Dosar nr- – contestație decizie de concediere-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 362
Ședința publică din 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Apetroaie Eufrozina
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier – –
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de contestatorul cu domiciliul în comuna, județul B și de intimata Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă B cu sediul în mun. B, Calea Națională nr. 85, județul B, împotriva sentinței civile nr. 89 din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentantul intimatei recurente B – și în calitate de administrator al intimatei ” ” SRL D, lipsă fiind contestatorul recurent și intimatul Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic pentru intimata recurentă a solicitat admiterea recursului declarat de Agenția Națională de Ocuparea Forței de Muncă B așa cum a fost formulat și respingerea recursului declarat de contestatorul recurent, ca nefondat.
Reprezentantul intimatei a solicitat respingerea ambelor recursuri ca nefondate, pentru motivele arătate în scris și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani, înregistrată sub nr. 4299/40 din 9.10.2008 reclamantul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâții Romar SRL D, Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă B și Inspectoratul Teritorial d e Muncă B să se dispună anularea deciziei nr.2399 din 9.09.2008 emisă de B cât și anularea mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantului cu efectuarea mențiunilor corecte.
Motivând acțiunea, reclamantul a susținut că la 19.09.2008 i-a fost comunicată dispoziția contestată prin care s-a dispus încetarea acordării indemnizației de șomaj ca urmare a încadrării în muncă pentru perioadă mai mare de 12 luni, evocând dispozițiile art. 44 din Legea 76/2002 care prevede că încetarea plății se poate dispune la data încadrării în muncă pentru o perioadă mai mare de 12 luni dar în fapt raporturile de serviciu dintre reclamant și ” Romar” SRL D au încetat cu 5 zile de la data începerii raporturilor de muncă. Motivul consemnat pe carnetul de muncă respectiv concedierea în baza art.61 lit. d) Codul Muncii nu este corect atâta timp cât nu a fost emisă o decizie de concediere care să conțină elementele necesare prevăzute de Legea 53/2003 și respectiv deoarece nu a nu a fost acordat preavizul de 15 zile lucrătoare.
Pârâta Romar SRL D la termenul din 26.11.2008 a confirmat existența unor raporturi de muncă între societate și reclamant dar a arătat că a fost angajat pe o perioadă nedeterminată dar cu o perioadă de probă de 15 zile. Acesta a început activitatea la 5.05.2008 iar începând cu 10.05.2008 nu s-a mai prezentat la serviciu. Ca urmare s-a dispus încetarea activității angajatului în baza art.61 lit. d) din Codul Muncii deoarece angajatul nu corespunde profesional locului de muncă dar cu aplicarea art.73 alin.2 din Codul Muncii care precizează că nu este necesară acordarea preavizului în cazul concedierii persoanelor aflate în perioada de probă.
Cât privește certificatul medical acesta putea fi depus de către reclamant chiar și după încheierea contractului individual de muncă actul fiind astfel valabil încheiat.
A depus decizia de încetare a activității 387 din 19.05.2008 cât și copia contractului individual de muncă, a statului individual de plată, cât și a referatului întocmit în legătură cu situația reclamantului în cadrul societății, invocând ulterior și excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin întâmpinarea formulată Bas olicitat respingerea contestației arătând că au fost respectate dispozițiile privind încetarea acordării ajutorului de șomaj.
A susținut că începând cu 4.09.2007 contestatorului i s-a acordat indemnizație lunară de șomaj în conformitate cu dispoziția -. Ulterior descoperindu-se că acesta a încheiat contract individual de muncă pe durată nedeterminată, act înregistrat la ITM sub nr.- din 19.05.2008, s-a reținut că acesta avea obligația conform art. 41 din Legea 76/2002 de a comunica agenției în termen de 3 zile orice modificare a condițiilor care au dus la acordarea dreptului. S-a reținut că această obligație nu a fost respectată de către petent, iar decizia contestată a fost emisă în baza art.44 lit. a) din legea 76/2002 care prevede că la data încadrării în muncă conform legii încetează acordarea indemnizației de șomaj pentru persoanele angajate.
Prin completările la acțiune, reclamantul a solicitat la 29 decembrie 2008 să-și întregească cererea în sensul că a solicitat anularea deciziei de concediere emisă de SC” ” SRL D cu reintegrarea lui pe postul deținut anterior și plata drepturilor salariale de care ar fi beneficiat, actualizate.
A învederat că societatea a fabricat înscrisuri ce nu sunt conforme normelor juridice din domeniu, apreciind că încetarea raporturilor de serviciu a avut loc ca urmare a neprezentării sale la locul de muncă deși în decizia emisă la 19.05.2008 a precizat că nu corespunde profesional postului ocupat.
A susținut reclamantul că era necesară emiterea unei decizii de concediere care să respecte dispozițiile art.77 din și 264 din Codul Muncii. A mai relatat că a fost înregistrat contractul de muncă la ITM la data de 19.05.2008, respectiv la 9 zile după ce i-a fost desfăcut acest contract.
