ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 346
Ședința publică din data de 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
– — –
Grefier –
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Sucursala – SA G cu sediul în G,-, județul G, împotriva sentinței civile nr.1034 din 4 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în B, str.-,.3. etaj 3,.14, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 16 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea având nevoie de timp mai îndelungat pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, când dat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, rețin următoarele:.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, petentul a formulat contestație împotriva deciziei de aplicare a sancțiunii disciplinare nr. 707/404/27.07.2009 emisă de Sucursala Regională CF G, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea deciziei, deoarece a fost emisă abuziv și nelegal.
Contestatorul a solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin decizia nr. 707/404 /27.07.2009 i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară ” retragerea disciplinară pe o perioadă de o lună din funcția care concura la siguranța circulației și trecerea în funcția de tehnician stația “, în temeiul art. 191 pct. 2 din Regulamentul 005, măsură ce este abuzivă și nelegală, probă ce va fi făcută cu înscrisuri și martori.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 268 pct. din Codul Muncii.
În dovedirea contestației au fost depuse la dosar: Decizia nr. 707/404/27.07.2009 (4) și mai multe acte, tabele cu membrii din conducerea sindicatului (25-26), evidenta circulației trenurilor (27-30), extrase din Regulament.
Intimata a formulat în termen legal, întâmpinare (7-8), prin care a solicitat respingerea contestației și menținerea deciziei de sancționare, motivând că retragerea disciplinară pe o perioadă de o lună din funcții care concura la siguranța circulației și trecerea în funcția de tehnician stația se datorează unui control efectuat la stația CF B de către Revizoratul Regional Siguranța Circulației G, cu scopul de a verifica modul în care personalul de serviciu din subunitățile de baza respecta instrucțiunile, instrucțiile și reglementările în vigoare, precum și modul de conducere a circulației trenurilor pe raza regulatorului de circulație
Așa cum rezultă din punctul VIII din nota de constatare nr-, în activitatea contestatorului au fost constatate de către organul de control deficiente.
În temeiul notei de constatare nr-, societatea pârâtă a procedat la cercetarea disciplinară, luându-se contestatorului nota explicativă la data de 06.07.2009.
La data de 27.07.2009 s-a întocmit raportul de cercetare nr. 4129 în care s-a reținut că petentul se face vinovat de faptul că a efectuat cu întârziere schimbul de telefonograme în data de 11.04.2009 și 19.05.2009 precum și faptul că folosește în cadrul activității desfășurate mai multe tipuri de semnături, ceea ce îngreunează activitatea de control ierarhic, iar potrivit art. 191 pct.2 din. 005 și art. 30 pct. din Statutul disciplinar al personalului din unitățile de transport aprobat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 360/1976, faptele de mai sus se constituie ca abatere disciplinară.
Potrivit art. 30 pct.m din Statutul disciplinar al personalului din unitățile de transporturi aprobat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 360/1976, fapta de mai sus se constituie ca abatere disciplinară.
Unitatea intimată anexează la întâmpinare: nota de constatare (fila 19-21), nota de relații (15-18), Raport de cercetare (22-23), Decizia nr. 707/404/27.07.2009 ( 12), adresa nr- ( 13), dovada convocării ( 14).
La termenul din data de 02.11.2009 au fost audiați martorii și.
Prin notele de ședință depuse de contestator la data de 02.11.2009 s-a invocat excepția nulității absolute a deciziei motivata de faptul că potrivit art.268 alin.2 din muncii decizia trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, între altele, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat, în timpul cercetării disciplinare prealabile, iar în cauză, la rubrica respectivă se menționează în decizie ” . din nota de relații nu justifică nevinovăția ” astfel că decizia este incompletă.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1034 pronunțată la 4 noiembrie 2009, Tribunalul Buzăua respins excepția nulității deciziei, invocată de reclamant.
Prin aceeași sentință a fost admisă contestația și în consecință s-a dispus înlocuirea sancțiunii disciplinare ” retragerea disciplinară pe o perioadă de o lună din funcția care concură la siguranța circulației și trecerea în funcția de tehnician stația ” aplicată contestatorului prin Decizia nr. 707/404 din 27.07.2009, cu sancțiunea ” avertisment “.
Totodată, a fost obligată intimata Compania Națională de Ferate ” – Sucursala Regională G, la 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către contestator.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, următoarele:
Conform art. 268 alin. 2 lit. c, din Codul Muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind, în mod obligatoriu, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
În cauză, în decizia contestată cu nr. 707/404 din 27.07.2009, se menționează la rubrica respectivă că formulările din nota de relații nu justifică nevinovăția, acestea fiind motivele pentru care apărările salariatului au fost înlăturate. Or, în această situație nu se poate reține că decizia este nulă absolut, nulitate care, în sensul dispozițiilor legale menționate, ar fi intervenit chiar dacă nu cuprinde aceste motive, deci în condițiile inexistenței lor.
