DECIZIA CIVILĂ NR.331/2009-R
Ședința publică din 26 februarie 2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
– – – – – JUDECĂTOR 3: Trif
– – – judecător
– – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant, cu domiciliul în O,-, – 48,. 5,. 17, județul B, în contradictoriu cu pârâta – SRL, cu sediul în O,- – 2, județul B, împotriva sentinței civile nr. 484/LM din 26.05.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul reclamant -personal și reprezentantul său, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.163 din 25.02.2009, eliberată de Baroul Bihor -Uniunea Națională a Barourilor din România și pentru intimata pârâtă – SRL O, reprezentanta intimatei, , în baza delegației nr. 342 din 05.11.2008, emisă de intimată.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentantul recurentului reclamant solicită acordarea unui termen pentru a studia dosarul, deoarece doar ieri a fost delegat pentru a-l reprezenta în cauză pe recurentul reclamant.
Având în vedere vechimea cauzei cât și obiectul dosarului, INSTANȚA, respinge cererea de amânare formulată de reprezentantul recurentului reclamant și lasă cauza la a -II-a strigare.
La a -II-a strigare a cauzei, reprezentanta intimatei pârâte depune la dosar un set de acte, care de altfel se regăsesc la dosar, comunică un exemplar din acestea și cu reprezentantul recurentului reclamant, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului reclamant susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul anulării deciziei de încetare a contractului de muncă nr.102 din 24.07.2007, emisă de – SRL, plata unei despăgubiri conform art.78 pct.1 Codul muncii, reâncadrarea contestatorului pe funcția deținută anterior, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de asistență juridică gratuită, conform delegației depuse la dosar, în fond și recurs. În esență, solicită a se constata că prima instanță a dat o soluție cu aplicarea greșită a legii, neluând în considerare că nu s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă a contestatorului, situație ce atrage nulitatea absolută prevăzută de art.267 Codul muncii alin.1. Mai mult decât atât, s-a invocat faptul că, recurentul a fost sancționat în diferite rânduri, însă, acesta după ce a făcut o serie de sesizări la ITM a început să fie hărțuit, încercându-se să-l facă să-și părăsească slujba, a fost penalizat cu 10% pe o perioadă de 3 luni, printr-o decizie ce nu i-a fost comunicată, iar pe de altă parte, prin decizia de concediere în care se invocă ca motiv al concedierii capitolul M pct.1, lit.a,b, din Contractul de muncă, la capitolul M sunt drepturile salariatului și prin urmare nu poate fi concediat pentru că nu i s-au respectat drepturile, practic i-au fost încălcate drepturile.
Reprezentanta intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din întâmpinare. În concluzie, apreciază că, nu s-a adus nici o critică soluției pronunțate de instanța de fond, recurentul construindu-și întregul recurs din motivații de fond, ce au fost deja supuse dezbaterii, fapta contestatorului întrunește caracteristicile unei abateri disciplinare, nu numai prin prisma nerespectării programului de lucru și implicit a sarcinilor de serviciu, și mult mai grav, prin sfidarea superiorului, ignorarea dispozițiilor acestora. Mai mult decât atât, solicită a se constata, că din actele de la dosar, depozițiile martorilor, rezultă că pentru ambele abateri disciplinare s-au făcu cercetări prealabile, i s-a dat posibilitatea de-a formula apărări împotriva acestora, însă poziția recurentului a fost constantă, nu a formulat nici un fel de critici, iar de altfel, prima abatere a și fost recunoscută de către recurentul contestator.
Recurentul contestator -personal, precizează că tot ceea ce a menționat în recursul formulat, este dovedit cu actele și înscrisurile existente la dosar.
La întrebarea instanței, dacă se solicită și reâncadrarea în muncă a contestatorului, deoarece din recursul formulat nu rezultă că s-a cerut și acest lucru, reprezentantul recurentului contestator precizează că solicită și reâncadrarea ca și o consecință a anulării deciziei de desfacere a contractului de muncă.
CURTEA D APEL
D E LI BERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.484/LM din 26 mai 2008, Tribunalul Bihora respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata – SRL O, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, ontestatorul a prestat activitate la intimata in baza contractului individual de înregistrat la ITM sub nr.- fila 4 la dosar, îndeplinind funcția de inspector calitate. Prin decizia nr.102 din data de 24.07.2007 contestatorului i-a încetat raportul juridic de munca cu intimata in temeiul art.61 lit. A din Codul muncii coroborat cu art.264 lit. f din Codul muncii -fila 10 la dosar, în sarcina acestuia reținându-se faptul că, în data de 06/07.07.2007 in timpul programului de lucru a fost surprins de superiorul sau ierarhic dormind in biroul tehnic II-Fabrica de, contestatorul ignorând solicitările superiorului de a deschide ușa încăperii. Din preambulul deciziei de încetare a contractului de munca s-a mai reținut și faptul ca,contestatorul în data de 16.02.2007 la efectuarea unei majorări salariale a modificat înscrierile din actul adițional semnat si stampilat de către conducerea societății, fapt ce a fost recunoscut de către contestator prin explicațiile scrise fila 30 la dosar.
