ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 326
Ședința publică din data de 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
—
Grefier –
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, cu domiciliul ales la Cabinet avocatură G cu sediul în B, Cart. Episcopiei -.3,.4,. 18, județul B, împotriva sentinței civile nr. 824 din 09 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA cu sediul în B,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 04 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 11 februarie 2010 și apoi la data de 18 februarie 2010, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr-, petenta a formulat contestație împotriva deciziei nr. 50/11.05.2009 emisă de SC SA B, solicitând să se constate nulitatea deciziei.
În motivarea contestației, reclamanta a precizat că, prin decizia menționată, i s-a desfăcut contractul de muncă, considerând că măsura luată de intimată este nulă de drept întrucât între ea și societate nu a mai existat un contract de muncă din luna august 2008, când a fost concediată, iar instanța a dispus reintegrarea. Arată că a solicitat punerea în practică a hotărârii de reîncadrare prin judecătoresc și plata daunelor și a cheltuielilor de judecată, susținând că, în situația dată, nu există cerințele art.64 și 65 din Codul Muncii.
În dovedirea contestației, s-a depus la dosar decizia nr. 50 din 11.05.2009.
Intimata SC SA Baf ormulat întâmpinare (fila 45) prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată. Astfel, aceasta arată că prin hotărârile B (patronul societății intimate) cu nr.183 și 240/2008, au fost desființate trei din cele șapte posturi de impiegat de mișcare, pe posturile rămase fiind menținute, în urma unui examen de selecție, 4 salariate.
Prin sentința civilă nr.304/2009, Tribunalul Buzăua dispus reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior. Reclamanta a formulat cerere de silită a sentinței, ocazie cu care, conform mențiunilor din procesul verbal încheiat la data de 27.04.2009 de executorul judecătoresc, s-a oferit acesteia un post corespunzător pregătirii sale, cu menținerea salariului dobândit și i-a achitat drepturile salariale restante.
La cererea reclamantei, societatea intimată a solicitat B să dispună măsuri pentru executarea hotărârii iar aceasta, prin adresa nr.26/2009, le-a răspuns că menține organigrama, numărul de personal și statutul de funcții aprobate prin hotărârea nr.240/2008.
Intimata a mai arătat că a notificat AJOFM B care, prin adresa nr.1746/27.04.2009, le-a răspuns că nu dispune de posturi care pot fi oferite contestatoarei.
În acest context, văzând și lipsa consimțământului cu privire la postul oferit, prin decizia atacată, s-a procedat la desfacerea contractului de muncă al reclamantei în temeiul art.64 alin.4
Intimata precizează că susținerea contestatoarei cu privire la inexistența unui contract de muncă, cu consecința lipsei de obiect a deciziei, nu poate fi primită. Reintegrarea produce efecte în privința actelor de dreptul muncii și a persoanelor, iar un prim efect imediat și direct, fără formalități prealabile, este repunerea în vigoare contractului de muncă.
În concordanță cu una din regulile privitoare la nulitățile actelor juridice, respectiv cea a stabilirii situației anterioare intervenției actului anulat – restitutio in integrum – contractul de muncă anulat reintră în vigoare și, conform clauzelor acestuia, au fost calculate și plătite drepturile bănești.
Prin hotărâre judecătorească a fost menținut contractul de muncă și nu se impunea încheierea unui alt contract pentru aceeași funcție.
Un alt efect al hotărârii de reintegrare îl constituie modificarea din oficiu a consemnărilor din actele de personal ale salariatului în cauză prin atașarea la dosarul propriu a hotărârii de reintegrare și operarea acesteia în carnetul de muncă.
În susținerea celor menționate în întâmpinare, intimata a depus la dosar: procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc în 27.04.2009, adresa B nr.26/2009, notificarea transmisă către AJOFM B nr.1611/14.04.2009, procesul verbal nr.1860/4.05.2009 încheiat la SC SA B, hotărârile nr.183/31.07.2008 și nr.240/25.09.2008.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 824 din 09 octombrie 2009, Tribunalul Buzăua respins ca nefondată contestația.
