ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.35
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Vera Andrei Popescu
: –
Grefier: –
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția Silvică D – prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște, dul – I, nr.68, județul D, împotriva sentinței civile nr.1543 din 8 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în Târgoviște, str.- -, -.2,.8, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-pârâtă Direcția Silvică D, avocat din Baroul Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale nr.42/2008, intimata-reclamantă, personal și asistată de avocat din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale nr.1144/2008.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă Direcția Silvică D și avocat, pentru intimata-reclamantă, declară că nu mai au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că nu mai au cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă Direcția Silvică D, avocat critică sentința care nu a ținut cont de toate probele administrate în cauză, considerentele sumare echivalent, practic, cu nemotivarea, iar dispozițiile art.261 pct.5 Cod procedură civilă au caracter imperativ. Din actele depuse la dosar rezultă că reducerea de personal a fost temeinică și legală (filele 61-64). Arată că au fost respectate dispozițiile art.76 și 78 din Codul muncii, dar instanța de fond face referire la dispozițiile art.65 din Codul muncii, care este o normă referitoare la concedierea individuală, nu la cea colectivă. Învederează că intimatei-contestatoare i-a încetat contractul individual de muncă ca urmare a concedierii colective.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, iar pe fond respingerea contestației ca nefondată, fără cheltuieli de judecată.
Având cuvântul în fond pentru intimata reclamantă, avocat, arată că reclamanta ocupa funcția de jurist al recurentei, iar dovada că este nevoie de jurist denotă situația de azi, care a înțeles să angajeze un avocat pentru apărarea intereselor societății angajatoare.
Precizează că ulterior concedierii reclamantei a fost angajat un alt jurist, iar toate actele oficiale pe care-și motivează recurenta decizia de desfacere a contractului de muncă sunt anterioare pronunțării deciziei Curții de APEL PLOIEȘTI prin care s-a dispus reintegrarea intimatei.
Arată că nu există alte decizii de desfacere a contractului de muncă, deci nu poate fi vorba de o concediere colectivă.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
În replică, avocat pentru recurenta-pârâtă Direcția Silvică D, arată că pe postul de se află un angajat al Direcției Silvice, care era angajat anterior contestatoarei.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului formulat de împotriva pârâta Direcția Silvică D sentinței civile nr. 1543 din data de 8 octombrie 2008 Tribunalului Dâmbovița, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Dâmbovița reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Direcția Silvică D, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.310/14.12.2007 prin care, în mod nelegal s-a dispus încetarea contractului său de muncă începând cu 17 decembrie 2007, sub pretextul reducerii postului de consilier juridic, conform art.65 din Codul muncii, obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor salariale de care a fost lipsită de la desfacerea contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă în funcție, cu toate indexările și majorările la zi, a oricăror sporuri și adaosuri legale, precum și a sumei de 500 000 lei cu titlu de daune morale, având în vedere repetarea desfacerii contractului cu vădită rea intenție, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că anterior emiterii deciziei contestate i s-a mai emis o decizie pe care a atacat-o în instanță, pentru aceleași motive, conținutul acesteia fiind identic cu cel al deciziei nr.441/3 XI 2006 care a fost anulată de Tribunalul Dâmbovița, prin sentința nr.585/11.06.2007, rămasă irevocabilă prin decizia nr.905din 9.10.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI. După pronunțarea acestei sentințe s-a produs o reintegrare formală a reclamantei, iar după rămânerea irevocabilă a acesteia s-a luat aceeași măsură, în disprețul caracterului irevocabil al unei hotărâri neexistând nici o cauză reală și serioasă.
S-au anexat în copie: decizia nr.441/3.11.2006 și decizia nr.310/14.12.2007 ambele emise de pârâtă, hotărârile judecătorești la care s-a făcut referire, adresa nr.3124/28.03.2008, carnetul de muncă.
Pârâta a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației și menținerea ca temeinică și legală a deciziei contestate pentru următoarele motive:
Prin Hotărârea nr.8/2007 a Consiliului de Administrație a – Romsilva s-au adus modificări în organizarea de natură a conduce la realizarea indicatorilor fizici și sintetici din programul pe 2007 în condiții de eficiență economică, iar prin Ordinul nr.12872/19.07.2007 s-au aplicat criteriile de gradare a direcției silvice în vederea dimensionării numărului de personal pe funcții, iar comitetul director al Direcției Târgoviște, prin Hotărârea nr.30/30.07.2007 a aprobat noua organigramă a unității în conformitate cu Ordinul nr.12872/19.07.2007. intenția de concediere colectivă a 880 salariați a fost notificată prin adresa nr.13154/5.09.2007 atât Federației, cât și și, fiind propusă și reducerea unui post de consilier juridic din cele două existente, desființarea locului de muncă efectuându-se cu îndeplinirea cerințelor art.2 din Codul muncii.