Pe fondul cauzei, instanța va retine următoarea situație de fapt: prin decizia nr. 707/404/27.07. 2009 s-a aplicat reclamantului sancțiunea disciplinară a ” retragerii disciplinare pe o perioadă de o lună din funcții care concură la siguranța circulației și trecerea în funcția de tehnician stația, prevăzută de art. 42 pct. 1 lit. a, din Statutul disciplinar.
S-a reținut în cuprinsul deciziei de sancționare faptul că în datele de 11.04.2009 și 19.05.2009 efectuează cu întârziere schimbul de telefonograme la prezentarea cu stația vecină B Nord la ora 07.01, serviciul de mișcare fiind luat în primire la ora 06.41.De asemenea, s-a mai reținut că folosește în cadrul activității desfășurate a mai multor tipuri de semnături, ceea ce îngreunează activitatea de control ierarhic a sefului de stație și verificarea înscrierilor făcute în timpul turelor de serviciu, de către organele de control abilitate.”.
S-a reținut încălcarea dispozițiilor de serviciu prevăzute în fișa postului, art. 191 pct.2 din. 005.
În cauză a fost efectuată cercetarea prealabilă disciplinară, fiind respectate dispozițiile art. 267 Codul Muncii.
În conformitate cu prevederile art. 266. muncii, angajatorul stabilește sancțiunea disciplinara aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, în funcție de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de vinovăție al salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generala în serviciu a salariatului și eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
Dispozițiile art. 52 din Decretul nr. 360/1976, menționează la lit. a/d) alin. 1, criteriile în raport de care se stabilește sancțiunea disciplinară.
În cauză, deși din deciziile depuse în copie la dosar, rezultă că reclamantului i-au mai fost aplicate sancțiuni disciplinare, acesta nu este singurul criteriu ce trebuie avut în vedere la stabilirea sancțiunii pentru faptele în cauză.
Nu au fost avute în vedere împrejurările în care au fost săvârșite faptele cu privire la înscrierile în registre, martorul, menționând activitățile multiple efectuate de un impiegat de mișcare la intrarea în serviciu, cu precizarea că cele mai importante atribuții de serviciu sunt cele legate de siguranța circulației, gradul de vinovăție a salariatului, consecințele abaterii disciplinare, consecințe menționate chiar în decizie referitor la executarea mai multor semnături, în sensul îngreunării activității de control ierarhic.
Ori, nu se poate reține că prin faptele săvârșite de reclamant s-ar fi produs consecințe cu privire la siguranța circulației feroviare.
Potrivit art. 43 din Decretul nr. 360/1976, retragerea disciplinară, pe o perioadă de 1 – 6 luni, din funcții care concură la siguranța circulației trenurilor și trecerea într-o funcție inferioară, corespunzătoare pregătirii profesionale în aceeași unitate sau în altă localitate, se aplică numai pentru abateri de la regulile și dispozițiile din activitatea siguranței circulației trenurilor.
Un alt aspect de menționat este și acela că prin măsura luata, pârâta a schimbat și locul muncii desfășurate de contestator, fără consimțământul acestuia, încălcând în acest fel prevederile exprese din Codul Muncii.
Astfel, instanța reține că nu a fost individualizată corect sancțiunea disciplinară, urmând aoî nlocui sancțiunea ” avertisment “.
În consecință, tribunalul, în temeiul art. 268 din Codul Muncii, a respins excepția nulității deciziei și a admis contestația în sensul celor mai sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe pârâta a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct. 8 și 9 și art. 3041Cod pr.civilă.
Susține recurenta că instanța de fond a apreciat, având în vedere criteriile de stabilire a sancțiunii disciplinare prevăzute de art.266 din Codul Muncii, că abaterile săvârșite nu sunt grave, nu au fost avute în vedere împrejurările cu privire la activitățile multiple ce trebuiesc desfășurate de către contestator la intrarea în serviciu, nu s-au produs consecințe cu privire la siguranța circulației, astfel încât sancțiunea disciplinară aplicată nu a fost individualizată corect și că se impune înlocuirea acesteia cu avertisment.
Se critică această ultimă apreciere a instanței de fond, deoarece apreciază că instanța nu a analizat în mod corect și concret criteriile legale pe care societatea le-a avut în vedere la stabilirea și individualizarea sancțiunii disciplinare.
Se învederează că societatea în calitate de angajator dispune de puterea de a individualiza sancțiunea disciplinară, aplicând-o pe cea pe care o consideră drept cea mai eficientă, având în vedere criteriile prevăzute de art.266 din Codul Muncii, astfel încât să se asigure o cât mai bună realizare a rolului preventiv și educativ al răspunderii disciplinare.
