ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 32
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
–
Grefier –
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în S,–43, județul P, împotriva sentinței civile nr.1037 din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în S,-, județul P, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în B,-,.5..A,.7,.26, sector 2.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar și intimata-reclamantă, reprezentată de avocat, din cadrul Baroului B, conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen, scutit de plata taxei de timbru și să s-au depus la dosar, prin Serviciul Registratură sub nr. 286 din 11.01.2010, note scrise la care s-au anexat înscrisuri, respectiv: decizia nr. 2225/19.11.2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI și ordin de plată din 28.12.2009.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă, depune la dosar un set de acte, după cum urmează: contract de asistență juridică nr. 2290/29.04.2009 emis de Baroul Prahova, anexa 1 la contract, acte adiționale la contract încheiate la 27.07.2009, 01.09.2009, 1.11.2009 și 22.12.2009; proces verbal întocmit la 23.11.1994 de SC SA S, decizia nr. 280/30.11.1994; raport de expertiză contabilă judiciară întocmit în dosarul nr. 482/P/2006 al S, extras din Contractul colectiv de Muncă-Obligațiile salariaților, arătând că alte cereri nu mai are de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, înmânează actele noi depuse la dosar de recurentă către partea adversă.
Avocat -, pentru intimata-reclamantă, având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă, având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și menținerea deciziilor ca fiind temeinice și legale.
Astfel, arată că instanța de fond a încălcat principiul rolului activ întrucât nu a cercetat fondul cauzei pentru a putea stabili dacă sunt întrunite elementele constitutive ale abaterilor disciplinare săvârșite de intimată.
Așadar, prin faptele săvârșite de către intimată, respectiv gestiunea necorespunzătoare a bunurilor, care a avut drept rezultat producerea unui prejudiciu și refuzul nejustificat de a prelua gestiunea 70 și 71 din cadrul Depozitului de produse finite, au fost încălcate obligațiile de a respecta disciplina muncii prevăzută de regulamentul intern, situație față de care instanța de fond în mod eronat a reținut că nu s-a produs un prejudiciu societății, întrucât acesta există și este dovedit prin procesul verbal de inventariere din 4.07.2006 și prin raportul de expertiză.
Totodată, precizează că reclamanta urma să preia gestiunea pe bază de inventar care era deja efectuat și depus la dosarul de fond cu acordul celorlalți salariați, conform notei de serviciu prin care aceștia și-au exprimat punctul de vedere cu privire la gestiunea în cauză, probe pe care instanța le-a interpretat în favoarea intimatei, însă din nici un înscris nu reiese refuzul societății de a preda gestiunea pe bază de inventar sau fără acordul salariaților.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, sens în care depune concluzii scrise.
Fără cheltuieli de judecată.
Fără cheltuieli de judecată.
Avocat -, pentru intimata-reclamantă, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Astfel, arată că prin decizia nr. 2225/19.11.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr- având același obiect ca și în pricina de față, s-a admis recursul declarat de soțul intimatei, respectiv pentru aceleași considerente pentru care și în cauza de față au fost invocate.
Așadar, menționează că societatea recurentă a dorit să facă disponibilizări colective mascate, sens în care a încercat să găsească motive de abateri disciplinare prin emiterea unor decizii de sancționare. Fiind sancționată, intimata nu a refuzat primirea celor două gestiuni, însă a solicitat aplicarea legii, în sensul de a primi avizul celorlalți gestionari ai respectivelor gestiuni și predarea-primirea să se facă pe bază de liste cu produsele ce urmau a fi gestionate, prilej cu care recurenta a refuzat propunerea intimatei și a dispus concedierea abuzivă a acesteia.
În continuare, se arată că din procesul verbal și din expertiza contabilă depuse la dosar nu se face vorbire în mod expres că reclamanta este responsabilă de vreun prejudiciu adus societății, dimpotrivă a stabilit că persoana responsabilă de deficiențele constatate este gestionarul principal.
Totodată, precizează că răspunderea este personală și este condiționată de realizarea elementelor constitutive ale abaterii disciplinare, iar din cele menționate se observă faptul că nu există un obiect al abaterii disciplinare, în sarcina intimatei nu se poate reține nicio formă a vinovăției, nu există un subiect al abaterii disciplinare, iar legătura cauzală între fapta ilicită și rezultatul nociv pe plan disciplinar nu există.
