Dosar nr- – drepturi bănești –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 319
Ședința publică din data de 25 martie 2008
PREȘEDINTE: Pungă Titus
JUDECĂTOR 2: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 3: Bârsescu Neculai
Grefier – –
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Educației Cercetării și T, cu sediul în B,–30, sector 5, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 1397 din 19 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani – Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții recurentului, a pârâților intimați: Inspectoratul Școlar al județului B, Consiliul local, Școala cu clasele I-VIII, precum și reclamanții intimați:, și.
Procedura este completă.
S-au verificat lucrările dosarului după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința nr. 1397 din 19 noiembrie 2007, Tribunalul Botoșani – secția civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții ministerul Educației, cercetării și T și Inspectoratul Școlar Județean
A admis în parte acțiunea formulată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar B, pentru reclamanții: -I, și, în contradictoriu cu pârâții: Școala, Consiliul local, județul B, Ministerul Educației, Cercetării și T B, Inspectoratul Școlar Județean
A obligat pârâții Școala și Consiliul local să calculeze și să plătească reclamanților diferența de drepturi salariale rezultată din acordarea salariului de bază brut de 880 lei pentru perioada 1.01.2007 – 30.09.2007.
Totodată, a obligat aceeași pârâți să plătească membrilor de sindicat menționați și sumele reprezentând reactualizarea în funcție de indicii de inflație a acestor diferențe, începând cu data scadenței fiecăreia în parte și până la plata efectivă precum și dobânda legală prev. de OG nr. 9/2000, aplicată la diferența respectivă, dobândă calculată de la data de 9.07.2007 și până la cea a plății efective.
În fine, a respins ca nefondată cererea privind acordarea acestor drepturi pentru perioada ulterioară datei de 1.10.2007.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art. 33 lit. a din Normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat aprobate prin nr.HG 2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea Ministerului Educației, Cercetării și T funcționează Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar.
Acest organism consultativ propune spre aprobare nivelul conturilor standard corespunzătoare finanțării de bază a unităților din învățământ și întocmește un raport trimestrial/anual privind necesarul financiar din învățământul preuniversitar de stat, pe baza informațiilor centralizate transmise de către inspectoratele școlare județene (art. 45).
Potrivit art. 16 din aceleași norme metodologice, “finanțarea unităților din învățământ preuniversitar de stat se asigură din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea.”, iar conform art.17 alin. 2, finanțarea unităților de învățământ special se asigură din bugetul consiliului județean și bugetul de stat.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că, în discuție sunt două chestiuni legate de aplicabilitatea contractului colectiv de muncă unic la nivel național valabil pentru anul 2007, precum și de aplicabilitatea acestuia pentru fiecare din persoanele reprezentate de Sindicatul Învățământului Preuniversitar din
Potrivit art. 12 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații din instituțiile bugetare. Prin aceste acte nu se pot însă negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Pe de altă parte, potrivit art. 13 din același act normativ, părțile au obligația să precizeze în fiecare contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și de ramură de activitate, unitățile în cadrul cărora se aplică clauzele negociate.
Instanța a mai avut în vedere faptul că art. 8 alin. 4 din Legea nr. 130/1996 statuează că la încheierea contractului colectiv de muncă prevederile referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal fără a se distinge dacă salariații provin din sectorul particular sau sunt angajații unei instituții publice.
Acest act normativ a trebuit interpretat și prin raportarea la Legea nr. 53/2003 în care se arată că prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații indiferent de data angajării sau afilierii lor la organizații sindicale (art. 239).
Prin art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr. 2895/21 din 29.12.2006, publicat în Of. partea V- nr. 5 din 29.01.2006, s-a stabilit că salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore în medie este de 440 lei începând cu 1.01.2007, iar pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare salariul de bază minim brut negociat este de 880 lei începând cu 1.01.2007.