Astfel, instanța de fond în mod eronat a apreciat că abaterile săvârșite de către reclamant nu sunt grave, în condițiile în care societatea a arătat faptul că, reclamantul își desfășoară activitatea într-un post cu atribuții clare și importante în siguranța circulației, răspunzând practic conform fișei postului de modul în care se conduce întreaga activitate de circulație și manevră a trenurilor și a altor vehicule feroviare în stația B ( mare nod feroviar ).
Este adevărat că abaterile disciplinare săvârșite de către reclamant nu au produs consecințe cu privire la siguranța circulației, însă învederează că acestea puteau duce la punerea în pericol a siguranței circulației, în condițiile în care întreaga activitate a impiegatului este corelata cu înscrierile din registrele de mișcare care au un regim special fiind prevăzute de regulamentele interne și având importanță deosebită pentru siguranța circulației feroviare.
De asemenea, apreciază ca instanța de fond nu a analizat și reținut gradul de vinovăție al reclamantului, care reprezintă cel mai important criteriu de individualizare a sancțiunii disciplinare.
Recurenta la stabilirea sancțiunii a avut în vedere faptul că reclamantul a săvârșit abaterea disciplinară cu intenție indirecta vinovăția reclamantului sub forma intenției indirecte reiese chiar din răspunsul la întrebarea nr. 1 din interogatoriul administrat în timpul judecării cauzei, reclamantul fiind conștient de faptele săvârșite în condițiile în care a făcut dovada cunoașterii prevederile legale în vigoare, însă punând săvârșirea acestor fapte exclusiv pe seama volumului mare de lucra.
Se mai arată că societatea a ținut seama și de pregătirea, capacitatea, experiența și aptitudinile personale ale reclamantului prin prisma cărora trebuia să cunoască la perfecție consecințele dăunătoare ale faptei sale.
Precizează recurenta că instanța de fond a reținut faptul că reclamantul a mai fost sancționat disciplinar de mai multe ori, însă acest criteriu nu a prezentat mare importanță pentru instanța, cu toate că doctrina juridică în materie statuează că sancțiunile disciplinare trebuie aplicate în mod gradual pornind de la cele mai puțin severe și continuând cu cele mai severe.
Or, in speță reclamantului pentru abateri disciplinare repetate, inclusiv pentru abateri disciplinare cu impact asupra siguranței circulației feroviare i-au fost aplicate sancțiunii disciplinare mai ușoare.
Solicită să se rețină faptul că, în conformitate cu prevederile art.43 din Statutul disciplinar al personalului din unitățile de transporturi aprobat prin Decretul nr.360/1976, sancțiunea de retragerea disciplinara pe o perioada de 1-6 luni din funcții care concura la siguranța circulației trenurilor și trecerea într-o funcție inferioara, corespunzătoare pregătirii profesionale, în aceiași sau în alta localitate, se aplică numai pentru abateri de la regulile și dispozițiile din activitatea de siguranța circulației trenurilor și constă în înlăturarea temporara pe aceiași perioada a celui vinovat din anumite funcții care concură la siguranța circulației.
Având în vedere faptul că, funcția și activitatea reclamantului este strâns legată de siguranța circulației feroviare așa cum rezultă din fișa postului și Regulamentul 005, apreciem că aceasta sancțiune este întemeiat aplicată indiferent de faptul că s-au produs consecințe cu privire la siguranța circulației sau numai puteau să se producă. Afirmă acest lucru, motivat de faptul că, așa cum au arătat anterior sancțiunea disciplinara trebuie să aibă inclusiv o funcție preventiva, ceea ce exclude ca o astfel de sancțiune poate fi aplicata numai în cazul în care s-au produs consecințe cu privire la siguranța circulației în aceasta situație funcția de prevenție nu și-ar mai îndeplini efectul scontat.
Critică de asemenea, reținerea instanței de fond conform căreia prin măsura disciplinară luată de către societatea s- schimbat locul desfășurării muncii fără consimțământul acestuia, încălcând-se astfel prevederile exprese ale codului muncii.
Or, instanța de fond nu a avut în vedere când făcut aceste aprecieri faptul că, in conformitate cu dispozițiile art.48 din Codul Muncii angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii fără consimțământul salariatului cu titlu de sancțiune disciplinară.
Caracteristicile sancțiunii disciplinare aplicate contestatorului sunt reprezentate tocmai de trecerea salariatului într-o funcție inferioară însă care să fie corespunzătoare pregătirii profesionale și de schimbarea locului de muncă în aceiași localitate sau în alta localitate, și se încadrează din punct de vedere legal în regimul juridic prevăzut de art.48 din Codul Muncii.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii contestației ca nefondată și menținerea deciziei de sancționare nr-.
In drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 pr., precum și ale art 3041pr.civ.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041pr.civ. Curtea constată ca recursul formulat este fondat pentru considerentele pe care urmează a le expune în continuare:
Prin decizia nr. 707/404/27.07. 2009 s-a aplicat reclamantului sancțiunea disciplinară a ” retragerii disciplinare pe o perioadă de o lună din funcții care concură la siguranța circulației și trecerea în funcția de tehnician stația, prevăzută de art. 42 pct. 1 lit. a, din Statutul disciplinar, pentru faptul că în datele de 11.04.2009 și 19.05.2009 a efectuat cu întârziere schimbul de telefonograme la prezentarea cu stația vecină B Nord la ora 07.01, serviciul de mișcare fiind luat în primire la ora 06.41 și că folosește în cadrul activității desfășurate a mai multor tipuri de semnături, ceea ce îngreunează activitatea de control ierarhic a sefului de stație și verificarea înscrierilor făcute în timpul turelor de serviciu, de către organele de control abilitate.”.
Recurenta intimată mai arată în cuprinsul deciziei contestate că prin aceste fapte au fost încălcate sarcinile și atribuțiile din fișa postului,ș i art. 191 pct.2 din. 005.
Contestatorul nu a negat existența acestor fapte, dar a invocat în apărarea sa lipsa timpului obiectiv necesar pentru realizarea schimbului de telefonograme, precum și situația că, în opinia sa, folosirea mai multor tipuri de semnături este lipsită de semnificație, întrucât nu există obligația sa de a folosi un singur tip.
Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 263 din Codul Muncii angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi, ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
De asemenea, potrivit disp. art. 266 Codul Muncii angajatorul are obligația de a stabili sancțiunea disciplinară în raport de gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat și având în vedere împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de vinovăție al salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu a salariatului precum și eventualele sancțiuni disciplinare suferite de acesta anterior.
În speța dedusă judecății, față de gravitatea omisiunilor și întârzierilor în îndeplinirea sarcinilor de serviciu care concură la siguranța circulației feroviare reținute în sarcina intimatului-contestator, față situația că salariatul mai fusese sancționat disciplinar anterior în cursul anului 2008 cu 3 avertismente scrise și reducerea salariului cu 5% pentru o lună(filele 125-128 dosar de fond), măsura retragerii disciplinare din funcții care concură la siguranța circulației trenurilor pentru o perioada de o lună și trecerea în funcția de tehnician I la Stația CF apare corect individualizată în raport de dispozițiile art. 266 din Codul Muncii.
Este adevărat că, potrivit registrelor prezentate la instanța de fond și declaraților martorilor audiați în cauză, nu este reală susținerea din nota de constatare prin care se afirmă ca la datele de 19 mai 2009 și 11.04.2009, intervalele 18, 41-19 și respectiv 6,41-7,01 contestatorul nu ar fi desfășurat nicio altă activitate, dar faptul că acesta a desfășurat și alte activități de serviciu nu este de natura unui caz de forță majoră care să înlature caracterul de abatere disciplinara al întârzierilor costatate ci trebuie doar avut în vedere la individualizarea sanctiunii disciplinare ce urmează a fi aplicată acestuia.
În mod asemănător, chiar daca nu este consemnată obligația intimatului- contestator de a folosi un singur tip de semnătură, dat fiind importanța în sine a semnăturii în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu ale acestuia, motiv pentru care se realizează consemnarea detaliată a acestora, sub semnătură, în registrele de specialiate necesare exercitării funcției, este oportun și util a se folosi un singur specimen de semnătură.
Pe de altă parte, Curtea reține că unitatea nu a încălcat dispozițiile art. 41 din Codul Muncii privind schimbarea locului și naturii muncii salariatului fără consimțământul acestuia întrucât aceasta se poate realiza cu titlu de sancțiune disciplinară, pentru o perioada limitată de timp, sancțiunea aplicată fiind reglementată de dispozițiile prevederile art.43 din Statutul disciplinar al personalului din unitățile de transporturi aprobat prin Decretul nr.360/1976.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că sentinta pronunțată de instanța de fond este afectată de motivele de modificare prevăzute de art. 304 ct. 8 și 9, instanța de fond făcând o aplicare greșita a dispozițiilor legale raportat la probatoriul administrat in cauză, Curtea urmează să admită recursul declarat de pârâta Sucursala – SA G și să modifice în parte sentința în sensul de a respinge contestația ca neîntemeiată, menținând restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Sucursala – SA G cu sediul în G,-, județul G, împotriva sentinței civile nr.1034 din 4 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în B, str.-,.3. etaj 3,.14, județul B și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge contestația ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 23 februarie 2010, în ședință publică.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
— – — – — –
Grefier
/VS
4 ex./23. 03.2010
f–Trib.
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
