Dosar nr- – conflict drepturi –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 357
Ședința publică din 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Apetroaie Eufrozina
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier – –
Pe rol judecarea recursului declarat de Asociația de nr. 16 S, cu sediul în municipiul S, str. -, împotriva sentinței nr. 1597 din 8 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă – în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns G – președintele asociației, asistat de avocat și contestatoarea intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, constatând recursul în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurentă a pus concluzii în principal, de admitere a recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii întrucât nu este posibilă reintegrarea contestatoarei pe un post desființat, astfel încât nici drepturile salariale nu i se cuvin pentru această perioadă, cu cheltuieli de judecată conform chitanței.
Intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, deoarece desființarea postului a fost făcută după pronunțarea sentinței civile dată de instanța de fond.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin contestația adresată Tribunalului Suceava înregistrată sub nr. 3718 din 2.06.2008, contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari nr.16 din S anularea deciziei nr.12 din 25.03.2008, reintegrarea în funcția avută anterior și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale indexate și majorate, cu cheltuieli de judecată.
Motivând contestația, a susținut reclamanta că în perioada martie – noiembrie 2007 a desfășurat activitate de în favoarea pârâtei iar începând cu 8.11.2007, președintele Asociației de proprietari a trimis-o acasă motivând că nu are de lucru pentru ea.
A mai arătat că în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu în funcția de contabil ar fi constatat diferite nereguli cu privire la operațiunile de plată și încasări, motiv pentru care a fost amenințată de președintele asociației și nu a mai fost primită la serviciu începând cu data de 8.11.2007.
Pârâta, deși legal citată nu a depus întâmpinare și nici nu a depus documentația care a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Tribunalul Suceava, prin sentința civilă nr. 1597 din 8.10.2008 a dispus următoarele:
-a admis contestația având ca obiect “contestație decizie de concediere” privind pe contestatoarea, formulată în contradictoriu cu intimata Asociația de Proprietari nr.16 S;
-a anulat dispoziția nr.12 din 14.04.2008 emisă de Asociația de proprietari nr.16 S;
-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior.
-a obligat pârâta să plătească reclamantei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu 1.03.2008 și până la data integrării efective.
Prin considerentele acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că petenta a avut calitatea de angajat începând cu data de 1.08.2007 în funcția de contabil.
Au fost enunțate dispozițiile art. 268 alin. 1 din Codul muncii, potrivit cărora o decizie de sancționare trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității anumite mențiuni obligatorii respectiv descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Întrucât în cauză aceste mențiuni nu se regăsesc în cuprinsul deciziei criticate, a fost contestată nulitatea absolută a acesteia, cu consecința reintegrării reclamantei pe postul deținut anterior obligarea pârâtei să plătească contravaloarea despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și recalculate cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 1.03.2008 și până la data reintegrării efective.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs unitatea intimată, susținând că încetarea contractului de muncă al contestatoarei a intervenit ca urmare a desființării postului de contabil, invocând prevederile Legii nr. 230/2007 privind asociațiile de proprietari, comitetul executiv având competența de a hotărî cu privire la organigrama unității astfel încât s-a dispus prin hotărârea din 12.10.2007, încetarea contractului de muncă cu data de 8.11.2007 cu acordarea dreptului de preaviz.
Sentința a fost criticată sub aspectul fondului cauzei care dacă s-ar fi analizat ar fi determinat concluzia că este imposibilă reangajarea contestatoarei pe postul deținut anterior din moment ce acesta a fost desființat de la data de 12.10.2007.
Recursul nemotivat în drept dar care poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că prin dispoziția nr. 12 din 25.03.2008 emisă de asociația de proprietari nr. 16 S s-a dispus desfacerea contractului de muncă al contestatoarei încadrată în funcția de contabil/casier, începând cu 1.03.2008, invocându-se “părăsirea locului de muncă fără a se depune cerere de demisie și predarea documentațiilor pentru lucrările executate”, menționându-se ca temei legal dispozițiile art. 61 lit. c din Codul muncii.
Prin art. 61 lit. a din Codul muncii aprobat prin Legea 53/2003, legiuitorul a reglementat un caz de concediere care ține de persoana salariatului angajatorul putând dispune concedierea în situația în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern ca sancțiune disciplinară.
Potrivit dispozițiilor art. 62 alin. 2 din Codul muncii, decizia de concediere se emite în scris și sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să fie motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la temeiul în care poate fi contestată și la instanța judecătorească la care se contestă, iar prin art. 63 din aceeași reglementare, s-a prevăzut obligativitatea cercetării disciplinare.
Fiind aplicată ca sancțiune disciplinară, desfacerea disciplinară a contractului de muncă fiind reglementată și prin art. 264 alin. 1 lit. f din Codul muncii, în cauză se impune respectarea procedurii prevăzute de lege pentru aplicarea celei mai grave sancțiuni.
În acest sens, prin art. 267 Codul muncii, s-a prevăzut că sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, sens în care salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de angajator, cu precizarea obiectului, datei, orei și locului întrevederii, această cercetare fiind inexistența în cauza de față, nefiind respectate nici dispozițiile art. 268 alin. 2 din Codul muncii, respectiv mențiunile obligatorii privind descrierea faptei, data săvârșirii acesteia, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea disciplinară.
Din motivele de recurs formulate de unitatea intimată, se constată că, în cauză se invocă un alt temei juridic pentru desfacerea contractului individual de muncă al contestatoarei, respectiv reducerea postului de contabil deținut în cadrul Asociației de proprietari conform contractului individual de muncă, prin aprobare a comitetului executiv al asociației din 12.10.2007, începând cu data de 8.11.2007.
Potrivit art. 77 din Codul muncii aprobat prin Legea 53/2003 în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt și de drept decât cele prevăzute în decizia de concediere legea, sancționând cu nulitatea concedierile nelegale, dispuse cu nerespectarea procedurii prevăzute prin lege stabilită, conform dispozițiilor art. 76 cât și prin textul reținut de instanța de fond, art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Față de cele reținute, cum potrivit art.77 din Codul muncii, unitatea angajatoare nu poate invoca alte motive de concediere respectiv desființarea postului, un motiv care nu ține de persoana salariatului, când în realitate s-a desfăcut contractul individual de muncă disciplinar, conform art. 61 lit. a Codul muncii, vor fi respinse susținerile recurentei privind imposibilitatea reangajării contestatoarei pe funcția de contabil.
Față de cele reținute, nefiind reținute motive de nelegalitate a sentinței și nici motive de casare de ordine publică, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Asociația de proprietari nr. 16 S, cu sediul în municipiul S, str. -, împotriva sentinței nr. 1597 din 8 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă – în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Jud:
Asist.jud: și
Tehnored. ex.2/24.04.2009
