Dosar nr- – contestație decizie concediere –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 359
Ședința publică din data de 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Apetroaie Eufrozina
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier – –
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 1477 din 17 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat reclamantul-recurent, lipsă fiind pârâta-intimată Direcția Silvică
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, recurentul solicită acordarea unui nou termen de judecată după data de 30 aprilie 2009 când se va soluționa cererea de strămutare a cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Instanța respinge ca neîntemeiată cererea privind acordarea unui nou termen formulată de reclamant, pentru faptul că există cerere de strămutare pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu termen la data de 30 aprilie 2009, deoarece dispozițiile procedural civile nu permit amânarea cauzei pe acest temei, iar Înalta Curte de Casație și Justiție nu a dispus suspendarea judecării pricinii în temeiul dispozițiilor art.40 alin.2 Cod procedură civilă.
Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat instanța constatând recursul în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Reclamantul – recurent a solicitat admiterea recursului modificarea sentinței în sensul admiterii contestației și anularea deciziei nr. 347 din 26 mai 2008 de desfacere a contractului individual de muncă deoarece nu a fost emisă în termenul legal de 30 de zile de la data întocmirii procesului verbal de comisia de cercetare disciplinară din data de 27.03.2008, ceea ce atrage anularea acesteia, iar instanța de fond nu a manifestat rolul activ în soluționarea pricinii.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin contestația adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr- din 10.06.2008, contestatorul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu intimata Direcția Silvică S, să se dispună anularea deciziei nr.347 din 26.05.2008, obligarea pârâtei de a-l repune în situația anterioară emiterii acestei decizii și de a-i achita salariul și celelalte drepturi de natură salarială stipulate în contractul colectiv de muncă, indexate, majorate și actualizate începând cu data de 1.05.2007 până la repunerea în situația anterioară, cu obligarea aceleiași intimate la plata daunelor morale în cuantum de 400.000 lei și plata cheltuielilor de judecată aferente.
Motivând contestația astfel cum a fost precizată, s-a arătat că contestatorul prin contractul individual de muncă nr. 446 din 9.02.2006 a fost angajat în funcție de șef la Centrul de Producție Fructe de dar prin decizia nr.1312 din 6.05.2005 s-a dispus suspendarea contractului de muncă, conform art.52 alin.1 lit.c din Legea nr.53/2003 și art.50 lit.c din contractul individual de muncă nr.3887/2004, până la finalizarea cercetărilor penale.
S-a mai arătat că organele judiciare au dispus scoaterea de sub urmărire penală, motiv pentru care unitatea pârâtă a emis decizia nr.32 din 30.03.2007, dar nu s-a dat deplină eficiență dispozițiilor art.52 alin.2 din Codul Muncii, privind reluarea activității anterioare în funcția de contabil șef la Centrul de Producție Fructe de.
A invocat faptul că unitatea pârâtă a modificat unilateral contractul individual de muncă, fără a fi existat un acod al părților, invocând dispozițiile art.41 din Codul Muncii și art.5 din Contractul individual de muncă nr.446 din 9.02.2005, precum și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a mai susținut nulitatea deciziei nr.347 din 26.05.2008 pentru faptul că cercetarea disciplinară prealabilă a fost formală, efectuată cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute de lege, nefiind respectate dispozițiile art.75 din unic la nivel național pe anii 2007 – 2010, înregtistrat sub nr.2895/2001 nefiind cuprinsă în comisia numită prin ordinul Direcției Silvice S nr.6317/2007 și un reprezentant al sindicatului, invocând diferite vicii de proceduri de convocare, cu depășirea termenului legal stabilit de lege pentru respectarea procedurii de convocare dar și a termenului de 30 zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare stabilit prin dispozițiile art.268 ndin Codul Muncii.
