ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 327
Ședința publică din data de 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
– – –
Grefier –
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de intimata – SA B, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 684 din data de 12 august 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în B, Cartier V,. 2,. 8,. 33, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-contestatoare, personal, asistată de avocat G, din Baroul Buzău, lipsind recurenta-intimată – SA
Procedura legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este motivat, a fost declarat în termen și că au fost depuse la dosar relațiile solicitate de la Tribunalul Buzău, în sensul că urmare verificărilor efectuate în Borderoul de corespondență aferent lunilor august – octombrie s-a constatat că sentința recurată a fost comunicată părților.
De asemenea, se învederează că au fost depuse la dosar prin Compartimentul Registratură o cerere înregistrată sub nr. 2922 din data de 23 februarie 2010 formulată de apărătorul recurentei-intimate, avocat G, din Baroul Buzău, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă având în vedere că se află în imposibilitatea de a se prezenta la acest termen de judecată, fiind la o înmormântare, cererea este însoțită de concluzii scrise, înregistrate sub nr. 2923 din data de 23 februarie 2010.
Curtea dispune rectificarea conceptul de citare, precum și a citativul încheierii de ședință de la termenul de judecată din data de 2 februarie 2010 în sensul menționării corecte a calității procesuale a părților de contestatoare și intimată.
Se prezintă în instanță, delegat din partea societății recurente care prezintă, în original, cererea formulată de apărătorul societății, avocat G, precum și concluziile scrise.
Avocat G pentru intimata-reclamantă depune la dosar, în copie sentința civilă nr.218 din data de 8 februarie 2010 Tribunalului Buzău privind contestația la și cererea de suspendare a executării formulată de contestatoarea – SA și chitanța de plată a onorariului pentru avocat nr. 5 din data de 18 ianuarie 2010. Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, având în vedere actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că recurenta-intimată a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatei-contestatoare, prin apărătorul său legal, asupra recursului.
Avocat G având cuvântul pentru intimata-contestatoare arată că recursul este inadmisibil și că fost declarat peste termen, hotărârea instanței de fond fiind comunicată la data de 21 august 2008.
Dacă instanța va trece peste excepția tardivității declarării recursului solicită a se constata că acesta nu a fost motivat.
Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, contestatoarea a formulat contestație împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 19 din 04.03.2009, susținând că aceasta ar fi nulă de drept.
În motivarea contestației s-a arătat că în mod real contestatoarea nu are un contract de muncă la – SA B, deoarece printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Buzăua fost reîncadrată pe postul deținut anterior și s-a stabilit că decizia de concediere nr. 22/2008 este lovită de nulitate.
Mai susține că niciodată conducerea unității intimate nu a pus în aplicare sentința instanței, motiv pentru care nici nu a fost reintegrată și nici nu poate să aibă un alt contract de muncă valid.
Sub un ultim aspect contestatoarea a susținut că în cuprinsul deciziei de desfacere a contractului de muncă doar sunt enunțate documentele care au stat la baza emiterii deciziei anterioare de desfacere a contractului său de muncă.
Intimata, deși legal citată nu a formulat întâmpinare iar prima instanță a dispus ca societatea să înainteze toată documentația avută în vedere la desfacerea contractului de muncă al contestatoarei.
Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr. 684 din 12 august 2009 admis contestația și a dispus anularea deciziei nr.19/04.03.2009 emisă de intimată, obligând-o pe aceasta din urmă la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că a fost salariata societății intimate, în funcția de impiegat.
La data de 17.04.2008, prin decizia nr. 22/2008, contestatoarei i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă cu motivarea că a fost surprinsă încasând bani de la un călător fără a-i elibera bilet. Împotriva deciziei respective contestatoarea a formulat contestație, iar prin sentința civilă nr.1118/07.11.2008, rămasă irevocabilă, tribunalul a admis contestația și a dispus anularea deciziei precum și reintegrarea salariatei pe postul deținut anterior, acela de impiegat. Prin aceeași hotărâre s-a stabilit obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă era salariată, de la data desfacerii contractului de muncă si până la data reintegrării efective.
După rămânerea irevocabilă a hotărârii, contestatoarea a solicitat reintegrarea pe postul deținut anterior, apelând în acest sens și la un judecătoresc pentru a obține executarea ei silită, însă toate demersurile au rămas fără niciun rezultat concret.