Pentru hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin sentința civilă nr.304/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr-, s-a admis în parte contestația formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA B și s-a dispus anularea deciziei nr.56/13.08.2008 emisă de pârâtă și reintegrarea reclamantei pe postul avut anterior emiterii deciziei de concediere, cu obligarea la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata la data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă, precum și a drepturilor bănești cuvenite pentru cele 4 zile de activitate sindicală începând cu 17.07.2008 plus plata concediului medical depus la dosar.
Sentința a rămas irevocabilă prin decizia nr.1179/29 mai 2009 Curții de APEL PLOIEȘTI prin care s-a respins recursul formulat de SC SA B și a fost admis recursul reclamantei, fiind admis și capătul de cerere privind obligarea SC SA la 500 lei cheltuieli de judecată.
Reclamanta, imediat după comunicarea hotărârii instanței de fond, a procedat la executarea silită a sentinței civile nr-, formându-se dosarul de executare nr.143/2009 al executorului judecătoresc. Acesta a emis somația nr.143/2009 din 13.04.2009 către SC SA B prin care i s-a adus la cunoștință obligația executării sentinței civile nr. 304/2009 privind reintegrarea în funcția avută anterior desfacerii contractului de muncă și plata despăgubirilor bănești.
Prin procesul verbal încheiat la 27.04.2009 – fila 37, s-a consemnat și semnat de toate părțile că societatea i-a calculat drepturile bănești de la data desfacerii contractului de muncă și până la data de 30.04.2009.
Cât privește reintegrarea pe postul avut anterior, s-a menționat că i se oferă un post vacant de casier încasator, având în vedere că postul de impiegat a fost desființat prin hotărârea B, propunându-se acceptarea acestui post până la data de 4.05.2009.
Totodată SC SA Bad epus și diligențe solicitând sprijin la AJOFM B cu adresa nr.1611/14.04.2009, pentru redistribuirea în muncă a reclamantei și cu adresa nr.1744/27.04.2009, AJOFM Bar ăspuns că nu există locuri de muncă vacante în această meserie.
Deci, în speță, pârâta a făcut dovada că a executat sentința nr.304/2009 în ce privește despăgubirile bănești și a dovezii încercării concrete de a executa hotărârea, inclusiv în ce privește reintegrarea în muncă.
Or, reintegrarea pe postul avut anterior desfacerii contractului de muncă – acela de impiegat – nu mai este posibilă deoarece acesta a fost desființat prin hotărârea nr.183/31 iulie 2008 B, hotărâre care a modificat legal reorganizarea structurii organizatorice a SC SA în scopul unei funcționări eficiente, iar în raport de aceasta a fost dimensionat numărul de personal angajat pe diferite posturi. Hotărârea nr.183/2008 a fost abrogată prin hotărârea Consiliului Local nr.240/2008, însă menținându-se desființarea acestor posturi de impiegat.
Tribunalul a reținut că hotărârea nr. 240/2008 a Consiliului Local al Municipiului B este în vigoare, nefiind desființată prin hotărâre judecătorească în administrativ.
În doctrina judiciară și practica instanțelor există opinia unanimă conform căreia, în cazul în care postul pentru care s-a dispus reintegrarea a fost desființat de către angajator (în speță de Consiliul Local al Municipiului B în subordinea căreia se afla și această societate), aceasta din urmă va trebui să ofere salariatului un alt post conform pregătirii, cunoștințelor și aptitudinilor salariatului.
În acest sens este și decizia nr.376/2003 a Curții Constituționale ( nr.888/12.12.2003) care stabilește că, în cazul în care postul pe care salariatul ar trebui reintegrat este desființat, acestuia i se va oferi un alt loc de muncă, corespunzător, dacă există unul vacant în unitate.
În speță, pârâta SC SA Bao ferit reclamantei postul vacant de casier – încasator, solicitându-i reclamantei la data de 27.04.2009, ca să se pronunțe asupra acceptării acestui post până la data de 4.05.2009, însă aceasta a refuzat postul.
Așa cum s-a mai menționat, pârâta a făcut, în paralel, și demersuri la AJOFM pentru reintegrarea reclamantei și, deci, se reține încercarea concretă a pârâtei de a respecta executarea hotărârii.
