Dosar nr- – contestație în anulare –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE NR. 36
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Mitrea Muntean
Grefier
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea PRIMĂRIA ORAȘULUI G H, județul S, prin reprezentant legal, împotriva deciziei nr. 1233 din 20 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA – secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat pentru contestatoare și intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând contestația în anulare în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic pentru contestatoare, referindu-se la motivele precizate în scris, a solicitat admiterea contestației, modificarea în tot a deciziei instanței de recurs, respingerea contestației formulate de către intimat împotriva dispoziției de concediere nr. 141/27.02.2009 și menținerea sentinței instanței de fond, întrucât decizia contestată este rezultatul unei greșeli materiale.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare și a solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată, întrucât decizia instanței de recurs a fost pronunțată în conformitate cu prevederile art. 75 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel național cât și art. 267 alin. 1, 4 din Codul muncii și nu este dată nicio eroare materială.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra contestației în anulare, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr. 359/39/9.12.2009 contestatoarea Primăria Orașului G H – prin Primar a formulat în contradictoriu cu intimatul contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1233 din 20.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA în dosarul nr-.
În motivarea cererii contestatoarea a arătat că decizia atacată este întemeiată pe împrejurarea că salariatul concediat nu ar fi beneficiat de asistența unui membru de sindicat sau al unui reprezentant al salariaților pe parcursul desfășurării cercetării prealabile, deși a existat imposibilitatea fizică de a numi în cadrul comisiei un membru al organizației sindicale, întrucât intimatul a adus la cunoștință faptul că nu este membru al niciunui sindicat.
Susține contestatoarea că decizia instanței de recurs s-a dat în urma unei erori materiale, care ar fi putut fi evitată dacă instanța ar fi pus în discuția părților această chestiune la momentul dezbaterilor, când ar fi fost în măsură să și explice motivele absenței reprezentantului sindical.
Arată contestatoarea că instanța de recurs trebuia să solicite expres poziția părților față de această chestiune pe care a considerat-o esențială șa pronunțarea unei soluții și nu să se bazeze strict pe considerații pur circumstanțiale ale părților din cererea de recurs, respectiv din întâmpinare.
În drept contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. 1 teza I Cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată.
Arată intimatul că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale noțiunii de eroare materială, fiind vorba de nerespectarea unei cerințe legale cu caracter imperativ.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra contestației în anulare, Curtea reține următoarele:
Art. 318 alin. 1 teza 1 Cod procedură civilă reglementează un motiv de contestație în anulare specială respectiv, dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este “rezultatul unei greșeli materiale”.
Fiind un text de excepție, noțiunea de “greșeală materială” nu trebuie interpretată extensiv, fiind vorba numai de stabilirea eronată a situației de fapt de către instanța de recurs.
Legea are în vedere greșelile materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate, greșeli pe care instanța le-a comis prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale.
O asemenea eroare trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății.
Or, în cererea de recurs pe care reclamantul, intimatul din prezenta cauză, a formulat-o împotriva sentinței civile nr. 1265 din 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, partea a arătat că, deși a cerut, în conformitate cu prevederile art. 267 alin. 4 din Codul muncii să fie asistat de un reprezentant al salariaților, acest lucru nu s-a întâmplat ( 5 dosar recurs).
Intimata Primăria Orașului G H – prin Primar, respectiv contestatoarea din prezenta cauză, a arătat în întâmpinare: “contestatorul susține că a cerut să fie asistat de un reprezentant al sindicatului și nu i s- acceptat acest lucru, fapt nedovedit de către acesta, întrucât ar fi avut posibilitatea să menționeze în nota explicativă despre acest incident” (11 dosar recurs).
Astfel, contestatoarea nu a invocat nici unul dintre motivele care ar fi făcut imposibilă prezenta unui reprezentant al organizației sindicale, motive pe care le-a indicat pentru prima dată în cuprinsul contestației în anulare.
Instanța de recurs nu avea cum să nu țină cont de susținerile din întâmpinare, mai sus reproduse, în condițiile în care întâmpinarea reprezintă tocmai actul de procedură prin care intimata a răspuns la cererea de recurs, urmărind să se apere față de pretențiile recurentului.
Așa cum rezultă din practicaua deciziei nr. 1233 din 20 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, decizia atacată în prezenta cauză, s-a dat cuvântul recurentului pentru a-și dezvolta motivele de recurs, iar apoi s-a dat cuvântul intimatei pentru răspunde la aceste motive.
Astfel, vorbim de un motiv de recurs ce era invocat prin cererea de recurs, în legătură cu care intimata s-a apărat prin întâmpinare, având și posibilitatea, cu ocazia dezbaterilor, de a răspunde la toate motivele invocate, inclusiv la cel discutat în speța de față.
Nu vorbim de un motiv de ordine publică care ar fi fost invocat din oficiu de instanța de recurs. În această situație ar fi existat obligația instanței de a-l pune în dezbaterea părților, așa cum impune art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă.
Contestatoarea urmărește de fapt, prin contestația în anulare formulată, să abordeze o altă apărare pentru motivul de recurs în discuție, ceea ce dispozițiile art. 318 alin. 1 teza I Cod procedură civilă nu permit.
Dacă s-ar admite altfel s-ar ajunge, pe o cale ocolită, la judecarea încă o dată a acelui recurs, ceea ce nu este posibil prin intermediul acestei căi extraordinare de atac.
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă, urmează ca instanța să respingă contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea PRIMĂRIA ORAȘULUI G H, prin reprezentant legal, împotriva deciziei nr. 1233 din 20 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA – secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2 ex, 27.01.2010,
tehnored.