Prin sentința civilă nr. 89 din 21.01.2009, Tribunalul Botoșania dispus următoarele:
-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimata SC ” ” SRL D;
-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimatul B;
-a respins contestația formulată de contestatorul -, împotriva Deciziei nr.387 din 19.05.2008 emisă de intimata SC ” Romar” SRL D;
-a admis în parte acțiunea formulată de contestatorul – în contradictoriu cu intimații Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă B și Inspectoratul teritorial d e Muncă B;
-a anulat dispoziția nr.2399/09.09.2008 emisă de Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă
-a obligat pârâta Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă B să plătească contestatorului indemnizația de șomaj începând cu 10.05.2008;
-a anulat mențiunile din carnetul de muncă seria – – de la pozițiile 70 și 72;
– a obligat intimata B să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al contestatorului în sensul încetării raporturilor de muncă dintre acesta și intimata SC” Romar” SRL D în baza art.31 alin.41din Codul Muncii începând cu 10.05.2008.
Prin considerentele sentinței, Tribunalul Botoșania respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Romar SRL D și B față de obiectul acțiunii astfel cum a fost completat care privește contestația împotriva deciziei emise de unitatea angajatoare, respectiv anularea unor mențiuni din carnetul de muncă și efectuarea altor mențiuni.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că potrivit contractului individual de muncă nr.- înregistrat la ITM la 19.05.2008 a fost angajat de SC” Romar” SRL D pe funcția de mecanic, începând cu 5.05.2008 (fila 23 dosar). S-a specificat că durata activității nu este determinată, perioada de probă fiind de 5 zile.
Ulterior prin decizia 387 din 19.05.2008 SC” Romar”SRL D pe decis încetarea activității salariatului. În act a invocat prevederile art.61 lit. d) din Codul Muncii și a dispus că perioada 11.05.2008 -24.05.2008, ce intră în perioada de probă, nu va constitui vechime în muncă, reclamantul desfășurând activitate în cadrul acestei societăți în perioada 5.05.2008 – 10.05.2008.
Instanța a reținut că deși s-a invocat dispozițiile art. 61 lit. d din Codul muncii, în realitate încetarea activității a avut loc în perioada de probă conform prevederilor contractului individual de muncă, evocând în acest sens prevederile art. 31 alin. 4 și art. 73 din Codul muncii prin care se stabilește că în perioada de probă pârâtul poate dispune unilateral încetarea raporturilor de muncă, situație ce va fi adusă la cunoștința salariatului printr-o simplă notificare, fără obligația de a acorda preaviz.
S-a concluzionat că în cauză nu este aplicabilă procedura prevăzută conform art. 61 lit. d și art. 62 alin. 2 din Legea 53/2003, fiind astfel respinsă contestația împotriva deciziei nr. 387/2008 emisă de pârâta Romar SRL
Referitor la anularea dispoziției nr. 2399/2008 emisă de pârâta B și anularea mențiunilor din carnetul de muncă, privind încetarea indemnizației de șomaj, instanța de fond reținând că dispozițiile art. 44 lit. a din Legea 70/2002 trebuie corelate cu dispozițiile art. 45 lit. c din aceeași lege.
S-a reținut că reclamantul a fost angajat la pârâta ” Romar” SRL D dar conform contractului individual de muncă s-a prevăzut un termen de probă de 15 zile, raporturile de muncă încetând la interval de 5 zile de la data angajării nefiind incidente dispozițiile art. 44 lit., ci dispozițiile art. 45 lic. c din Legea 76/2002 și drept consecință se impunea suspendarea platei indemnizației de șomaj și nicidecum încetarea acestora, cu obligația de a fi reluată plata începând cu data de 10.05.2008.
Pentru aceste considerente s-a dispus anularea dispoziției nr. 2399/2008 cu obligarea pârâtei B de a relua plata indemnizației de șomaj acordată contestatorului, modificarea temeiului juridic al încetării raporturilor de muncă cu pârâta conform dispozițiilor art. 31 alin. 41Codul muncii, față de dispozițiile art. 61 lit.d din aceeași reglementare. Drept urmare, s-a apreciat ca fiind greșite și mențiunile efectuate în carnetul de muncă, poziția 72, acestea fiind anulate, cu obligarea la consemnarea dispozițiilor art. 31 alin. 41din Codul muncii ca temei pentru încetarea raporturilor de muncă.
Împotriva acestei sentințe, au formulat recurs reclamantul precum și pârâta
Prin recursul formulat, reclamantul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, susținând că în mod nelegal a fost emisă decizia nr. 387 din 19.05.2008, cu nerespectarea cerințelor dispozițiilor art. 62, 267 și 268 din Codul muncii, susținând că în mod greșit au fost reținute dispozițiile art. 31 alin. 1 din Codul muncii din moment ce concedierea este reglementată prin dispozițiile art. 61 – 75 din Codul muncii, nefiind respectate de către angajator dispozițiile art. 61 – 62, privind emiterea deciziei în forma prevăzută de lege, cu obligația de a oferi alte locuri vacante din unitate, precum și respectarea cerințelor art. 74 și 264 din Codul muncii, precum și art. 77 din Contractul colectiv de muncă la nivel național.
