ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 329
Ședința publică din data de 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
– – –
Grefier –
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de contestatorul SINDICATUL LIBER INDEPENDENT T, cu sediul în Târgoviște,- – 11, județul D, în numele salariatului, împotriva sentinței civile nr. 2027 din data de 11 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata – T -, cu sediul în Târgoviște,- -11, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-contestator Sindicatul Liber Independent Târgoviște – în numele salariatului, reprezentat de președinte, lipsind intimată – T -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și a fost declarat în termen.
Curtea dispune rectificarea conceptul de citare în sensul menționării corecte a calității procesuale a părților de contestator și intimată.
Reprezentantul intimatului-contestator Sindicatul Liber Independent Târgoviște, președinte, depune la dosar împuternicirea de reprezentare juridică nr. 49 din data de 22 februarie 2010, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentului-contestator asupra recursului.
Reprezentantul recurentului-contestator Sindicatul Liber Independent Târgoviște, președinte, având cuvântul arată că prin procesul-verbal nr. 11 și Protocolul, ambele încheiate la data de 1 septembrie 2008 între părți s-a convenit, ca începând cu data de 2 septembrie 2008, salariații concediați să beneficieze de o indemnizație de concediere egală cu 40% din salariul brut înmulțită cu numărul anilor lucrați în combinat și un preaviz de 30 de zile calendaristice.
Precizează că, în baza acestui Protocol încheiat la data de 1 septembrie 2008 au fost emise decizii de concediere până în luna februarie 2009, inclusiv, când ele au fost stopate, fără ca între părți să existe o nouă înțelegere, situație recunoscută și de intimată.
Susține că, între părți nu a mai intervenit o altă înțelegere care să anuleze Protocolul încheiat la data de 1 septembrie 2008, astfel că au intrat în conflict de interese.
Mai arată că, în septembrie 2009 au avut loc negocieri pentru finalizarea CCM, în prezent acesta fiind aproape în faza finală.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii.
După strigarea cauzei și încheierea dezbaterilor s-a depus la dosar prin intermediul Compartimentului Registratură o cerere înregistrată sub nr. 2941 din data de 23 februarie 2010 formulată de recurenta-intimată – T – prin care solicită acordarea unui termen de judecată pentru lipsă de apărare, având în vedere că reprezentații societății se află în imposibilitatea de a se prezenta la acest termen de judecată, întrucât sunt delegați să reprezinte interesele societății la alte instanțe din teritoriu în dosare care nu pot suporta o nouă amânare, cererea care nu este dovedită.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului sub nr-, contestatorul Sindicatul Liber Independent Târgoviște, în numele salariatului, a solicitat în contradictoriu cu intimata – Târgoviște – ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze în parte dispoziția nr. 1795/2.06.2009 prin care salariatului i-a încetat contractul individual de muncă urmare a desființării postului, în sensul anulării art.5 cu referire la cuantumul compensației cuvenite în urma concedierii, obligând pârâta la acordarea compensației stabilită prin Procesul verbal din 01.09.2008 și Protocolul încheiat la aceeași dată, a anulării art.2 și 4 referitoare la durata preavizului, obligând pârâta la acordarea unui preaviz de 30 de zile calendaristice, stabilit de asemenea de comun acord de către părți prin aceleași documente, cu plata salariului cuvenit pentru această durată a preavizului.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că în urma expirării în luna august 2008 părțile au convenit să acorde începând cu 02.09.2008 în urma concedierilor individuale o compensație în bani echivalentă cu 40% din salariul brut avut în luna anterioară concedierii, înmulțită cu numărul de ani lucrați în combinat, dar nu mai puțin de 3 salarii brute și un preaviz de 30 de zile calendaristice, înțelegere asumată de părți prin Procesul verbal din 01.09.2008 și Protocolul încheiat la aceeași dată, iar concedierile au fost făcute în baza acestor înțelegeri, după cum probează și dispoziția nr.876/16.03.2009 de încetare a contractului individual de muncă al numitului .