A mai susținut contestatorul încălcarea dispozițiilor art.75 alin.8 – 11 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național, pentru faptul că nu s-a propus aplicarea unei sancțiuni disciplinare de către comisia disciplinară astfel încât nu a fost legală emiterea deciziei de sancționare, dar și încălcarea dispozițiilor art.72 din același contract întrucât refuzul salariatului de a accepta modificarea unor clauze referitoare la felul muncii, locul muncii sau drepturile salariale nu dă dreptul angajatorului de a proceda la desfacerea unilaterală a contractului individual de muncă, susținând că în mod nelegal s-a procedat la modificarea unilate4rală a contractului individual de muncă nr.446/9.02.2005 invocând dispozițiile atrt.35 din Codul Muncii.
A mai susținut că dispoziția contestată nu cuprinde termenul și instanța la care se poate adresa contestația, invocând tardivitatea emiterii deciziei contestate, respectiv după 96 zile de la data luării la cunoștință de către conducere de săvârșirea abaterii disciplinare cu încălcarea termenului de 30 de zile, stabilit de lege, arătând și faptul că nu s-a justificat motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate.
Prin întâmpinarea formulată unitatea pârâtă a solicitat respingerea contestației ca nefondată arătând că urmare abateriulor disciplinare săvârșite conbstând în neprezentarea la locul de muncă începând cu luna aprilie 2007 – prin Ordinul nr.6317 din 20.02.2008 al directorului Direcției Silvice Saf ost constituită comisia de cercetare disciplinară pentru cercetarea disciplinară a contestatorului, contabil șef la Ocolul Silvic, că acesta a fost convocat prin adresele respective dar nu s-a prezentat invocând diferite motive, că cercetarea disciplinară s-a făcut cu participarea liderului de sindicat menționând că a fost respectată procedura de convocare.
Referitor la termenul de emitere a deciziei contzestate s-a arătat că au fost respectate dispozițiile art.268 din Codul Muncii măsura de sancționare fiind aplicată în termenul de 30 zile de la data luării la cunoștință a faptei.
Cât privește modificarea unilaterală a contractului individual de muncă unitatea pârâtă a arătat că prin decizia nr.321 din 30.03.2007 a directorului Direcției Silvice S s-a dispus suspendarea deciziei nr.1312 din 6.05.2005 de suspendare a contractului individual de muncă al contestatorului acesta urmând a-și relua activitatea la Ocolul Silvic, susținând desființarea Centrului de Producție Fructe de, anterior emiterii deciziei nr.321 din 30.03.2007.
Totodată s-a arătat că prin sentința civilă nr.910/2007, instanța s-a pronunțat asupra legalității deciziei nr.321 din 12.03.2007, hotărârea fiind irevocabilă.
Tribunalul Suceava prin sentința civilă nr. 1477 din 17.09.2008 a respoins ca nefondată contestația.
Prin considerentele sentinței, instanța de fond a reținut că prin decizia nr.347 din 26.05.2008, pârâta Direecția Silvică Sad ispus sancționarea disciplinară a reclamantului cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă în temeiul art.61 lit.”a”, 264 alin.1 lit.”f” din Codul Muncii, coroborate cu art.49 ultim aliniat, art.59 litera “a” raportat la art.106 lit. “f” din Contractul colectiv de muncă nr.2742/2007 reținându-se ca abatere disciplinară neprezentarea la locul de muncă în perioada mai 2007 și până la emiterea deciziei.
A reținut instanța de fond că au fost încălcate dispozițiile art.19 lit.b și g din Contractul colectiv de muncă nr.2742/2007 în sensul că nu a respectat programul de muncă, nu a folosit integral și cu eficiență timpul de muncă și nu a respectat ordinea și disciplina la locul de muncă, încălcând totodată și prevederile art.39 alin.2 lit.”a” din Codul Muncii, iar reclamantul a fost convocat de mai multe ori în vederea efectuării cercetării disciplinare prin adresele nr.20888/10.07.2007, 998/16.01.2008, 6316/20.02.2008 și 8854/11.03.2008.