În corespondența purtată între părți și din adresele emise de intimată reiese că postul deținut de contestatoare a fost desființat, nemaiexistând în organigramă și în statul de funcții aprobat la nivelul societății. În acest sens, intimata a comunicat contestatoarei faptul că nu îi poate oferi postul de impiegat iar prin adresa nr. 5776/22.12.2008, i-a comunicat executorului judecătoresc că îi poate oferi contestatoarei postul de casier încasator, stabilindu-i în acest sens un termen limită până la data de 22.01.2009 pentru a se prezenta la unitate și a-și exprima consimțământul în scris privind ocuparea acestui post vacant.
Prin adresa nr. 356/28.01.2009 i s-a aduce la cunoștință și faptul că adresa menționată mai sus constituie preaviz, iar la expirarea lui, dacă nu se prezintă, acest lucru echivalează cu acceptarea tacită a desfacerii contractului individual de muncă.
Contestatoarea a refuzat să se prezinte și să accepte postul de casier încasator, pe considerentul că acest post nu reprezintă reintegrarea pe postul deținut anterior, acela de impiegat, și că postul oferit este unul de muncitor necalificat, inferior și sub aspectul calificării profesionale și al retribuției.
În aceasta situație, intimata a procedat la emiterea deciziei nr. 19/04.03.2009, prin care i-a desfăcut din nou contractul de muncă în conformitate cu prevederile art. 65 din Codul muncii. În cuprinsul deciziei respective s-a făcut vorbire despre faptul că motivul desfacerii contractului de muncă îl constituie neprezentarea la sediul unității pentru a-și exprima acordul scris privind ocuparea postului vacant de casier încasator, ceea ce echivalează cu acceptarea tacită a desfacerii contractului.
Tribunalul a constatat că decizia respectivă este nelegală deoarece executarea unei sentințe sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate de orice instanță trebuie considerată ca făcând parte din proces, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Neexecutarea hotărârii de reintegrare în muncă în cazul concedierii nelegale și netemeinice reprezintă o încălcare a acestui articol, care prevede că orice persoană are dreptul la judecarea – într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță-care va hotărî-asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
Dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească să rămână neexecutată iar dacă executarea nu mai este posibilă prin inexistența locului de muncă intimata se poate sustrage de la executarea unei hotărâri judecătorești invocând pur și simplu desființarea ulterioară a postului ocupat de partea interesată înaintea concedierii sale ilegale.
În cauză, intimata nu a putut demonstra în mod efectiv și definitiv imposibilitatea reintegrării contestatoarei pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă.
Astfel, în cadrul dosarului nr-, ce a avut ca obiect contestarea desfacerii contractului individual de muncă, intimata nu a formulat nicio apărare prin care să invoce faptul că în statul de funcții și în organigrama aprobată la nivelul societății nu se mai regăsește postul deținut de contestatoare sau că acesta a fost desființat în condițiile în care organigrama a fost aprobată înainte de emiterea deciziei de desfacere a contractului de muncă al contestatoarei.
În acest sens, instanța de fond a constatat că actualmente contestatoarea nu are un contract de muncă valabil încheiat, deoarece sentința civilă nr. 1118/07.11.2008 a Tribunalului Buzău nu a fost niciodată executată sub aspectul reintegrării salariatei pe postul deținut anterior, lucru recunoscut chiar de către societatea intimată.
Din aceste motive, nelegală este și decizia nr. 19/2009 de desfacere a contractului de muncă al contestatoarei, în condițiile în care aceasta nu fusese reintegrată în muncă și nu avea un contract de muncă în mod valabil la data emiterii noii decizii de concediere.
Pe de alta parte, în motivarea deciziei sunt enunțate aspecte care au fost reținute și în cuprinsul deciziei anterioare-nr. 22/2008- împrejurare de neadmis, deoarece nu se poate proceda la desfacerea contractului individual de muncă al unei persoane de două ori pentru aceleași motive.
Nu în ultimul rând, motivele enunțate în cuprinsul deciziei nu se subscriu temeiului de drept al desfacerii contractului de muncă, art. 65 din Codul muncii se referă la concedierea determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității. Faptul că salariata nu s-a prezentat la sediul unității pentru a-și exprima acordul cu privire la ocuparea unui post de casier încasator, nu reprezintă un motiv temeinic de desfacere a contractului de muncă, care să se subscrie prevederilor art. 65 din Codul muncii.
De asemenea, daca intimata a apreciat că nu poate pune în executare hotărârea instanței, putea să uzeze de alte mijloace legale, respectiv să formuleze contestație la titlu și nicidecum să procedeze la desfacerea unui contract de muncă inexistent la acea dată.