Din probele administrate in cauză, respectiv fisa postului filele 5,6,7,8,9 la dosar dosarul de cercetare disciplinara filele 29 -50 la dosar,prima instanță a reținut ca,contestatorul mai fost sancționat pentru abateri disciplinare prin deciziile nr.12/11.06.2007- fila 45 dosar,nr.23/01.09.2006- fila 47 dosar,decizia nr.28/27.11.2006- fila 49 la dosar,decizii neconstestate de către acesta. Potrivit art.61 alin 1 lit. a din Codul muncii angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul in care salariatul a săvârșit o abatere sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii și de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern,ca sancțiune disciplinară.
Din depozițiile martorilor – fila 56 la dosar și depoziția martorului, fila -57 la dosar, instanța de fond reținut că,contestatorul în noaptea de 6/7 iulie 2007 activitatea reclamantului a fost verificata de către G, din declarația acestuia,s-a reținut de către tribunal că reclamantul a fost surprins dormind intr-un birou al unității,părăsind acel biroul la somarea șefului prin geam.Din declarațiile martorilor- și, s-a constatat de prima instanță, că in perimetrul unității sunt camere de luat vederi si că, cheile de la încăperi se aflau pe un panou, fără a fi scrise de la care încăpere. Din întreg probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a apreciat că,contestatorul a săvârșit abateri grave încălcând normele de comportare la locul de muncă și disciplina muncii, acesta fiind sancționat pentru îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu, reținându-se totodată și multiplicitatea cât si gravitatea abaterilor în temeiul cărora s-a luat măsura contestată.
de aceste considerente, prima instanță a respins contestația formulata de contestatorul în contradictoriu cu intimata – SRL, luând act de faptul ca intimata nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, solicitând casarea sentinței și, în consecință, anularea deciziei de încetare a contractului de muncă cu plata unei despăgubiri conform art.78 pct.1 din Codul muncii;
În motivarea cererii de recurs, recurentul învederează următoarele:
-nu s-a întocmit un convocator de cercetare prealabilă conform art.267 Codul muncii, astfel în convocator nu s-a menționat nicăieri că el ar fi fost sancționat pentru faptul că a fost prins dormind în timpul serviciului, fapt relatat ca motiv principal în decizia de concediere;
-în perioada premergătoare incidentului, recurentul a făcut cel puțin 3 reclamanții la.-acesta dându-i dreptate- pentru motivul că s-a încercat reducerea salariului său și trecerea pe un post inferior fără respectarea contractului de muncă, iar cele afirmate de intimată sunt afirmații fără acoperire.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu se aduce nici o critică sentinței recurate și că în mod corect instanța de fond, analizând întreg probatoriul administrat, inclusiv declarațiile martorilor, a apreciat că recurentul contestator a săvârșit abateri grave încălcând normele de comportare la locul de muncă și disciplina muncii și a respins contestația formulată împotriva desfacerii contractului de muncă.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Prin actul nr.1558 din 9 iulie 2007 (fila 36 din dosarul de fond) adresat recurentului contestator, acestuia i s-a solicitat ca, în termen de 24 ore de la data primirii adresei, să semneze de luare la cunoștință a sarcinilor de serviciu ce îi revin pentru postul de controlor calitate și să remită fișa de post conducerii societății, fișă care a fost anexată adresei aflate în discuție. Totodată recurentului i s-a pus în vedere că, dacă nu va da curs solicitării, aceasta va echivala cu refuzul de a îndeplini sarcinile de serviciu și, făcându-se trimitere la prevederile art.267 din Legea nr.54/2003, recurentului i s-a solicitat ca, în termen de 6 zile de la primirea adresei, să se prezinte la sediul firmei în vederea realizării cercetării disciplinare prealabile. În preambulul actului s-a făcut arătarea motivului emiterii acestuia, motivul fiind dat de măsurile ce trebuiau îndeplinite de societatea intimată în urma controlului efectuat de inspectorii ITM B, respectiv realizarea unei concordanțe a funcțiilor pentru care a fost încheiat contractul individual de muncă și trasate sarcinile de serviciu din fișa postului.
Conform mențiunii înserate la data de 11.07.2007 pe actul sus-indicat recurentul a refuzat primirea, iar ulterior, la data de 17.07.2007, a fost încheiat procesul-verbal în care s-a consemnat că acesta nu s-a prezentat în vederea efectuării cercetării prealabile.