De asemenea, arată că nu a existat acordul expres al celorlalți gestionari pentru a prelua alte două gestiuni din cadrul depozitului de produse finite, iar din înscrisurile de la dosar nu se face dovada că au fost încălcate atribuțiile de serviciu.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtă și menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, contestatoarea chemat În judecată pe intimata SC SA S, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea deciziilor nr.4027/31.07.2006 și nr.4131/11.08.2006, repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei nr.4134/2006, plata contribuțiilor aferente la fondul de asigurări sociale, de sănătate, pentru suplimentară și șomaj, precum și cheltuielile de judecată ocazionate de soluționarea procesului.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că a fost salariata societății intimate unde a îndeplinit în principal funcția de primitor- distribuitor.
A mai arătat contestatoarea că începând cu data de 01.06.2005 a fost încadrată în funcția de gestionar depozit cu aceleași drepturi salariale, însă la numire în funcția de gestionar depozit nu i- fost predată niciun fel de gestiune pe bază de proces verbal de predare primire ori alt înscris în care să se precizeze gestiunea de care va răspunde, respectiv bunurile conform reperelor unității și cantitatea pentru fiecare bun aflat în gestiune la momentul primirii gestiunii.
Contestatoarea și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile Codului muncii ale Legii nr.22/1969 modificată prin Legea nr.54/1994 și ale contractului colectiv de muncă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, solicitând să fie cenzurate susținerile contestatoarei, apreciind că sunt total nefondate.
Urmare depunerii întâmpinării de către intimată, contestatoarea a invocat excepția tardivității emiterii deciziei nr.4027/31.07.2006 prin care i- fost aplicată o sancțiune de reducere a salariului de bază cu 10% pe trei luni, excepție unită de tribunal cu fondul cauzei.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1037 din 11 mai 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția tardivității emiterii deciziei 4027/31.07.2006, a admis contestația, a anulat deciziile nr.4027/31.07.2006 și nr. 4137/11.08.2006 emise de intimată, a obligat intimata să plătească contestatoarei drepturile salariale cuvenite indexate, majorate și actualizate de la data emiterii deciziei de concediere și până la reintegrarea efectivă și de asemenea a obligat intimata la plata contribuțiilor aferente la fondul de asigurări sociale, de sănătate, pentru suplimentară și șomaj, în ceea ce o privește pe contestatoare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția tardivității emiterii deciziei nr.4027/31.07.2006 invocată de către contestatoare, că este neîntemeiată având în vedere că referatul întocmit de către șeful Serviciul Marketing Intern prin care s-a propus sancționarea contestatoarei a fost întocmit la data de 11.07.2006, iar în baza acestui referat s-a emis la data de 31.07.2006 decizia de sancționare, nefiind astfel încălcate disp. art. 268 alin.1 Codul muncii.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a reținut că potrivit actelor existente la dosar, contestatoarea fost angajata societății intimate în funcția de primitor distribuitor cât și gestionar depozit, iar prin deciziile nr.4027/31.07.2006 și nr.4134/11.08.2006 a fost sancționată cu reducerea salariului de baza cu 10% pe trei luni și respectiv i- fost desfăcut contractul individual de muncă în baza art. 61 lit.a și art.264 alin.1 lit.f Codul muncii.
A mai reținut instanța de fond că la baza emiterii deciziei nr.4027/31.07.2006 stat referatul întocmit de șeful Serviciul Marketing Intern din care rezultă că în urma inventarierii faptice și scriptice din perioada 23.06-03.07.2006 s- constatat un prejudiciu în cadrul depozitului de produse finite unde contestatoarea își desfășura activitatea.
La data numirii contestatoarei în funcția de gestionar depozit, respectiv 01.06.2005, acesteia nu i- fost predată niciun fel de gestiune pe baza de proces verbal de predare primire în care să fie precizată gestiunea de care răspunde, fapt recunoscut și de intimată.
Astfel, întrucât în urma inventarierii prin procesul verbal nr.5977/ 05.07.2006 întocmit de Compartimentul de Control Financiar Intern din cadrul societății pârâte s-au constatat o serie de deficiențe, respectiv plusuri și minusuri în gestiune, s-a dispus sancționarea contestatoarei cu reducerea salariului de bază cu 10% pe trei luni, cu toate că acesteia nu i- fost predată nicio gestiune pe bază de proces verbal de predare primire, dispozițiile Codului muncii fiind în acest mod încălcate de către angajator.