S-a argumentat că la data de 27.03.2008 s-a întrunit Comisia de Cercetare disciplinară prealabilă, cu participarea unui reprezentant din partea sindicatului, iar în ce privește legalitatea constituirii acestei comisii s-a menționat existența împuternicirii nr. 6317 din 20.02.2008 emisă de reprezentantul legal al unității.
Totodată s-a arătat că din procesul verbal întocmit cu ocazia cercetării disciplinare prealabile, contestatorului i-au fost aduse la cunoștință faptele ce reprezintă abateri disciplinare precum și adresele nr.11172 și 11173/04.06.2008 dar a arătat că nu dorește să răspundă la întrebările Comisiei și nici să dea o declarație scrisă cu privire la motivul neprezentării la locul de muncă susținând că nemulțumirile sale au fost aduse la cunoștința conducerii Direcției Silvice prin numeroasele memorii pe care i le-a adresat, instanța apreciind că au fost respectate dispozițiile art.267 alin.4 din Codul Muncii.
Cu privire la termenul de 30 de zile cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare – au fost evocate dispozițiile art.268 din Codul Muncii, instanța reținând că termenul de 30 de zile începe să curgă de la data la care conducătorul unității a luat cunoștință de abaterea disciplinară, și care coincide cu raportul de cercetare disciplinară prealabilă, înregistrat la data de 13.05.2005, decizia fiind emisă la data de 26.05.2008.
Cât privește apărările contestatorulkui privind modificarea unilaterală a contractului individual de muncă prin decizia nr. 321 din 30.03.2007 s-a reținut că prin sentința civilă nr. 910/2007 instanța s- pronunțat asupra legalității și temeiniciei acestei decizii, înlăturând doar dispoziția privind reîncadrarea cu delegație până la organizarea concursului susținând că activitatea trebuia desfășurată la Ocolul Silvic.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate invocând dispozițiile art 304 pct.7 – 10 Cod procedură civilă.
Motivând recursul contestatorul a susținut că inițial prin decizia nr.1312 din 6.05.2005 s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă din funcțai de contabil șef la Centrul de Producție Fructe de – dar prin ordonanța organelor de cercetare penală s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, drept urmare, potrivit dispozițiilor art.52 alin.2 din Codul Muncii, angajatorul avea obligația repunerii în situația anterioară suspendării și plata despăgubirilor constând în drepturi salariale și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.
S-a mai arătat că prin decizia 321 din 30.03.2007 a fost modificat în mod unilateral contractul individual de muncă fără acordul său că pe întreaga perioadă a suspendării elementele esențiale ale contractului de muncă trebuiau menținute, astfel încât activitatea trebuia reluată în aceleași condiții situație reținută de altfel prin considerentele nr. 910 din 20.06.2007 a Tribunalului Suceava, respectiv de contabil șef la Centrul de Producție Fructe de, invocând prevederile contractului individual de muncă nr.446 din 9.02.2005, act nedepus la dosar deși sarcina probei revenea unității angajatoare conform (OUG 41/2009) prevederilor Codului muncii.
Cât privește decizia nr. 347 din 26.05.2008 prin care s-a dispus sancționarea cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă în temeiul dispozițiilor art. 61 lit. a și art. 264 alin. 1 lit. i din Codul Muncii, coroborată cu dispozițiile art.49, 59 lit.a și 106 lit.f din Contractul colectiv de muncă nr.2742 a susținut faptul că nu a săvârșit abateri disciplinare invocate în condițiile în care prin contractul colectiv de muncă deținea funcția de contabil șef la Centrul de Producție Fructe de, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă nefiind posibilă decât prin acordul părților.
Totodată a susținut că prin procesul verbal întocmit de comisia de cercetare disciplinară la data de 27.03.2008 nu se reține săvârșirea abaterilor disciplinare, că toate apărările au fost aduse la cunoștința acestei comisii prin cererile nr.11172 și 11173 din 27.03.2008, reținute de comisie, dar acestea nu au fost înlăturate prin deciziua contestată.
