Contestație decizie de concediere. Decizia 363/2008. Curtea de Apel Oradea


DECIZIA CIVILĂ NR.363/2008-R

Ședința publică din 6 martie 2008

PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța

– – – – – JUDECĂTOR 3: Bocșe

– – – judecător

– – grefier

Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta revizuentă -, cu domiciliul în O-. 7 județul B, în contradictoriu cu intimata SC SRL, cu sediul în O,P-ța 1 – nr. 11, județul B, împotriva sentinței civile nr. 563/LM/2007 din 20 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost respinsă cererea de revizuire formulată împotriva sentinței civile nr. 625 din 17 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 5861/2002, având ca obiect: contestație decizie de concediere,

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru recurenta revizuentă — lipsă, reprezentanta sa, avocat în baza împuternicirii avocațială nr. 52/2007 emisă de Baroul Bihor – Cabinet individual, lipsă fiind intimata SC SRL

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, după care:

Reprezentanta recurentei revizuiente, învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.

Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta recurentei revizuiente susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de revizuire așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, justificate cu delegația de la dosar. În esență apreciază că, prima instanță a dat o hotărâre netemeinică și nelegală, neobservând că singurul criteriu ce a stat la baza desfacerii disciplinare a contractului de muncă a fost procesul verbal de inventariere nr.13 din 30.05.2002, iar prejudiciul creat societății s-ar fi datorat însușirii de venituri necuvenite prin încărcarea facturilor cu discont, solicitând a se avea în vedere că, desfacerea disciplinară a contractului de muncă a fost determinată de așa-zisul prejudiciu constatat prin procesul verbal nr.13/30.05.2002 și că prin sentința civilă nr.641/C/2006, pronunțată în dosar nr.5862/C/2002 s-a admis contestația formulată de revizuientă, împotriva deciziei de imputare nr.6/3.06.2002 și s-a respins acțiunea în pretenții formulată de intimată, însă judecătorul nu și-a motivat în nici un fel poziția, cererea de revizuire fiind întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.563/LM din 20 iunie 2007, Tribunalul Bihora respins excepția autorității de lucru judecat invocată de către intimată.

A respins revizuirea formulată de către revizuienta în contradictoriu cu intimata SRL O împotriva sentinței civile nr.625/17.06.2004 a Tribunalului Bihor.

A fost obligată revizuienta să plătească intimatei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.418/C/2006 Tribunalul Bihora mai soluționat o cerere de revizuire formulată de către, cerere de revizuire ce s-a întemeiat însă pe alte motive decât cele invocate prin prezenta cerere, și anume că după soluționarea contestației împotriva dispoziției de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de revizuientă sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, delapidare și sustragere sau distrugere de înscrisuri oficiale.

Neexistând tripla identitate prevăzută de art. 1201 tribunalul respins excepția autorității de lucru judecat invocată de către intimată.

În ceea ce privește temeinicia cererii de revizuire, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.625/C/17.06.2004 a Tribunalului Bihor, s-a respins contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata SC SRL.

Prin decizia de desfacere a contractului de muncă nr.7/3.06.2002 (fila 3 dos.nr.5861/C/2002 al Tribunalului Bihor ) s-a dispus desfacere disciplinară a contractului de muncă al doamnei gestionar pentru abateri grave săvârșite prin crearea deliberat de prejudiciu material la SC SRL. în sumă de 14.135.912 lei și însușirea de venituri necuvenite prin încărcarea facturilor cu discont.

Prin sentința civilă nr.691/C/2006 pronunțată de Tribunalul Bihors -a dispus anularea deciziei de imputare nr.6/3.06.2002.emisă de intimată și s-a imputat doamnei suma de 14.135.912 lei.

Întrucât dispoziția de desfacere disciplinară a contractului de muncă a vizat și alte aspecte decât prejudiciul în sumă de 14.135.912 lei, pe de o parte, iar pe de altă parte, că motivul invocat de către revizuientă nu se încadrează în disp. art. 322 Cod procedură civilă, instanța de fond a respins cererea de revizuire.