Ca atare, survenirea împrejurărilor evocate atrage obiectiv imposibilitatea reintegrării în muncă a reclamantei, motive care nu sunt imputabile angajatorului, fiind consecința desființării postului de impiegat de către B, care operează ca atare, fără ca efectul să poată fi înlăturat de angajator.
Iar o obligație care privește o prestație imposibilă este lovită de nulitate absolută, pentru simplul motiv că ea nu poate fi executată sau îndeplinită ( ad impossibilum nulla (est) obligatio).
Față de cele reținute, când reintegrarea nu s-a putut opera din pricina salariatului (care nu a acceptat postul vacant oferit) angajatorul SC SA este în afara oricărei culpe, putând dispune concedierea din nou.
De altfel, reclamanta nu a invocat decât că măsura de desfacere a contractului de muncă este nulă, întrucât nu a existat contract de muncă din luna august 2008 când i s-a desfăcut disciplinar contractul, iar directorul societății nu a dispus mai întâi reintegrarea și apoi să desfacă contractul de muncă, astfel încât, decizia de desfacere a contractului de muncă al reclamantei pentru a doua oară, nu are obiect.
Tribunalul constată că, prin sentința nr. 304/18.03.2009, s-a anulat decizia de desfacere a contractului de muncă și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară.
Prin sentința amintită, efectele contractului curg de drept, părțile sunt puse în situația inițială ca și când măsura desfacerii nu ar fi fost luată și nici nu mai este necesară o decizie de reintegrare din partea directorului societății, pentru că reintegrarea s-a dispus prin hotărârea judecătorească.
Așa cum s-a reținut de instanță, sentința civilă nr. 304 din 18.03.2009 a fost executată atât în ceea ce privește achitarea drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă, cât și reintegrarea prin oferirea unui loc de muncă care nu a fost acceptat de reclamantă, fapt ce a determinat pe pârâtă să facă aplicarea dispozițiilor art.64 al.4 din Codul Muncii, concedierea fiind făcută pentru desființarea postului de impiegat, așa cum rezultă din considerentele deciziei nr. 50 din 11.05.2009.
În opinia separată la sentință formulată de asistenții judiciari, în conformitate cu prevederile art.76 muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută. Motivele enunțate în cuprinsul deciziei nu se subscriu temeiului de drept al deciziei de desfacere a contractului de muncă, și anume art. 64 alin 4 din Codul Muncii, sentința de reintegrare obligând în mod clar la “reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior, acela de impiegat”.
Prevederile art. 64 se aplică în cazuri limitative prevăzute de lege: “În cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c) si d), precum și în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 56 lit. f), angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicina muncii”.
Așadar, doar în cazul inaptitudinii fizice și/sau psihice a salariatului, precum și în cazul necorespunderii profesionale sau în cazul în care a fost admisă cererea de reintegrare, există obligația angajatorului de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau cu capacitatea de muncă.
În situația în care unitatea nu dispune de locuri de muncă vacante, acesta are obligația de a solicita sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă, în vederea redistribuirii salariatului corespunzător pregătirii profesionale.
În aceste cazuri refuzul salariatului de a-și exprima consimțământul este prevăzut de legiuitor prin concediere, în conformitate cu prevederile art. 64 alin 4..
Raportarea la art. 56 lit. f nu are nici un temei, deoarece acest articol se referă la concedierea de drept a celui angajat pe funcția celui reintegrat.
Faptul că reclamanta nu s-a prezentat la sediul unității pentru a-și exprima acordul cu privire la ocuparea unui post de casier încasator, nu reprezintă un motiv temeinic de desfacere a contractului de muncă, care să se subscrie prevederilor art.64 alin 4 din Codul Muncii.
Pe fond, s-a arătat că, potrivit practicii instanței (SC 684/12.08.2009 dosar -) și jurisprudenței CEDO, Tribunalul trebuia să constate că decizia respectivă este nelegală, având în vedere următoarele: executarea unei sentințe sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate de orice instanță trebuie considerată ca făcând parte din proces, în sensul art.6 din Convenție. Neexecutarea hotărârii de reintegrare în muncă în cazul concedierii nelegale și netemeinice a reclamantului reprezintă o încălcare a acestui articol, care prevede că orice persoană are dreptul la judecarea “într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanțăcare va hotărîasupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil“. Dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească să rămână neexecutată în detrimentul unei părți. Dacă executarea nu mai este posibilă pe acest considerent, ar însemna să admitem faptul că pârâta se poate sustrage de la executarea unei hotărâri judecătorești invocând pur și simplu desființarea ulterioară a postului ocupat de partea interesată, înaintea concedierii sale ilegale.