S-au anexat în copie: Ordinul nr.12872/19.07.2007 al -Romsilva, Hotărârea nr.30/2007 a comitetului Director din cadrul Direcției Silvice Târgoviște, adresa nr.13168/6.09.2007 a Romsilva, Memoriul privind întocmirea organigramei, lista locurilor de muncă vacante, adresa nr.11167/15.11.2007, decizia de concediere nr.310/14.02.2007, adresa nr.8950/21.09.2007, procesul – verbal nr.11272/16.11.2007, CCM 2007-2008.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița prin sentința sus-menționată a admis în parte contestația formulată, a anulat decizia nr.310/14.XII.2007 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta la plata tuturor drepturilor salariale de care reclamanta ar fi beneficiat de la data desfacerii până la reintegrarea efectivă, conform art.78 din Codul muncii, cu majorări și indexări, a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei și a respins capătul de cerere privind daunele morale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin decizia nr.310/14.12.1007 emisă de pârâtă s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei începând cu 17.12.2007 invocându-se prevederile art.65 și urm. din Legea nr.53/2003, menționându-se că desființarea locului de muncă are o cauză reală și serioasă, ca urmare a aplicării HG nr.1376/12.11.2007 și Legii nr.174/2006.
Anterior, prin decizia nr.441/3.11.2006 se dispusese încetarea contractului individual de muncă al reclamantei, tot prin invocarea Legii nr.1741/2006 și Legii nr.247/2005, precum și a reorganizării direcției silvice. Decizia a fost anulată de Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.585/11 iunie 200, reclamanta fiind reîncadrată prin decizia nr.202/12.07.2007 emisă de pârâtă în funcția de consilier juridic. Această ultimă decizie a fost modificată prin decizia nr.140/25.03.2008, în sensul că începând cu 8.11.2006 reclamanta a fost reintegrată în funcția de consilier juridic.
A mai reținut prima instanță că din Hotărârea nr.10/30.08.2007, invocată în decizia contestată nu rezultă că există o cauză reală și serioasă pentru desființarea locului de muncă ocupat de reclamantă, simpla aprobare a hotărârilor Consiliului de Administrație privind structurile organizatorice și funcționale ale unităților Romsilva, nefăcând dovada existenței unei astfel de cauze. Așa cum s-a reținut și de către Tribunalul Dâmbovița, precum și de Curtea de APEL PLOIEȘTI, anterior, în contextul aplicării Legii nr.247/2005, volumul de activitate ale Compartimentului juridic a crescut, acest motiv fiind reiterat și în decizia contestată, deși făcuse obiectul analizei instanțelor de judecată.
Prin urmare, a considerat tribunalul că nefiind elemente noi, care să determine existența unei cauze reale și serioase, în sensul dispozițiilor art.65 alin.2 din Codul muncii, decizia de încetare contractului de muncă al reclamantei apare ca nelegală și netemeinică. Cât privește capătul de cerere referitor la daunele morale, instanța a constatat că reclamanta nu a produs nici o dovadă în sensul că ar fi fost prejudiciată moral prin emiterea deciziei contestate, pe de parte, iar pe de altă parte în contractul individual de muncă al acesteia nu este prevăzută o astfel de clauză și ca atare l-a respins.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală, solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul respingerii contestației ca nefondată.
A arătat aceasta că motivarea sentinței este sumară și nu are legătură cu cauza dedusă judecății, singurul fapt la care se face trimitere este acela că Hotărârea Romsilva nr. 10/2008 nu ar reprezenta o cauză reală și serioasă pentru desființarea locului de muncă ocupat de reclamantă. De asemenea, se susține că sentința nu este motivată în fapt și în drept, instanța de fond făcând o motivare sumară a hotărârii, din cuprinsul acesteia nerezultând ce anume a avut în vedere instanța atunci când a pronunțat soluția, împrejurare care constituie motiv de casare, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 7 pr.civ.
Recurenta precizează că instanța nu a avut în vedere la soluționarea cauzei nici actele care au stat la baza reducerii de personal, motiv pentru care aceasta nici nu își argumentează soluția pe respingerea acestor probe și pe motivarea acestei respingeri. Din cuprinsul acestor acte rezultă însă cu claritate că reducerea de personal a fost temeinică și legală.
De asemenea, se precizează că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă faptul că volumul de activitate al recurentei a suferit o diminuare importantă ca urmare a reducerii suprafețelor de teren aflate în administrare, împrejurare care conduce și la reducerea personalului instituției, aspect care însă nu a fost reținut de instanța de fond. Mai mult, aceasta a constatat, fără a indica elementele probatorii pe care se bazează, că volumul de activitate al compartimentului juridic a crescut.
A mai învederat recurenta că instanța nu se poate subroga în dreptul de dispoziție al unei entități a statului în caz de concediere colectivă, ea având dreptul de a verifica respectarea prevederilor art. 76 -78 din muncii.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
În conformitate cu prevederile art. 65 mun. “Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.”.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 78 alin. 1 mun. instanța sesizată cu o contestație la decizia de concediere verifică atât legalitatea, cât și temeinicia acesteia. Sub acest aspect, instanța efectuează verificări nu numai cu privire la respectarea procedurii prevăzute de lege în cazul concedierii, conform prevederilor art. 76 mun. ci și în privința realității motivelor de fapt și drept care au justificat măsura concedierii, motive menționate în decizia contestată.