Criticile recurentului au privit și termenul de emitere a deciziei de desfacere disciplinară a raporturilor de muncă, acesta susținând că în realitate conducătorul unității a luat la cunoștință despre abateri la data de 20.02.2008 prin adresa nr.482 din 20.02.2008 emisă de Ocolul Silvic, motiv pentru care în aceeași zi a fost emisă împuter5nicirea nr.6317 pentru cercetarea abaterii disciplinare, astzfel încât instanța de judecată trebuia să rețină data de 20.02.2008 ca dată de luare la cunoștință și nicidecum data de 13 mai 2005.
Drept consecință, în raport de dispozițiile art.268 alin.1 din Codul Muncii, a susținut contestatorul, nu s-a respectat termenul de 30 de zile în cadrul căruia s-ar putea dispune aplicarea sancțiunii disciplinare, decizia fiind emisă cu depășirea acestui termen, respectivla data de 26.05.2008, invocând și nelegalitatea procedurii de efectuare a cercetării disciplinare reglementată și prin art.75, dispozițiile Contractului colectiv unic la nivel național pe anii 2007 – 2010 solicitând să se constate nulitatea deciziei de concediere.
Recursul contestatorului ce poate fi încadrat în discpozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.347 din 26.05.2008 emiusă de Direcția Silvică Sad ispus sancționarea cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului, contabil șef la Ocolul Silvic în temeiul dispozițiilor art.61 lit. a raportat la art.264 alin.1 lit. f din Codul Muncii, art.49, art.59 lit.a și art.106 lit. f din Contractul colectiv de muncă nr.2749/2007 reținându-se ca abateri disciplinare “neprezentarea la locul de muncă în perioada mai 2007 până în prezent.
S-a reținut emiterea deciziei în baza raportului nr.15045 din 13.05.2008 a comisiei de cercetare prealabilă semnată în baza Ordinului nr.6317 din 20.02.2008 a directorului Direcției Silvice S și faptul că salariatul a fost convocat prin adresele nr.20888 din 10.07.2007, 998 din 16.01.2008 precum și adresa nr.6316 din 20.02.2008.
În motivarea deciziei unitatea angajatoare a reținut că prin adresele mai sus enunțate dar și adresa nr.2563 din 2.07.2007, 2733 din 13.07.2007 și nr.482 din 20.08.2008, Ocolul Silvic a informat Direcția Silvică S despre neprezentarea contestatorului la locul de muncă, nejustificarea absențelor. S-a reținut că cercetarea disciplinară a fost efectuată de către comisia constituită prin Ordinul nr.6317 din 20.02.2008 emisă de Direcția Silvică S, reținându-se încălcarea programului de lucru, nefolosirea integrală și eficientă a timpului de muncă, prin invocarea prevederilor art.19 lit.a, g din Contrtactul colectiv de muncă nr.2742 din 4.04.2007, precum și dispozițiile art.99 alin.2 din Codul Muncii.
Potrivit dispozițiilor art. 268 alin. 2 din Codul Muncii “angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în forma scrisă în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârsirea abaterii disciplinare dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei”.
Din analiza acestui text rezultă că termenul de 30 de zile, stabilit prin art.268 alin.1 din Codul Muncii aprobat prin Legea nr.53/2003 începe să curgă de la data la care reprezentantul angajatorului, persoană juridică sau angajatorul, persoană fizică, a luat la cunoștință de săvârșirea abaterii. Această situație de fapt, de luarea la cunoștință, se poate realiza prin orice act, respectiv adresă, notă, referat, proces verbal, etc. care dobândește dată certă de la data înregistrării.
În consecință față de prevederile art.268 al.1 din Codul Muncii, decizia de sancționare disciplinară trebuia emisă în sensul legal de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, data luării la cunoștință de către angajator fiind data înregistrării referatului sau sesizării chiar dacă ar fi fost necesară completarea informațiilor și efectuarea cercetării disciplinare astfel încât această procedură trebuie să fie efectuată în cadrul termenului prevăzut expres de lege.