Începând cu luna iunie, în mod unilateral conducerea a schimbat condițiile de concediere prin dispoziția nr.876/16.03.2009, acordând o compensație de cel puțin un salariu lunar și un preaviz de 20 zile lucrătoare.
Prin urmare, s-a solicitat anularea în parte a dispoziției contestate în ceea ce privește drepturile acordare la art.2, art.4 și art.5, obligarea pârâtei la acordarea unui preaviz de 30 de zile calendaristice și o compensație bănească egală cu 40% din salariul brut avut în luna anterioară concedierii.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca netemeinică și nelegală, întrucât la 20.08.2008 a încetat de drept contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății, negocierile pentru încheierea unui nou contract fiind începute încă din luna iunie 2008, iar după expirarea perioadei de 60 zile calendaristice – durata maximă legală a negocierilor colective – părțile nu au ajuns la un punct de vedere comun, ocazie cu care au convenit să prelungească negocierile peste durata maximă legală, în baza unui înscris intitulat “Protocol din data de 01.09.2008”.
Conform acestui Protocol, negocierile s-au prelungit până la 8.09.2008, iar pe perioada aceasta administrația s-a angajat să acorde tuturor celor concediați din motive care nu au legătură cu persoana salariatului, compensații bănești egale cu 40% din salariul brut din luna anterioară concedierii, înmulțită cu numărul de ani lucrați în combinat, dar nu mai puțin de 3 salarii brute și un preaviz de 30 de zile calendaristice.
După data de 08.09.2008, părțile au intrat în conflict de interese, care s-a închis, însă nu s-a mai încheiat nici până în prezent un nou contract colectiv de muncă, singurul contract aplicabil fiind cel încheiat la nivel național, ale cărei prevederi au fost preluate și respectate în ceea ce privesc aceste concedieri prin dispoziția nr.876/16.03.2009.
Intimata a mai precizat că salariatul a fost disponibilizat în cadrul unei concedieri individuale, ocazie cu care a primit o compensație bănească egală cu salariul brut din luna anterioară concedierii și un preaviz de 20 zile lucrătoare, perioadă în care se înscriu 28 zile calendaristice, rezultând doar o diferență de 2 zile, pe care societatea este de acord să le compenseze în bani, fără să constituie motiv de anulare a deciziei de concediere.
Instanța a dispus emiterea unei adrese către Direcția de Muncă și Protecție Socială D pentru a se comunica dacă Protocolul din 01.09.2008 a fost înregistrat la această instituție, care prin adresa nr.3972/09.11.2009 a comunicat faptul că protocolul nu a fost prezentat spre înregistrare, orice modificare a clauzelor contractului colectiv de muncă, potrivit art.31 din Legea 130/1996 și art.10 alin.2 din CCM neputând avea loc decât în baza unui act adițional ce trebuia înregistrat.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.2027/11.11.2009 a respins cererea formulată de Sindicatul Liber Independent Târgoviște.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că Târgoviște, ca reprezentant al contestatorului, a solicitat anularea în parte a dispoziției nr. 1795/2.06.2009 de încetare a contractului individual de muncă al acestuia (concediere individuală), în temeiul art. 65 din Codul muncii, referitor la art. 2, art. 4 și art. 5 din această dispoziție, care prevede o durată a preavizului de 20 zile lucrătoare și o compensație de cel puțin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi, susținându-se că în privința preavizului și a compensației bănești operează Protocolul încheiat la 01.09.2008 între reprezentanții – Târgoviște – și cei ai, respectiv o indemnizație de concediere de 40% din salariul brut din luna anterioară concedierii înmulțită cu numărul de ani lucrați în combinat și un preaviz de 30 zile calendaristice.