În art. 3 alin. 2 din contract se arată că se pot încheia contracte colective de muncă și pentru salariații instituțiilor publice dar nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Prevederile acestor două articole din contractul colectiv de muncă la nivel național trebuie interpretate prin raportare la prevederile Legii nr. 130/1996, art. 8 cât și al Legii nr. 53/2003, art. 239, în care se arată că prin dispozițiile legale se poate stabili un cuantum minimal al drepturilor salariaților iar prevederile contractului colectiv de muncă se aplică tuturor salariaților, indiferent dacă aceștia sunt din instituții publice sau din unități din sector particular.
De altfel, în Anexa 7 Contractului colectiv de muncă, Ministerul Educației și Cercetării figurează ca parte semnatară, iar în Anexa 4 părțile au stabilit lista ramurilor pentru care se vor încheia contracte colective de muncă, la pct. 27, figurând ramura “Învățământ” cu un număr de salariați de 115.835.
Tribunalul, analizând susținerile pârâților Ministerul Educației și Cercetării și Inspectoratul Școlar Județean, a constatat că în prevederile Legii nr. 128/1997, nu există nici un articol în care să se arate cuantumul salariului minim de bază brut garantat în plată la nivelul ramurii învățământ, astfel că nu devin aplicabile dispozițiile art. 12 din Legea nr. 130/1996 atâta timp cât legiuitorul nu a stabilit un nivel minim al salariului aplicabil personalului didactic ce ocupă funcții pentru care condiția de pregătire este de studii superioare.
În raport cu cele arătate, instanța constatat că prevederile art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr- sunt aplicabile și personalului din instituțiile publice deci, implicit și celui din cadrul Ministerului Educației, Cercetării și T, relevantă în acest sens fiind prevederea din art. 95 din Legea nr. 128/1997 care arată că personalul didactic de la toate nivelurile învățământului are drepturi și obligații care decurg din legislația în vigoare, din prezentul statut, din Carta universitară, precum și din prevederile contractului colectiv de muncă.
În legătură cu cea de-au doua chestiune analizată, instanța de fond a constatat că, potrivit Ordonanței nr.11/2007, a fost modificată Legea nr. 128/1997 în sensul că au fost incluse anexele 1.1, 1.2, 2, 3, 4, 5 prin care au fost stabiliți coeficienții de multiplicare aplicabili pentru funcțiile didactice din învățământul universitar și preuniversitar.
În temeiul acestei ordonanțe a fost emis Ordinul nr. 1350/2007 privind metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic încadrat pe funcțiile din anexele la OG nr. 11/2007.
Potrivit art. 2 alin. 2, salariul de bază este format din:
– salariul de bază al funcției didactice conform grilei de salarizare care include sporul de stabilitate numai la tranșele de vechime de peste 10 ani precum și sporul de suprasolicitare neuropsihică existent la toate tranșele de vechime;
– îndemnizația de conducere;
– îndemnizația pentru învățământ special;
– gradație de merit;
– salariu de merit;
– îndemnizație pentru personalul didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor și educator.
Acesta este salariul de bază brut la care se referă art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe care îl va avea în vedere instanța la soluționarea acestei cauze prin raportare și la art. 41 din Contractul nr- în care se arată că părțile contractante vor întreprinde demersuri pentru includerea în salariul de bază a unor sporuri astfel încât salariul de bază să aibă o pondere majoră în ceea ce privește drepturile salariale.
Pentru o justă soluționare a cauzei instanța a solicitat, în temeiul art. 129.pr.civ. relații de la pârâtul Școala cu privire la salariul de bază brut avut la 1.01.2007 de către reclamanți, funcția didactică deținută și nivelul studiilor.
Prin adresa depusă prin fax din data de 30.10.2007, unitatea școlară comunicat aceste relații, respectiv:, prof. I def. cu un salariu la 01.01.2007 de 881 lei, prof. I deb. 762 lei și, prof. I, deb. 762 lei, toți cu studii superioare.