Față de cele ce preced, tribunalul a constatat contestația ca fiind întemeiată, motiv pentru care a admis-o și a dispus anularea deciziei nr. 19/04.03.2009 emisă de intimată, obligând-o la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către contestatoare.
Împotriva acestei sentințe, a exercitat recurs intimata – SA B (filele 4-5) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurenta a susținut că sentința primei instanțe este pronunțată cu încălcarea legii și a invocat cazurile de recurs prev.de art.304, pct.7,8 și 9 cod pr.civ. deoarece contractul de muncă al contestatoarei a fost desfăcut anterior desființării mai multor posturi între care și 3 de impiegat de mișcare, iar urmare sentinței civile nr.1118/7 noiembrie 2008 tribunalului prin care s-a dispus reintegrarea salariatei, această mențiune a fost înscrisă în carnetul său de muncă.
În aceste împrejurări instanța de fond a considerat greșit că salariatei trebuia să i se încheie un nou contract de muncă ca efect al sentinței după care să se procedeze la o nouă desfacere a acestuia, pe de o parte iar pe de alta, în decizia nr.19/2009 nu se regăsesc aceleași motive care au condus la luarea măsurii, așa cum în mod eronat a reținut instanța de fond.
Pentru aceste motive, recurenta-intimată care a dezvoltat criticile din recurs și prin concluziile scrise depuse la dosar (filele 67-68) a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței și respingerea contestației, cu menținerea ca legală și temeinică a deciziei de concediere.
Recurenta a administrat proba cu înscrisuri (filele 15-61).
Intimata-contestatoare a susținut prin apărător ales că în raport de data comunicării hotărârii, exercitarea recursului s-a făcut cu depășirea termenului legal pe de o parte iar pe de alta, că recursul nu a fost motivat, solicitând în ședința dezbaterilor de astăzi, pe cale de excepție, în principal respingerea acestuia ca fiind tardiv, constatarea nulității pentru nemotivare, iar în subsidiar, ca fiind nefondat.
Curtea, verificând cu prioritate ambele excepții, astfel cum impune art.137 cod pr.civ, constată că niciuna dintre acestea nu este întemeiată, urmând a fi respinse pentru considerentele care succed:
În conformitate cu dispozițiile art.301 rap.la art.312 alin.1 cod pr.civ.și art.80 din Codul muncii, termenul legal de recurs este de 10 zile și se calculează de la data comunicării sentinței, iar nerespectarea acestuia atrage respingerea recursului ca tardiv formulat.
Sentința civilă nr.684 pronunțată la data de 12 august 2009 de Tribunalul Buzău nu a fost comunicată părților, așa cum rezultă din adresa tribunalului depusă la fila 65 din dosarul de recurs, urmare verificării borderourilor de corespondență aferente lunilor august-octombrie 2009 așa încât intimata – SA B, în lipsa dovezii de comunicare, se afla în termenul legal de exercitare a căii de atac la data de 27 octombrie 2009.
În privința celei de a doua excepții, Curtea constată că prin însăși declarația de recurs aflată la filele 4-5 dosar au fost prezentate succint motivele de recurs și încadrarea lor în cazurile de recurs prev.de art.304 cod pr.civ.așa încât constatarea nulității pentru nemotivare nu se impune.
Verificând sentința recurată prin prisma criticilor aduse de recurentă, a mijloacelor de probă administrate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele, astfel cum impune art. 3041Cod pr. civilă, Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia pentru considerentele care succed:
Prin decizia nr.19 din 4 martie 2009 s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al salariatei în temeiul art.65 din Codul muncii.
Potrivit acestei prevederi legale, oncedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea efectivă și având la bază o cauză reală și serioasă, a locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
În considerentele acestei decizii sunt expuse motivele ce au determinat măsura concedierii constând în esență în refuzul salariatei de a accepta ocuparea postului vacant de casier încasator, în condițiile în care a fost în mod repetat înștiințată(filele 32-33) să se prezinte la sediul societății pentru exprimarea unui acord scris referitor la acest post.
Din mijloacele de probă administrate la instanța de fond rezultă că societatea angajatoare nu a avut posibilitatea obiectivă de aor eîncadra pe salariată pe postul ocupat anterior, acela de impiegat, așa cum s-a dispus printr-o hotărâre judecătorească de reintegrare (sentința civilă nr.1118/7 nov.2008) pe de o parte, iar pe de alta, că desființarea fostului loc de muncă al salariatei a fost efectivă și serioasă, fiind dispusă printr-o hotărâre (nr.183/31 iulie 2008) a Consiliului local municipal care a aprobat organigrama (fila 48) și statul de funcții (fila 49) ale societății, cu efecte de la data de 1 august 2008 (filele 46-47).
