indicii de inflație a drepturilor salariale ce i se cuveneau contestatorului pe perioada 2.10.2006 – 1.03.2007, precum și despăgubirile egale cu indemnizația de concediu de odihnă aferentă perioadei 1.10.2006 – 1.03.2007. Prin aceeași sentință pârâta a fost obligată să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuția aferentă contestatorului pentru perioada 1.10.2006 – 1.03.2007.
Capetele de cerere privind acordarea tainului și a daunelor morale au fost respinse.
S-a luat act de renunțarea contestatorului la judecarea capătului de cerere privind reintegrarea.
În baza art. 274.pr.civ. pârâta a fost obligată să plătească contestatorului 2150 lei reprezentând onorariu avocat.
Cât privește respingerea capătului de cerere privind acordarea tainului de carne solicitat de contestator, instanța de rejudecare a reținut că acest drept reprezintă un drept auxiliar.
Cât timp acesta a renunțat la reintegrarea în muncă în mod implicit contestatorul a renunțat și la acordarea acestui drept încât cererea i-a fost respinsă.
De altfel, acordarea acestui drept constituia o posibilitate și nu o obligație pentru unitate, încât și sub acest motiv cererea sa apare nefondată.
Referitor la capătul de cerere privind daunele morale, cât timp contestatorului i s-a anulat decizia de concediere, i s-au achitat despăgubirile salariale și celelalte drepturi aferente, indemnizația de concediu de odihnă, instanța a considerat că, salariatul în cauză nu a suferit vreun prejudiciu de natură morală încât și aceste pretenții au fost respinse. Faptul că acesta se află într-o situație specială privind sănătatea sa, este excentric unor influențe de natura activității profesionale.
Sentința instanței de fond a fost atacată cu recurs de către contestatorul G, pe care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că despăgubirile solicitate nu i s-au acordat la nivelul devalorizării monedei naționale, că a fost privat de plata unor majorări salariale acordate pentru perioada critică celorlalți salariați și că nu i s-a acordat tainul în natură.
Simpla motivare că acest tain nu a fost obiectul analizei raportului de expertiză nu poate constitui un motiv de neacordare a acestui drept întrucât ceilalți salariați beneficiază în continuare.
Așadar, se impune în opinia sa admiterea recursului, modificarea sentinței și în rejudecare, să i se admită contestația și cu privire la aceste pretenții.
Verificând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs și probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Astfel, motivul ce vizează reactualizarea pretențiilor solicitate de contestator, nu poate fi însușit de către instanța de recurs întrucât acestea au fost acordate de către instanța de fond, punctual, pe perioade, efectiv.
Cât privește tainul în natură, punctul de vedere al primei instanțe apare întemeiat având în vedere că, contestatorul a renunțat la reintegrarea pe postul avut anterior, ceea ce în mod implicit presupune că a renunțat și la dreptul auxiliar, respectiv tainul în natură.
Chiar dacă ceilalți salariați primesc acest drept acordarea sa constituie o posibilitate și nu o obligație a unității iar pe de altă parte acesta se acordă numai salariaților care se află în activitate efectiv.
În atare condiții, în baza art. 312.pr.civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G, împotriva sentinței nr. 1493 din 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul BOtoșani -secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond:,
Dact.
2 ex. 2.02.2009