În cauză, pârâta nu a putut demonstra în mod efectiv și definitiv imposibilitatea reintegrării reclamantei în postul său deținut anterior desfacerii contractului de muncă. În acest fel, instanța trebuia să constate că, în cauză, reclamanta nu are un contract valabil încheiat, deoarece nr.304/18.03.2009 a Tribunalului Buzău nu a fost niciodată executată sub aspectul reintegrării acestuia pe postul deținut anterior, lucru recunoscut chiar de către pârâtă.
Din aceste motive, nelegală este și decizia nr.50/2009 de desfacere a contractului de muncă al reclamantei, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, petenta nu fusese reintegrată în muncă și nu avea un contract de muncă valabil la data emiterii deciziei.
De asemenea, dacă pârâta aprecia că nu poate pune în executare hotărârea instanței, putea să uzeze de alte mijloace legale, respectiv să formuleze contestație la titlu, și nicidecum să procedeze la desfacerea unui contract de muncă inexistent la acea dată.
Reținând cele relatate mai sus, în opinia separată s-a considerat că tribunalul trebuia să constate contestația reclamantului ca întemeiată, motiv pentru care trebuia să o admită și, în consecință, să dispună anularea deciziei nr.50/11.05.2009 emisă de pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta -, în baza art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, pentru următoarele considerente:
Apreciază recurenta că, calitatea de secretar general de sindicat îi conferă imunitate la concediere, conform art. 10 din L 54/2003 și art. 223 alin. 2 din Codul Muncii.
S-a apreciat de recurentă că sentința recurată nu analizează corect și obiectiv faptul că între părți nu a existat un contract de muncă, întrucât, chiar și în urma demersurilor executorului judecătoresc, societatea nu a înțeles să pună în practică hotărârea de reintegrare a sa pe postul deținut anterior și, deci, să emită o nouă decizie de reîncadrare și/sau să întocmească un nou contract de muncă.
Neprocedând așa, recurenta consideră că SC SA a eludat în totalitate dispozitivul primei hotărâri și, într-o asemenea situație nu avea cum să procedeze la o nouă desfacere a contractului de muncă întrucât, în mod real, acesta nu mai exista. Din procesul verbal din 25.05.2009, se apreciază că rezultă în mod clar că debitoarea nu a executat hotărârea. Însăși instanța de judecată, prin Decizia 1179/29.05.2009 în care a dispus anularea deciziei de concediere, a reținut că hotărârea de reintegrare pe postul deținut înaintea concedierii se justifică deoarece recurenta nu putea fi obligată să accepte un post sub pregătirea sa profesională.
Consideră recurenta că decizia de concediere are ca temei legal în mod eronat art. 64 al. 4 Codul Muncii, deoarece prima decizie a fost anulată ca netemeinică și nelegală. De asemenea, se consideră că instanța încalcă jurisprudența CEDO și nu a ținut cont de practica judiciară în materie.
La dosar s-au depus acte.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare la recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele, conform art. 3041Cod pr. civilă, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 304/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a admis în parte contestația formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA B și s-a dispus anularea deciziei nr.56/13.08.2008 emisă de pârâtă și reintegrarea reclamantei pe postul avut anterior emiterii deciziei de concediere, cu obligarea la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă, precum și a drepturilor bănești cuvenite pentru cele 4 zile de activitate sindicală, începând cu 17.07.2008 și la plata concediului medical depus la dosar.
După comunicarea hotărârii instanței de fond, reclamanta a procedat la executarea silită a sentinței civile nr-, formându-se dosarul de executare nr.143/2009 al executorului judecătoresc. Acesta a emis somația nr.143/2009 din 13.04.2009 către SC SA B, prin care i s-a adus la cunoștință obligația executării sentinței civile nr.304/2009 privind reintegrarea în funcția avută anterior desfacerii contractului de muncă și plata despăgubirilor bănești.