În expunerea de motive a proiectului de hotărâre (filele 50-52) este menționată cauza ce a determinat restructurarea organizatorică a societății constând în eficientizarea activității pentru realizarea unor servicii de transport local călători de calitate, prin transformarea mai multor posturi între care și 3 posturi de impiegat de mișcare în cel de casier încasator.
În plus, Curtea mai reține că recurenta-intimată și-a îndeplinit și obligația ce revine angajatorului de a solicita sprijinul Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă B cu scopul identificării unui post liber similar într-o altă societate (fila 31).
Aceste împrejurări semnifică respectarea obligațiilor impuse de art.64 alin.1 și 2 din Codul muncii în sarcina societății angajatoare care a îndeplinit și procedura prealabilă privind comunicarea noului loc de muncă oferit și termenul în care salariatul își poate manifesta consimțământul scris pentru ocuparea noului post.
Interpretând greșit aceste prevederi legale și mijloacele de probă la care s-a făcut referire, tribunalul a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică ce urmează a fi reformată în tot deoarece este mai presus de orice îndoială că la momentul pronunțării sentinței de reintegrare din luna noiembrie 2008, postul de impiegat de mișcare ocupat de salariată era deja transformat ca efect al modificării organigramei și statului de funcții al societății (august 2008) fiind întrunite cerințele art.65 din Codul muncii indicate drept fundament juridic al măsurii concedierii dispuse de societate.
De aceea Curtea reține că nu este justificată constatarea instanței de fond referitoare la lipsa dovezilor privind imposibilitatea efectivă a reintegrării contestatoarei pe postul ocupat anterior concedierii sale ilegale și nici cea referitoare la faptul că sentința civilă nr.1118/2008 a Tribunalului Buzău nu ar fost niciodată executată, în condițiile în care postul avut în vedere de instanța care a dispus reintegrarea nu mai exista la data sentinței în organigrama societății.
Astfel din conținutul organigramei aprobate prin hotărârea organului deliberativ al municipiului B(fila 48) cu câteva luni înaintea pronunțării sentinței prin care s-a dispus reîncadrarea în muncă a salariatei, rezultă că toate celelalte posturi sunt ocupate, așa încât în mod justificat intimata s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a-i asigura contestatoarei același loc de muncă, oferindu-i, corespunzător pregătirii sale profesionale și nivelului studiilor, postul de casier încasator pe care aceasta l-a refuzat.
Drept urmare, Curtea nu a identificat nici un motiv de nulitate a deciziei de concediere, aceasta fiind emisă cu respectarea procedurii legale și în termenii art.65 din Codul muncii dar și al dreptului salariatei de a opta pentru noul loc de muncă oferit.
De altfel, nici în contestația formulată la instanța de fond (filele 3-4) contestatoarea nu a indicat care sunt motivele de nulitate ale deciziei, invocând lipsa unui contract de muncă care, neexistând nu putea fi desfăcut, reaua credință a societății angajatoare și lipsa condițiilor de formă și de fond ale deciziei însă aceste aspecte nu au fost confirmate de mijloacele de probă administrate în cauză și nici nu constituie temeiuri pentru anularea măsurii concedierii.
În consecință, pentru toate considerentele care preced, Curtea constată că recursul este fondat urmând a fi admis ca atare în conformitate cu dispozițiile art.312 cod pr.civ. urmând ca sentința civilă nr. 684 din 12 august 2009 a Tribunalului Buzău să fie în totalitate modificată în sensul respingerii contestației ca neîntemeiate.
În temeiul art.274 cod pr.civ.Curtea va obliga pe intimata-contestatoare la plata către recurentă a sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs (fila 11) reprezentând onorariul apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității declarării recursului și excepția nulității recursului invocate de intimată ca neîntemeiate.
Admite recursul formulat de intimata – SA B, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 684 din data de 12 august 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în B, Cartier V,. 2,. 8,. 33, județul
Modifică în tot sentința sus-menționată și pe fond respinge contestația ca neîntemeiată.
Obligă intimata la 2000 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
– – – – – – – –
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Red.
5 ex./22.03.2010
nr- – Tribunalul Buzău
G
