Contestație decizie de concediere. Decizia 344/2009. Curtea de Apel Ploiesti


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

DOSAR NR-

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR.344

Ședința publică din data de 20 februarie 2009

PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu

JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru

– –

Grefier –

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ B, cu sediul în B,- bis, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1197 din data de 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în B, str. – -,.3..2,.12, județul

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-pârât Spitalul Județean de Urgență B, reprezentant de și intimata-reclamantă, reprezentantă de avocat, din Baroul Buzău.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se învederează instanței că recursul este motivat și a fost declarat în termen.

Consilier juridic pentru recurentul-pârât depune la dosar împuternicirea de reprezentare juridică nr.5 din data de 19 februarie 2009, concluzii scrise și un set de acte, copii de pe aceste fiind comunicate și apărătorului intimatei-reclamante. Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.

Avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă depune la dosar împuternicirea avocațială din data de 20 februarie 2009, concluzii scrise, chitanța de plata a onorariului de avocat nr.42 din data de 20 februarie 2009 și bonul fiscal nr.89 din 20 februarie 2009. Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.

Curtea ia act că părțile nu mai au cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Consilier juridic având cuvântul pentru recurentul-pârât arată că managerul spitalului a apreciat că un director administrativ ar putea coordona și eficientiza activitatea tuturor șefilor de servicii din subordine, respectiv: administrativ, aprovizionare și achiziții, ar identifica cauza neconformităților și ar implementa măsuri de remediere a acestora.

Pe de altă parte managerul a considerat că atribuțiile directorului de resurse umane pot fi îndeplinite cu succes și de șeful de serviciu.

Precizează că legalitatea măsurii de desființare a postului de director resurse umane și înființarea celei de director administrativ este susținută de faptul că noul comitet este în prezent numit, este în funcție, având ordine de numire în acest sens și își exercită toate atribuțiile prevăzute de lege, în componența propusă de noul manager al unității.

Atributul numirii membrilor comitetului director de către managerul interimar al unității este confirmat și prin adresa nr.7236 din 10 septembrie 2008 de către B care precizează că membrii comitetului director interimar sunt propuși de managerul unității în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii contestației.

Avocat având cuvântul pentru intimata-pârât arată că apărările recurentului-reclamant referitoare la necesitatea înființării funcției de director administrativ, în detrimentul funcției de director resurse umane, sunt lipsite de temei legal.

În apărările formulate la instanța de fond recurentul-pârât nu a făcut referire la ordinele de numire în funcțiile specifice comitetului director pe perioada de interimat, deoarece acestea în mod cu totul evident sunt nelegale.

Solicită respingerea recursului ca nefundat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor depuse la dosar. De asemenea, depune la dosar concluzii scrise.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată.

Contestatoarea a solicitat anularea dispoziției nr. 522 din 18 august 2008, emisă de Spitalul Județean de Urgență B, prin care începând cu data de 19 august 2008 s-a dispus desființarea funcției specifice Comitetului director resurse umane și înființarea funcției specifice comitetului director de director administrativ, cu revenirea de către contestatoare la postul de șef serviciu resurse umane.

De asemenea, s-a solicitat reînființarea funcției desființate și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite începând cu data emiterii deciziei – 18 septembrie 2008 – și până la repunerea în funcția deținută anterior.

În motivarea contestației s-a susținut că managerul interimar nu are calitatea și competența necesară pentru a dispune desființarea unei funcții și înființarea alteia, totodată intimata încălcând și dispozițiile contractului de administrare încheiat între contestatoare și managerul general al intimatei la data de 5 noiembrie 2007 pentru o perioadă de 3 ani, nefiind respectate cerințele Ordinului nr. 284/10 februarie 2007, în condițiile în care contestatoarea are calificarea necesară pentru funcția nou creată de director administrativ.

Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată deoarece potrivit Ordinului nr. 1836/23 octombrie 2007 managerul interimar are competența necesară pentru forma comitetul director alături de care să conducă unitatea, directorul administrativ având posibilitatea coordonării și eficientizării tuturor șefilor de servicii din subordine, funcție care a existat și înainte de 2007 când a fost înlocuită de cea de director de resurse umane.

În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.

Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr. 1197 din 26 noiembrie 2008 a respins excepția nulității deciziei, a admis contestația și a dispus anularea dispoziției nr. 522/18 august 2008 și reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior, acela de director de resurse umane cu reînființarea funcției specifice comitetului director de director resurse umane, cu plata drepturilor patrimoniale către contestatoare începând de la data emiterii deciziei și până la reintegrarea efectivă.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că măsura managerului intimatei este nelegală, deoarece numirea membrilor comitetului director interimar se face de către Ministerul Sănătății Publice și nu de către directorul spitalului la propunerea managerului interimar al spitalului.

Împotriva acestei sentințe, intimatul a declarat recurs pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea sentinței și pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată.

Criticând sentința, recurentul a susținut că măsurile dispuse prin decizia contestată a fost necesară deoarece managerul a apreciat că un director administrativ ar putea coordona activitatea tuturor șefilor de servicii din subordine – administrativ, aprovizionare, achiziții – putând implementa măsuri de remediere a acestora, în condițiile în care postul de director administrativ a existat în structura comitetului director până în 2007, când a fost desființat și înlocuit de directorul de resurse umane, iar atribuțiile directorului de resurse umane pot fi îndeplinite și de șeful de serviciu, schimbându-se doar titulatura postului.

Curtea, analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul nu este fondat.

Prin adresa nr. 13108 din 31 iulie 2008 emisă de Ministerul Sănătății Publice către intimat se atrage atenția acestuia asupra respectării prevederilor Ordinului ministrului sănătății cu nr. 1836/2007 primind stabilirea atribuțiilor managerului interimar al spitalului public.

Potrivit dispozițiilor acestui ordin managerul interimar înaintează Ministerului Sănătății Publice, prin intermediul autorității de sănătate publică județene în vederea numirii membrilor comitetului director interimar și nu să realizeze chiar managerul interimar schimbări de structură organizatorică a membrilor comitetului director, cum a procedat nelegal în speță (filele 31-34 dosar fond) și aceasta în condițiile în care anterior fusese încheiat un contract de administrare între managerul interimar și contestatoare, care nu a fost respectat (filele 8-10).

Rezultă deci că măsurile dispuse în speță au fost nelegale, ceea ce a impus admiterea contestației de către instanța de fond care a pronunțat o sentință legală și netemeinică sub toate aspectele.

Nesubzistând motive de nulitate ale sentinței atacate în sensul disp. art. 304 și 3041Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul de față ca nefondat, în baza art. 312 din același cod.

În baza disp.art. 274 Cod pr.civilă, va fi obligat recurentul-pârât la plata sumei de 1575 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ B, cu sediul în B,- bis, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1197 din data de 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în B, str. – -,.3..2,.12, județul

Obligă recurentul-pârât SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ B, la plata sumei de 1575 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru

GREFIER,

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Tehnored. TL/SȘ

2 ex./10.03.2009

f- Tribunalul Buzău