Potrivit alineatului 2 al articolului 267 din Codul muncii, în scopul cercetării prealabile salariatul trebuie să fie convocat în scris, cu indicarea exactă a datei, orei și locului fixate pentru întrevedere, precum și a obiectului cercetării, dispoziții nesocotite în speța dedusă judecății.
Față de conținutul actului prin care recurentul a fost convocat să se prezinte la sediul societății, este de observat că în cuprinsul acestuia nu este precizat obiectul cercetării prealabile.
Este de reținut că în decizia de încetare nr.102 din 24.07.2007 a contractului de muncă al recurentului se face trimitere la Referatul prin care au fost aduse la cunoștința conducerii societății “abaterile disciplinare deosebit de grave” ale recurentului, referat care apare întocmit în ziua de 9 iulie 2007 (fila 35), deci în ziua emiterii actului de convocare și totuși în cuprinsul acestuia din urmă nu se regăsește nici o menține cu privire la faptele ce i-au fost imputate recurentului, ci se face referire la necesitatea realizării unor concordanțe a funcției din contractul individual de muncă cu sarcinile de serviciu înscrise în fișa postului.
Prin urmare actul nr.1558 din 9.07.2007 nu poate constitui convocarea la care se face referire în dispozițiile legale mai sus enunțate, câtă vreme în conținutul său nu se precizează obiectul cercetării, cercetare finalizată apoi prin decizia de concediere a recurentului cu reținerea mai multor fapte, nici una dintre acestea neapărând menționată în actul de convocare.
În perioada ce-a premers desfacerii disciplinare a contractului de muncă al recurentului, acesta a formulat mai multe sesizări la ITM B, privind răspunsul înregistrat sub nr.73831/19.06.2007 (fila 86 din dosarul de fond), din care rezultă, referitor la fișa postului recurentului, că aceasta nu cuprinde mențiuni cu privire la cerințele de studii, pentru neregulile constatate fiind dispuse măsurile care se impun pentru intrarea în legalitate.
De altminteri, acesta a constituit și motivul menționat în actul din 9 iulie 2007 prin care recurentul a fost convocat să se prezinte la sediul societății în termen de 24 de ore, iar separat, fără înștiințarea prealabilă a acestuia, s-a declanșat procedura cercetării disciplinare pentru fapte care nicicând nu i-au fost aduse la cunoștință.
Aspectele anterior reliefate pun în evidență faptul că în speță concedierea a fost dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege, nefiind respectate prevederile art.63 alin.1 lit.”a”, art.267 și respectiv art.268 alin.1 lit.”c” din Codul muncii.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 și 3 din Codul d e procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va modifica în întregime sentința în sensul că va admite contestația și, în consecință, va anula decizia de încetare a contractului de muncă nr.102 din 24 iulie 2007 și va dispune obligarea intimatei la plata despăgubirilor în conformitate cu prevederile art.78 alin.1 din Codul muncii, text care prevede că în cazul în care concedierea a fost efectuală în mod nelegal, angajatorul va fi obligat la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Cât privește cererea formulată cu ocazia acordării cuvântului pe recurs referitoare la reintegrarea recurentului contestator pe postul avut anterior, aceasta este inadmisibilă dat fiind momentul procesual în care a fost formulată.
Reținând culpa procesuală a intimatei, aceasta căzând în pretenții, instanța, în baza art.274 Cod procedură civilă și a prevederilor cuprinse în art.18 din nr.OUG51/2008, o va obliga să-i plătească Statului suma de 700 lei cheltuieli de judecată în fond și recurs, reprezentând valoarea onorariului pentru avocatul desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de recurentul, cu domiciliul în O,-, – 48,. 5,. 17, județul B, în contradictoriu cu pârâta – SRL, cu sediul în O,- – 2, județul B, împotriva sentinței civile nr. 484/LM din 26.05.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate în sensul că,
ADMITE contestația formulată de contestatorul, cu domiciliul în O,-, – 48,. 5,. 17, județul B, împotriva pârâtei – SRL, cu sediul în O,- – 2, județul
Dispune anularea deciziei de încetare a contractului de muncă nr.102 din 24 iulie 2007.
Obligă intimata la plata despăgubirilor conform dispozițiilor art.78 alin.1 din Codul muncii.
Obligă partea intimată – SRL O să plătească STATULUI suma de 700 lei, cheltuieli de judecată în fond și recurs, reprezentând valoarea onorariului pentru avocatul desemnat din oficiu.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2009.
Președinte Judecător pt.Judecător Grefier
– – – – – –
în concediu medical,
semnează,
președintele instanței
Red.concept decizie –
Data:16.03.2009
Jud.fond /
Dact.
Data:17.03.2009
2 ex.