În ceea ce privește decizia nr.4134/11.08.2006, instanța de fond a reținut că la baza emiterii acesteia a stat referatul întocmit de Directorul comercial al societății intimate, în cuprinsul căruia se menționează că numita a refuzat să preia gestiunile 70 și 71 din cadrul Depozitului de produse semifinite, faptă ce constituie abatere disciplinară gravă prin nerespectarea atribuțiilor de serviciu, fiind încălcate dispozițiile pct. 6 Anexa nr.1 din Regulamentul intern.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că tot în cuprinsul deciziei emisă de intimată s-a mai menționat faptul că în urma cercetării disciplinare prealabile s-a stabilit vinovăția contestatoarei, motiv pentru care conducerea societății a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al acestuia.
Totodată, instanța de fond a reținut că din întreaga documentație depusă de intimată la dosar în argumentarea măsurii dispuse, rezultă că prin declarația din data de 09.08.2006 contestatoarea nu a refuzat să preia gestiunile, solicitarea acesteia fiind în realitate să preia gestiunea individual și nu colectiv.
Aceeași documentație atestă faptul că această împrejurare a vizat-o nu numai pe contestatoare ci pe mai mulți angajați ai societății, peste 7 persoane, situație confirmată de sentința penală nr.195/2008 pronunțată de Judecătoria Sinaia.
Potrivit art.266 Codul muncii, sancțiunea disciplinară a angajaților se stabilește în raport cu gravitatea abaterii săvârșite, avându-se în vedere împrejurările în care fapta a fost comisă, gradul de vinovăție al salariatului, comportarea generală a acestuia, eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către salariat, sancțiuni care potrivit art.264 Codul muncii se aplică treptat, respectiv: avertisment, suspendarea contractului de muncă, retrogradarea din funcție, reducerea salariului și în final sancțiunea extremă a desfacerii contractului de muncă.
Art.263 Codul muncii, prevede că abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă () sau contractul colectiv de muncă (CCM) aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici, angajatorul dispunând de prerogativa disciplinară, în sensul că are dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi, ori de cate ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
A mai reținut instanța de fond că din probele administrate în cauză a reieșit că prin decizia nr.4027/31.07.2006 s-a aplicat contestatoarei sancțiunea reducerii salariului cu 10% pe o perioadă de 3 luni pe motiv că a gestionat necorespunzător bunurile din cadrul depozitului, creând astfel un prejudiciu important societății, iar prin decizia nr.4134/11.08.2006 s-a dispus desfacerea contractului de muncă al contestatoarei, pe motiv ca aceasta a refuzat nejustificat să preia gestiunile 70 și 71 din cadrul Depozitului de produse finite.
Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că din actele existente la dosar, nu a rezultat că de producerea pretinsului prejudiciu se face vinovată contestatoarea, cât timp organizarea activității de gestiune la Depozitul de produse finite s-a făcut de către conducerea societății în mod defectuos, cu încălcarea prevederilor legale referitoare la organizarea și desfășurarea unei asemenea activități.
Ca atare, instanța de fond a apreciat că atât timp cât din probele administrate nu rezultă că salariata contestatoare, prin activitatea sa, a produs vreun prejudiciu societății intimate, dovada în acest sens fiind și Rezoluția nr. 482/P/19.03.2008, Ordonanța nr.397/VIII/1/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova și sentința penală nr. 195/16.12.2008 a Judecătoriei Ploiești, conform cărora au fost sesizate grave nereguli cu privire la organizarea activității de gestiune la Depozitul de produse finite imputabile societății intimate, înseamnă ca decizia nr.4027/31.07.2006 prin care contestatoarei i-a fost aplicată sancțiunea reducerii salariului de baza cu 10% pe 3 luni, a fost emisă în mod abuziv.
Totodată, instanța de fond a reținut că din probele administrate a reieșit că și decizia nr.4134/11.08.2006 a fost emisă în mod nelegal, cât timp nu s-a dovedit refuzul nejustificat al contestatoarei de a prelua gestiunile 70 și 71, ci, refuzul acesteia a fost justificat în sensul că, garanțiile să-i fie predate în conformitate cu dispozițiile legale, cu inventarierea bunurilor ce i se predau în gestiune, cu avizul scris al celorlalți gestionari ai gestiunii 70 și 71, conform prevederilor art.7 din Legea nr.22/1969 modificată prin Legea 54/1994, astfel încât măsura desfacerii contractului individual de muncă a fost abuzivă, emisă cu încălcarea legii.