Prin procesul verbal încheiat la 27.04.2009 – fila 37, s-a consemnat și semnat de toate părțile atestarea că societatea i-a calculat drepturile bănești de la data desfacerii contractului de muncă și până la data de 30.04.2009. Cât privește reintegrarea pe postul avut anterior s-a menționat că i se oferă un post vacant de casier încasator, având în vedere că postul de impiegat a fost desființat prin hotărârea B, propunându-se acceptarea acestui post până la data de 4.05.2009. Totodată, SC SA Bad epus și diligențe solicitând sprijin la AJOFM B cu adresa nr.1611/14.04.2009, pentru redistribuirea în muncă a reclamantei, iar cu adresa nr.1744/27.04.2009, AJOFM Bar ăspuns că nu există locuri de muncă vacante în această meserie.
Pârâta a făcut dovada încercării de a executa hotărârea și în ce privește reintegrarea în muncă. Reintegrarea pe postul avut anterior desfacerii disciplinare a contractului de muncă – acela de impiegat – nu mai este posibilă deoarece a fost desființat prin hotărârea nr.183/31 iulie 2008 B, care a fost abrogată prin hotărârea Consiliului Local nr.240/2008, însă menținându-se desființarea acestor posturi de impiegat.
Hotărârea nr. 240/2008 a Consiliului Local al Municipiului B este în vigoare, nefiind desființată prin hotărâre judecătorească în contencios administrativ.
Conform deciziei nr. 376/2003 a Curții Constituționale ( nr.888/12.12.2003), în cazul în care postul pe care salariatul ar trebui reintegrat este desființat, acestuia i se va oferi un alt loc de muncă corespunzător pregătirii sale, dacă există unul vacant în unitate.
În speță, pârâta SC SA Bao ferit reclamantei postul vacant de casier – încasator, solicitându-i reclamantei la data de 27.04.2009 să se pronunțe asupra acceptării acestui post până la data de 4.05.2009, însă aceasta a refuzat postul.
Or, împrejurările evocate atrag obiectiv imposibilitatea reintegrării în muncă a reclamantei pe același post sau pe un post similar din motive care nu sunt imputabile angajatorului, fiind consecința desființării postului de impiegat de către B, care operează ca atare, fără ca efectul să poată fi înlăturat de angajator. În mod corect a reținut tribunalul că o obligație care privește o prestație imposibilă este lovită de nulitate absolută, pentru simplul motiv că ea nu poate fi executată sau îndeplinită.
Pentru aceste considerente, reintegrarea nu s-a putut opera din pricina salariatului care nu a acceptat postul vacant oferit și care era singurul disponibil, angajatorul SC SA fiind în afara oricărei culpe, putând dispune concedierea din nou. Or, ca urmare a sentinței nr. 304/18.03.2009, s-a anulat decizia de desfacere a contractului de muncă și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, efectele vechiului contractul de muncă curgând din nou, de drept, părțile fiind puse în situația inițială, nefiind necesară o decizie de reintegrare din partea directorului societății (pentru că reintegrarea s-a dispus prin hotărârea judecătorească).
Celelalte susțineri ale recurentei privind imunitatea la concediere ca urmare a poziției pe care o deține în sindicat nu pot fi reținute în cazul desființării postului și mutării salariatului pe un alt post disponibil. Nici susținerile cu privire la temeiul legal al deciziei nu pot fi reținute cu atât mai mult cu cât acesta nu este un motiv de nulitate absolută al deciziei.
Practica CEDO nu impune reintegrarea pe un post deținut anterior și desființat înainte de decizia de reintegrare în contextul în care recurentei i s-a propus un post disponibil, dar a refuzat.
Așa fiind, văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat.
Văzând și disp. art. 274 Cod pr. civilă:
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, cu domiciliul ales la Cabinet avocatură G cu sediul în B, Cart. Episcopiei -.3,.4,. 18, județul B, împotriva sentinței civile nr. 824 din 09 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA cu sediul în B,-, județul
Obligă recurenta-reclamantă – la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
– – – – —
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. CP/SȘ
4 ex./12.03.2010
f- Tribunalul Buzău
a
–