Pentru a cărui salariu de bază brut este mai mic de 880 lei și ocupă o funcție pentru care sunt necesare studii superioare în domeniu, devine aplicabil art. 40 din Contractul colectiv de muncă la nivel național – astfel încât acesteia i se cuvin diferențe de drepturi salariale începând cu 1.01.2007.
Și ceilalți doi reclamanți sunt îndreptățiți să primească diferențe de drepturi salariale prin raportare la procentul din norma didactică pentru care au fost angajați, respectiv, 0,49 din normă și 0,82 din normă, salariile de bază brute utilizate de unitatea școlară de 762 lei fiind mai mici de limita de 880 lei impusă de Contractul colectiv de muncă.
Conform acțiunii introductive reclamanții au solicitat acordarea acestor drepturi până la data pronunțării sentinței și pentru viitor.
Dar începând cu data de 1.10.2007 valoarea coeficientului de multiplicare pentru personalul din învățământul preuniversitar este de 259,593 lei, iar un profesor debutant cu studii superioare are un coeficient de multiplicare de 3,439, echivalentul unui salariu de bază al funcției didactice de 892,74 lei. Așa cum se poate observa în această situație salariul de bază minim brut al funcției didactice este mai mare de 880 lei stabilit în art. 40 din Contractul colectiv de muncă astfel că nu se mai justifică acordarea de diferențe drepturi salariale după 1.10.2007.
Conform art. 161 alin. 4 din legea nr. 53/2003 întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Așa cum arată art. 1088 din Codul civil la obligațiile care au drept obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, iar aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
În aplicarea principiului consacrat de art.78 alin. 1 din Codul muncii, prima instanță a admis și solicitarea privind acordarea actualizării de la data scadenței până la data plății efective a sumelor rezultate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Educației, Cercetării și
Criticile sale se referă la greșita reținere a calității procesuale pasive.
Susține că acest minister nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat și face referire la art. 13 din OUG nr. 32/2001, care prevede că, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Pe fond, relevă că a fost nesocotit art. 12 din Legea nr. 130/1996 care, între altele, prevede că prin contractul colectiv de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la raporturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale.
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, curtea reține că recursul Ministerului Educației, Cercetării și T, în drept, poate fi încadrat în art. 304 pct. 9.pr.civ. este nefondat.
În dispozițiile hotărârii atacate recurentul nu figurează obligat direct, ci prin unitatea de învățământ respectivă, iar motivele de recurs vizează și fondul cauzei dedus judecății.
El are calitate procesuală pasivă deoarece, alături de inspectoratele școlare județene, are atribuții în domeniul finanțării învățământului, potrivit art. 33 lit. a din Normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, aprobate prin HG nr. 2192/2004.
, potrivit art. 12 (1) din Legea nr. 84/1995 (Legea învățământului), republicată, cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Educației, Cercetării și T, pe baza consultării celorlalte instituții și ministere interesate, proiectează, fundamentează și aplică strategia globală a învățământului, stabilește obiectivele sistemului de învățământ în ansamblul său, precum și obiectivele educaționale pe niveluri și profiluri de învățământ.
Sub acest aspect, inexistența calității de angajator, stricto sensu, apare lipsită de vreo relevanță juridică de vreme ce, in terminis, nu el figurează obligat.
Legea nr. 130/1996 trebuie interpretată prin raportare la Legea nr. 53/2003 ( Codul muncii ). Potrivit art. 239 din acest cod << prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală>>.
Prin art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr. 2895/21 din 29 decembrie 2006 (Of. nr. V/29 ianuarie 2006) s-a stabilit că salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore în medie este de 440 lei începând cu 1 ianuarie 2007, iar pentru personalul încadrat pe funcții, pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare, salariul de bază minim brut negociat este de 88o lei.
Celelalte critici, sub aspectul examinat, nu sunt justificate, din considerente similare.
Văzând și prevederile art. 3041din Codul d e procedură civilă
Constatând nefondat recursul, în baza art. 312 din același cod, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației Cercetării și T B, împotriva sentinței nr. 1397 din 19 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani – Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond.
Dact.
2 ex. 2.04.2008