Prin urmare, tribunalul a respins excepția tardivității emiterii deciziei 4027/31.07.2006 întrucât aceasta a fost emisă în termenul legal de 30 de zile de la data constatării faptei, iar în baza art.263 și urm. Codul muncii, art.73 și urm. din Legea nr.168/1999, a admis contestația după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând disp.art.304 pct.8,9,10 Cod procedură civilă.
Recurenta a susținut, în esență, că prima instanță a făcut o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății, având în vedere că din actele dosarului rezultă săvârșirea abaterii disciplinare.
Astfel, în mod greșit au fost reținute de către instanță doar anumite considerente din sentința penală nr.195 din 16 decembrie 2008, respectiv raportul de expertiză efectuat în cauză. Totodată, din niciun act nu rezultă că ar fi semnalat în scris unitatea asupra eventualelor nereguli.
A mai susținut recurenta că intimata-contestatoare a refuzat preluarea gestiunii în condițiile unei gestiuni colective, deși cunoștea că acceptând calitatea de gestionar în 2005, prin activitatea sa încalcă atribuțiile de serviciu, așa cum rezultă și din procesul verbal de cercetare prealabilă.
Totodată, a mai precizat recurenta, intimata-contestatoare având în vedere calitatea de gestionar, din anul 2005, răspunde solidar, alături de ceilalți salariați-gestionari, pentru gestionarea necorespunzătoare a bunurilor aflate în gestiune.
Astfel, din acest punct de vedere, nu are nicio relevanță asupra răspunderii disciplinare, faptul că nu a fost produs nici un prejudiciu, acest aspect făcând obiectul cercetărilor penale.
Pentru aceste considerente, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea examinând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și în raport de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei și de art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este nefondat, potrivit următoarelor considerente:
Intimata-contestatoare a fost angajata societății recurente, care, prin deciziile contestate a aplicat două sancțiuni disciplinare, respectiv reducerea salariului și ulterior, desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Pentru aplicarea acestor sancțiuni recurenta a reținut că salariata a săvârșit grave abateri disciplinare, respectiv crearea unui prejudiciu în cadrul depozitului unde-și desfășura activitatea și refuzul de a primi gestiunile nr.70 și 71 din cadrul Depozitului pentru produse finite.
Din actele dosarului nu rezultă însă că la data la care salariata a acceptat funcția de gestionar, respectiv 01.06.2005, acesteia i-a fost predată gestiunea pe bază de proces-verbal de predare-primire, astfel încât salariata să ia la cunoștință gestiunea pentru care poate să fie antrenată răspunderea sa.
Mai mult decât atât, nu s-a stabilit și nu rezultă din niciun act că pentru producerea acestui prejudiciu se face vinovată intimata-contestatoare, iar din probele administrate, așa cum just a reținut și prima instanță, rezultă că s-au constatat grave nereguli cu privire la modul în care societatea recurentă a înțeles să organizeze activitatea de gestiune la Depozitul de produse finite.
Toate aceste aspecte conduc la concluzia că în mod corect prima instanță a apreciat că în mod abuziv intimata-contestatoare a fost sancționată prin decizia nr.4027 din 31 iulie 2006 cu reducerea salariului de bază cu 10% pe trei luni.
Curtea reține, totodată, că și decizia nr.4134 din 11 august 2006, prin care intimatei-contestatoare i-a fost desfăcut disciplinar contractul de muncă, a fost emisă nelegal întrucât, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, aceasta nu a refuzat în mod nejustificat să preia cele două gestiuni ci, din actele dosarului rezultă că a solicitat ca preluarea gestiunii să fie realizată conform dispozițiilor legale incidente în materie ( Legea nr.22/1969 modificată prin Legea nr.54/1994), refuzul ei vizând orice încercare de a fi determinată să preia o gestiune în condițiile nerespectării legii.
Astfel, în mod corect prima instanță a constatat și nelegalitatea acestei decizii, realizând o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor art.263 și 266 din Codul muncii privind prerogativa disciplinară a angajatorului, aplicarea graduală a sancțiunilor și criteriile de aplicare a unei sancțiuni.
Curtea apreciază că nu pot fi reținute criticile invocate, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică, sens în care, conform disp.art.312 Cod procedură civilă, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în S,–43, județul P, împotriva sentinței civile nr.1037 din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în S,-, județul P, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în B,-,.5..A,.7,.26, sector 2.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
– – — – –
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./12.02.2010
dosar fond – – Tribunalul Prahova
judecători fond – – R;
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120/2006