În speță, recurenta, prin decizia nr. 310/14.12.2007 a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei ca urmare a reducerii postului de consilier juridic pe care aceasta îl ocupa. Au fost invocate în drept prevederile art. 65 și următoarele din Codul muncii, iar în fapt s-a menționat că desființarea locului de muncă este efectivă și are o cauză reală și serioasă, și anume reorganizarea Direcției Silvice prin aplicarea “Metodologiei privind gradarea unităților și subunităților Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva”, precum și aplicarea prevederilor Legii nr. 247/2005.
Instanța de fond a făcut o justă apreciere a materialului probator aflat la dosarul cauzei, constatând că nu există o cauză reală și serioasă pentru a se dispune desființarea locului de muncă ocupat de reclamantă, simpla aprobare a hotărârilor Consiliului de Administrație privind structurile organizatorice și funcționale ale unităților Romsilva, nefăcând dovada existenței unei astfel de cauze.
Mai mult, în mod legal, prima instanță a analizat contestația la decizia de concediere prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate în cuprinsul acesteia din urmă, dând astfel eficiență prevederilor art. 77 mun. Desființarea postului ocupat de către contestatoare, în condițiile aplicării Legii nr. 247/2005 și al reducerii activității la nivelul Regiei Naționale a Pădurilor ar apărea ca firească, dacă din probele dosarului nu ar rezulta faptul că în realitate aceasta nu are un caracter real și serios.
Astfel, la momentul la care recurenta a aprobat noua organigramă prin Hotărârea 30/30.07.2007(fila 50), contestatoarea fusese reintegrată în funcție în baza Sentinței nr. 585/11.06.2007 a Tribunalului Dâmbovița de 11 zile, respectiv prin Decizia nr. 202/12.07.2007(fila 36). În cuprinsul noii organigrame postul ocupat de către contestatoare a fost desființat, fără a se oferi elemente de fapt care să conțină justificări ale acestei măsuri, în memoriul întocmit ulterior pentru susținerea organigramei fiind menționat că reducerea postului se justifică având în vedere noul normativ de personal. În baza acestei organigrame a fost emisă decizia contestată prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al contestatoarei.
Deși în conformitate cu prevederile art.287 muncii recurentei îi revenea sarcina probei, aceasta nu a făcut dovada modului în care noul normativ de personal aprobat la nivelul Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva justifica desființare unui post de jurisconsult.
Mai mult în aceeași perioadă împotriva sentinței menționate pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, nr. 585/2007, a fost exercitată calea de atac a recursului, cauza aflându-se pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI și fiind soluționată în mod definitiv și irevocabil prin decizia nr. 905/09.10.2007. Obiectul dosarului îl constituia emiterea deciziei nr.441/3.11.2006, prin care se dispusese încetarea contractului individual de muncă al reclamantei, pentru aceleași motive ca și cele menționate în decizia care face obiectul prezentei cauze, respectiv reorganizarea Direcției Silvice prin aplicarea “Metodologiei privind gradarea unităților și subunităților Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva”, precum și aplicarea prevederilor Legii nr. 247/2005. Prin hotărârile pronunțate s-a reținut faptul că motivele menționate în decizia contestată nu constituie o cauză reală și serioasă de reducere a activității care să justifice desființare postului.
În aceste condiții în mod just prima instanță a reținut faptul că nefiind elemente noi, care să determine existența unei cauze reale și serioase, în sensul dispozițiilor art.65 alin.2 din Codul muncii, decizia de încetare contractului de muncă al reclamantei apare ca nelegală și netemeinică, deoarece elementele de fapt care au justificat desființare postului ocupat de către contestatoare au fost analizate de către instanțele de judecată investite cu soluționarea contestației la decizia nr. 441/3.11.2006, acestea constatând împrejurarea menționată.
Critica formulată, vizând nemotivarea sentinței recurate, este, așadar, privită de C ca fiind neîntemeiată, instanța de fond expunând în conformitate cu prevederile art. 261 alin. 1 pct. 5 pr.civ. motivele de fapt și de drept care au condus la formarea convingerii sale cu privire la soluția ce urma a fi acordată în cauză.
De asemenea, hotărârea atacată este legală, fiind indicate și temeiurile de drept care au condus la pronunțarea acesteia.
Așa fiind, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta pârâta Direcția Silvică D – prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște, dul – I, nr.68, județul D, împotriva sentinței civile nr.1543 din 8 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în Târgoviște, str.- -, -.2,.8, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Vera Andrei Popescu
– – – — – –
Grefier
–
2 ex.
Red
10.02.2009
Trib.D nr-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