Din examinarea acestui Protocol depus la dosar, instanța de fond a reținut că prin acesta s-a hotărât prelungirea negocierilor pentru încheierea unui nou contract colectiv de muncă până la data de 08.09.2008, iar pe această perioadă sindicatele și-au exprimat ferm acordul pentru efectuarea de concedieri individuale, chiar și în condițiile prelungirii acestor negocieri, urmând ca salariații concediați în perioada prelungirii negocierilor colective să beneficieze de o indemnizație de concediere de 40% din salariul brut din luna anterioară concedierii înmulțită cu numărul de ani lucrați în combinat și un preaviz de 30 zile calendaristice.
Prin urmare, ceea ce trebuie determinat, în opinia instanței de fond, este perioada prelungirii negocierilor colective, în care părțile au convenit ca salariații concediați să beneficieze de ceea ce au negociat reprezentanții acestora, drepturi care fac obiectul prezentei cauze.
Reprezentantul societății intimate, a precizat în ședința publică din 28.10.2009 că negocierile s-au încheiat în februarie 2009, ultimele acte încheiate fiind 2 adrese ale societății pârâte prin care s-a propus o formă a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, de la acea dată nemaiavând loc negocieri între părți.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar de către intimată, respectiv adresele nr. 0120/15.01.2009 și 0120/03.02.2009 reiese că ultimele negocieri au avut loc între părți la data de 03.02.2009, nemaiexistând alte înscrisuri depuse de către contestator care să demonstreze că de la această dată au mai avut loc și alte negocieri, iar dispoziția de concediere salariatului este din 02.06.2009, deci după data încetării negocierilor, când era aplicabil contractul colectiv de muncă la nivel național, sens în care dispoziția nr.876/16.03.2009, neanulată de nici o instanță, emisă de directorul general al societății pârâte, a și dispus acordarea acestor drepturi în concordanță cu.
În acest fel, mai arată prima instanță, nu are relevanță susținerea reclamantei, în sensul că prin dispoziția nr.266/26.01.2009, unui alt salariat pe nume i s-au acordat drepturile din Protocolul din 01.09.2008, câtă vreme concedierea acestuia a avut loc până la data de 03.02.2009.
Față de considerentele expuse, instanța a apreciat că acțiunea formulată de contestator este neîntemeiată și a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, contestatorul Sindicatul liber Independent Târgoviște a declarat recurs.
În motivarea recursului formulat se arată că în conformitate cu procesul-verbal nr.11 din 01.09.2009 și Protocolul din aceeași dată, părțile au convenit ca începând cu data de 02.09.2009 salariații concediați să primească o indemnizație de concediere echivalentă cu 40 % din salariul brut avut în luna anterioară concedierii înmulțit cu numărul de ani lucrați în combinat și un preaviz de 30 de zile calendaristice, dispoziții obligatorii pentru părți și ulterior datei de 08.09.2009.
Recurentul susține că în mod greșit a reținut instanța de fond că ulterior acestei date protocolul nu mai produce efecte este greșită întrucât primele concedieri prin desființarea postului de muncă au apărut începând cu data de 15.09.2008, conform dispoziției nr.2601/15.09.2008 emisă în baza acestui protocol, prin care salariata a primit drepturile stabilite prin procesul-verbal din data de 01.09.2008.
Se susține că au fost efectuate în continuare concedieri în baza aceleiași convenții, ultima dispoziție în acest sens fiind nr.454 /13.02.2009.
Întrucât nu a mai fost încheiat un alt înscris între părți care să reglementeze drepturile salariaților la concediere pentru desființarea locului de muncă, recurenta apreciază că salariații concediați trebuie să beneficieze de drepturile negociate prin protocolul mai sus menționat până la data la care părțile vor conveni alte condiții de concediere.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată.
Intimata – Târgoviște – a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că procesul-verbal al rundei 11 de negociere a contractului colectiv de muncă nu este izvor de drepturi colective pentru salariați, în condițiile în care ulterior acestuia nu s-a încheiat un contract colectiv de muncă.