În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța de fond obligat revizuienta să-i plătească intimatei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, iar față de îndeplinită de avocat, a apreciat că suma de 1000 lei din 1500 lei este suficientă a fi acordată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs revizuienta, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii, cu cheltuieli de judecată.

Prin motivele de recurs s-a invocat că greșit s-a reținut neincidența disp.art.322 Cod procedură civilă. Nu s-a lecturat decizia nr.7 din 3 iunie 2002 din care reiese că, singurul criteriu ce a stat la baza desfacerii contractului de muncă, a fost procesul verbal de inventariere nr.13 din 30.05.2002, iar, prejudiciul creat s-ar fi datorat însușirii de venituri necuvenite prin încărcarea facturilor cu discont.

Desfacerea contractului de muncă a fost determinată deci de așa zisul prejudiciu, decizia de imputare emisă în baza inventarului, a fost anulată prin sentința civilă nr.641/2006, iar, instanța de fond nu și-a motivat poziția.

În drept s-au invocat dispozițiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă.

Deși legal citată, intimata nu s-a prezentat și nici nu a formulat întâmpinare pentru a-și preciza poziția.

Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:

Prin decizia nr.7 din 3 iunie 2002, emisă de intimată, s-a dispus desfacerea contractului de muncă al recurentei revizuiente începând cu data de 3.06.2002, reținându-se în sarcina acesteia crearea în mod deliberat de prejudiciu material și însușirea de venituri necuvenite.

La aceiași dată, intimata a emis și decizia de imputare nr.6 din 3 iunie 2002 prin care i s-a imputat recurentei suma de 14.135.912 lei, reținându-se că s-a avut în vedere procesul verbal de inventariere nr.13 din 30.05.2002.

Această decizie de imputare, prin sentința civilă nr.691 din 18 iunie 2006 fost anulată, reținându-se că nu s-a dovedit existența unui prejudiciu în patrimoniul societății și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, decizie rămasă irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei civile nr.357/2007 a Curții de APEL ORADEA, pronunțată la 5 aprilie 2007.

Din aceiași decizie de desfacere a contractului de muncă, invocată mai sus, reiese faptul că s-a reținut în sarcina recurentei nu doar crearea unui prejudiciu de 14.135.912 lei ci și alte abateri disciplinare grave constând în falsificarea unor documente primare de gestiune, însușirea de venituri necuvenite prin încărcarea facturilor cu discont, abateri săvârșite în perioada 5.03.2002-3.04.2002.

Împrejurarea că nu doar prejudiciul constatat prin decizia de imputare ce s-a anulat, a stat la baza desfacerii contractului de muncă, reiese atât din considerentele sentinței civile nr.625 din 17 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul Bihor ci și din Decizia civilă nr.227 din 8 martie 2005 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA.

Conform art.322 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel, prin neapelare sau a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul cauzei, se poate cere, dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori, dacă s-a desființat sau modificat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Având în vedere faptul că, din considerentele sentinței civile nr.625/2004 a Tribunalului Bihor și decizia civilă nr.227 din 8 martie 2005 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, reiese că nu doar decizia de imputare, prejudiciul creat intimatei prin procesul-verbal de inventariere din 15.05.2002 a stat la baza desfacerii contractului de muncă ci și alte abateri grave, este certă neincidența dispozițiilor art.322 pct.5 Cod procedură civilă, anularea deciziei de imputare neconstituind motive suficiente în admiterea cererii.

Față de considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recurs, urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică, constatându-se totodată că intimata nu a solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr. 563/LM/2007 din 20 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 6 martie 2008 .

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

– – – – – –

Red.concept decizie –

Data:10.03.2008

Jud.fond Fl./

dact.

data:17.03.2008

2 ex.