Întrucât unitatea pârâtă nu a procedat la comunicarea deciziei de concediere, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 78 din Codul muncii, acordarea daunelor morale în cuantumul stabilit de instanță precum și anularea mențiunilor conform art. 31 alin. 4 din Carnetul de muncă.
Recurenta B, a invocat art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă solicitând respingerea acțiunii reclamantului și menținerea deciziei nr. 2399 din 9.09.2008.
În motivarea recursului a susținut că reclamantul a depus actele pentru a beneficia de indemnizație de șomaj la data de 5.05.2008 și în calitate de persoana care beneficiază de indemnizația de șomaj și conform art. 41 din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj obligația să comunice în termen de 3 zile agenției orice modificare a condițiilor care au dus la acordarea drepturilor, obligație nerespectată de șomer, având în vedere că la data angajării la SC” Romar” SRL D, respectiv 5.05.2008 nu a anunțat agenția că este angajat contestatorul a persistat în omiterea anunțării faptului că este angajat, continuând și după această dată să încaseze indemnizația de șomaj, că unitatea angajatoare avea obligația conform art.21 din Legea 76/2002 de a depune declarații lunare privind evidența lunară a angajaților și a obligațiilor datorate bugetului de stat.
Au fost invocate dispozițiile art. 44 din Legea 76/2002 privind încetarea indemnizației de șomaj la data încadrării în muncă, precum și dispozițiile art. 47 din lege privind recuperarea sumelor plătite fără temei legal, solicitând menținerea dispozițiilor de reținere a sumei de 1672 lei și de încetare a indemnizației de șomaj prin admiterea recursului și respingând acțiunea.
Recursurile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Din verificările actelor și lucrărilor dosarului se constată că potrivit contractului individual de muncă, reclamantul a fost angajat la Romar SRL D începând cu data de 5.05.2008 ca mecanic, prin contract specificându-se și o perioadă de probă de 15 zile, acest contract fiind înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă B sub nr. 29808 din 19.05.2008.
Potrivit art. 31 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 60 de zile pentru funcții de execuție și de cel mult 90 de zile calendaristice, pentru funcții de conducere.
Așa cum rezultă din adeverința nr. 476/2008 și nota de lichidare din 4.09.2008 semnată de reclamant acesta a desfășurat activitate la societatea pârâtă, doar în perioada 6.05. – 10.05.2008 astfel încât neprezentarea la serviciu în perioada de probă stabilită raporturile de muncă nefiind perfectate, fiind incidente dispozițiile art. 31 alin. 4 Codul muncii, cum corect a stabilit instanța de fond.
În lipsa unui raport de muncă, perfectat datorită culpei angajatului care nu a respectat perioada de probă în cauză nu erau incidente dispozițiile privind concedierea din motive care țin de persoana salariatului conform dispozițiilor art. 61 și următoarele din Codul Muncii sau art. 77 din Contractul colectiv de Muncă la nivel național și nefiind reținute motivele de nulitate a dispoziției nr. 387 din 19.05.2008, nu se impune acordarea despăgubirilor pentru plata drepturilor salariale, nefiind prestată în favoarea unității, nefiind justificate nici plata daunelor morale, nefiind justificat, cuantificat și dovedit existența unui prejudiciu material.
Pentru aceste considerente nu se justifica modificarea mențiunilor din carnetul de muncă de către B, motiv pentru care nefiind reținute motive de nelegalitate a sentinței, recursul reclamantului va fi respins ca nefondat.
Cât privește recursul promovat de pârâta B, față de dispozițiile art. 31 din Codul muncii, privind stabilirea unei perioade de probă în vederea perfectării raporturilor de muncă, se constată faptul că în mod corect instanța de fond a reținut și incidența dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 76/2002 privind suspendarea indemnizației de șomaj pentru perioada de probă și întrucât s-a reținut că nu s-au perfectat raporturile de muncă între reclamant și Romar SRL D, nu a fost justificată măsura de încetare a indemnizației, fiind legală măsura dispusă de Tribunalul Botoșani de anulare a dispoziției nr. 2399 din 9.09.2008 și de obligare a plății daunelor datorate conform Legii 76/2002, începând cu data de 10.05.2008.
Față de cele reținute, nefiind constatate motive de nelegalitate a sentinței și nici motive de casare de ordine publică, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, recursurile formulate vor fi respinse ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de contestatorul cu domiciliul în comuna, județul B și de intimata Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă B cu sediul în mun. B, Calea Națională nr. 85, județul B, împotriva sentinței civile nr. 89 din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția civilă în dosarul nr-, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Jud:
Asist.jud: E și
Tehnored. ex.2/24.04.2009