Examinând sentința recurata prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, precum si a textelor de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozitiilor art. 3041.pr.civ. Curtea constata ca recursul formulat este nefondat, potrivit considerentelor care urmează a se expune în continuare:
Prin dispoziția nr.1795/02.06.2009 emisă de intimată s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al salariatei în temeiul articolului 65 din Legea nr.53/2003 pentru desființarea postului, acordându-i-se un preaviz de 20 de zile lucrătoare și o compensație de concediere de cel puțin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi.
Având a examina dacă decizia contestată încalcă prevederile contractului colectiv de muncă sau angajamentele asumate de conducerea unității împreună cu sindicatul – contestator Curtea constată că la data de 20.08.2008 contractul colectiv de muncă la nivel de societate a încetat de drept, expirând perioada pentru care a fost încheiat, drept pentru care părțile au început negocieri colective la începutul lunii iunie 2008 pentru încheierea unui nou contract colectiv de muncă la nivel de unitate.
În urma primelor negocieri nu s-a ajuns la o înțelegere astfel că, prin Protocolul din data de 01.09.2008 încheiat între reprezentanții – Târgoviște – și cei ai, s-a hotărât de comun acord prelungirea acestora până la data de 08.09.2008. Tot cu această ocazie părțile au convenit ca sindicatele, pe de o parte, să își exprime acordul ferm pentru efectuarea de concedieri individuale, iar patronatul, pe de altă parte, să acorde salariaților concediați în perioada prelungirii negocierilor colective pentru încheierea unui nou contract colectiv de muncă, o indemnizație de concediere egală cu 40% din salariul brut din luna anterioară concedierii înmulțită cu numărul de ani lucrați în combinat și un preaviz de 30 de zile calendaristice.
Din interpretarea literală a textului protocolului reiese cu claritate că această convenție își producea efectele doar pe perioada “prelungirii negocierilor pentru încheierea unui nou contract colectiv de muncă la nivel de unitate până la data de 08.09.2008”. În consecință, cum decizia contestată în prezenta cauză a fost emisă la data de 02.06.2009, ulterior perioadei 01.09.2008- 08.09.2008, Curtea apreciază că nu îi sunt aplicabile dispozițiile din protocol privind cuantumul indemnizației și durata preavizului.
În mod legal și întemeiat a reținut instanța de fond că înțelegerea cuprinsă în protocolul din 01.09.2008 nu se poate aplica tuturor salariaților concediați după data de 08.09.2008 și până la data încheierii unui nou contract colectiv de muncă deoarece protocolul prevede o dată limită de prelungire a negocierilor, respectiv până la 08.09.2008, nu s-a făcut dovada unei alte înțelegeri cu privire la prelungirea negocierilor și nici a faptului că s-a încheiat conflictul de interese, sau al adoptării unui nou contract colectiv de muncă la nivel de unitate care să prevadă cuantumul acestor indemnizații.
Chiar dacă unii din salariații concediați în perioada imediat următoare încheierii protocolului mai sus-menționat au beneficiat de drepturile stipulate în cuprinsul acestuia, astfel cum s-a făcut dovada în recurs prin dispoziția nr. 2601/25.09.2008 de încetare a contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, aceasta nu instituie o obligație în sarcina angajatorului de a acorda și în continuare aceleași drepturi, deciziile individuale luate de acesta având la bază considerente de oportunitate motivate de condițiile economico-financiare ale unității la data disponibilizării.
Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312.pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de contestatorul SINDICATUL LIBER INDEPENDENT T, cu sediul în Târgoviște,- – 11, județul D, în numele salariatului, împotriva sentinței civile nr. 2027 din data de 11 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata – T -, cu sediul în Târgoviște,- -11, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
– – – – – – – –
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Red. /FA
4 ex/ 23.03.2010
nr- – Tribunalul Dâmbovița