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că prin adresa nr.998 din 16.01.2008 contestatorul a fost convocat pentru efectuarea cercetării disciplinare, pentru neprezentarea la locul de muncă, Ocolul Silvic în perioada octombrie – decembrie 2007.
Din conținutul deciziei contestate rezultă că abaterile disciplinare privind neprezentarea la serviciu a contestatorului au fost sesizate conducerii unității începând cu luna octombrie 2007 acesta fiind convocat prin adresele nr.20888 din 10.07.2007, 998 din 16.01.2008 și nr.26316 din 20.02.2008 la sediul societății pentru justificarea abaterilor înregistrate acestei ultime convocări fiind semnate de reprezentantul legal al unității.
Drept consecință prin împuternicirea emisă sub nr.6317 din 20.02.2008 directorul unității angajatoare a desemnat comisia pentru cercetarea prealabilă solicitând ca până la data de 29.02.2008 să fie întocmit raportul de audiere după convocarea și audierea salariatului (fila 33 dosar).
În baza acestei împuterniciri Comisia de cercetare disciplinară constituită prin împuternicirea reprezentantului legal al unității, a întocmit diferite documente, înregistrate la sediul unității privind stadiul cercetării, respectiv procesul verbal din 29.02.2008, înregistrat sub nr.7715 din 3.03.2008, respectiv procesul verbal din 27.03.2008, înregistrat sub nr.2536 din 9.04.2008, care prezintă rezoluția conducerii de urgentare a procedurilor legale pentru definitivarea cercetării disciplinare.
Ori în raport de actele enunțate rezultă fără echivoc faptul că abaterile disciplinare privind lipsa de la program au fost aduse la cunoștința conducerii unității la data de 20.02.2008, dată la care prin împuternicirea nr.6317 s-a con stituit Comisia de cercetare prealabilă astfel încât începând cu această dată a început să curgă termenul de 30 de zile pentru aplicarea sancțiunii disciplinare – actele enunțate fiind înregistrate la registrul general a unității prezentând și rezoluția reprezentantului legal al unității.
Cum decizia contestată a fost emisă la data de 26.05.2009 cu depășirea termenului legal, stabilit conform art.168 alin.2 Codul Muncii, se constată tardivitatea emiterii deciziei contestate.
În raport de această situație nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs, și drept consecință în raport de art.304 pct.9 Cod procedură civilă recursul va fi admis, cu consecința modificării sentinței, admiterea contestației în sensul anulării deciziei nr. 347 din 26.05.2008 și repunerea părților în situația anterioară emiterii ace4steia.
În temeiul art.78 Codul Muncii, unitatea pârâtă va fi obligată la plata drepturilor salariale de care contestatorul a fost lipsit, de la data deciziei enunțate.
Cât privește capetele de cerere pentru plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecată acestea vor fi respinse ca nefondate, în lipsa unor dovezi privind producerea unui prejudiciu nepatrimonial, sau a cheltuielilor ocazionate de soluționarea cauzei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 1477 din 17 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă (dosar nr-), și în rejudecare;
Modifică sentința civilă nr.1477/17.09.2008 a Tribunalului Suceava în sensul că,
Admite contestația formulată de reclamantul domiciliat în orașul G H,-, județul S, în contradictoriu cu pârâta Direcția Silvică S cu sediul în-, județul
Anulează decizia nr.347/26.05.2008 și repune părțile în situația anterioară emiterii acesteia.
Obligă pârâta la plata drepturilor salariale de care contestatorul a fost lipsit de la data emiterii deciziei conform art.78 Codul Muncii până la reintegrarea efectivă.
Respinge ca nefondate capetele de cerere pentru plata daunelor morale și pentru cheltuieli judiciare ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond: și
Asist.jud: și
Tehnored. ex.2/24.04.2008
