ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 366
Ședința publică din data de 24 februarie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
— –
Grefier –
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul G, domiciliat în comuna, sat V nr.26, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1707 din 28 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatele SC Sud-Direcția Regională Centru Distribuție-Punct de Lucru T, cu sediul în T,–32, județul D și SC Sud Rețele SRL B, cu sediul în B, Bd.-, Corp B nr.4-6, sector 4.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-contestator G, personal, și intimatele SC Sud-Direcția Regională Centru Distribuție-Punct de Lucru T, SC Sud Rețele SRL B, reprezentate de .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Recurentul-contestator G, personal, depune la dosar un set acte, respectiv: cerere de concediu din 14.04.2008, contestație formulată de G, fax din 17.04.2008, fax din 10.04.2008, proces verbal al Comisiei Paritare a SC Sud SA nr. 4/2008 din 6.05.2008, adresă din 28 mai 2008 emisă de Gaz de, scrisoare medicală eliberată de Spitalul Județean de Urgență T, bilet de trimitere Neurologie privind pe G, extras hotărâre din 9.05.2007, adresă către Consiliul de Administrație al SC Sud SA B, extras ziare, toate în xerocopie. Arată că alte cereri nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Consilier juridic, pentru intimatele SC Sud-Direcția Regională Centru Distribuție-Punct de Lucru T și SC Sud Rețele SRL B, depune la dosar note scrise și extras din Monitorul Oficial al României nr. 679 din 28 iulie 2004, arătând că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul-contestator G, personal, având cuvântul arată că motivele expuse în întâmpinare în sensul că a fost surprins la domiciliu în momentul când lucra la instalația de încălzire centrală proprie, nu sunt conforme cu realitatea întrucât la domiciliul său nu există centrală termică, încălzirea locuinței făcându-se cu sobe pe lemne și gaze.
Astfel, precizează că prima instanță nu a analizat temeinic probele administrate în cauză, deoarece la data de 14.04.2008, ulterior formulării cererii de demisie, respectiv 11.04.2008, conducerea unității a aprobat cererea de concediu de odihnă pentru 6 zile neefectuate pe anul 2007, care a fost întrerupt cu rechemare începând cu data de 15.04.2008, situație în care unitatea, prin reprezentanții săi legali, au considerat că mai are calitatea de salariat și cunoșteau de împrejurarea că a fost forțat să semneze cererea de demisie, iar în momentul semnării cererii tipizate nu i s-a adus la cunoștință urmările acesteia de încetare a contractului de muncă, scopul fiind acela de a dovedi conducerii superioare încercarea de diminuare a personalului existent.
De asemenea, menționează că la data de 16.04.2008, pe fondul stresului provocat de constrângerea sa de a semna cererea de demisie, a fost internat la Secția Neurologie, astfel cum rezultă din dovada existentă la dosarul cauzei.
Totodată, din declarațiile martorilor a rezultat că a fost constrâns de unitatea pârâtă să semneze cererea prin cercetarea sa un interval de timp de 6 ore, în condițiile în care a făcut dovada prin acte medicale că în ziua în care i s-a imputat faptul că a încălcat obligațiile de serviciu, soția sa era internată, motiv pentru care a formulat cerere de învoire pentru două ore din concediul de odihnă neefectuat pe anul 2007, prilej cu care a asigurat înlocuirea sa la locul de muncă.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului și casarea sentinței instanței de fond, iar pe fond admiterea contestației așa cum a fost formulată, sens în care depune note scrise-motive de recurs.
Consilier juridic, pentru intimatele SC Sud-Direcția Regională Centru Distribuție-Punct de Lucru T și SC Sud Rețele SRL B, având cuvântul arată că recurentul nu face dovada existenței vreunei nelegalități ale sentinței, față de împrejurarea că la data de 1.04.2008, în jurul orelor 14,30, în timpul programului de lucru, acesta a fost surprins la domiciliul său în timp ce lucra la instalația de încălzire centrală, în urma unui control efectuat de către șeful direct al contestatorului, împreună cu șeful Punctului de lucru
Astfel, în temeiul art. 263(2) din Codul muncii și art. 164 lit.b, art. 165 lit.b și art. 167(1) lit.f din Contractul colectiv de muncă aplicabil în cadrul societății la care recurentul era încadrat ca maistru, conform fișei postului și contractului individual de muncă și prin care fapta salariatului de a părăsi locul de muncă fără o justificare corespunzătoare este calificată ca abatere disciplinară gravă, motiv pentru care a fost întocmit un referat prin care s-a solicitat cercetarea disciplinară a recurentului.
Așadar, după aprobarea referatului a fost convocat recurentul în vederea participării la efectuarea cercetării disciplinare prealabile, cercetare care a avut loc la data de 11.04.2008, când acesta a solicitat aprobarea cererii de încetare a contractului individual de muncă potrivit art. 55 lit.b din Codul muncii, începând cu data de 5.05.2008, drept pentru care a fost întocmit un proces verbal care a fost aprobat de director și semnat de contestator pe toate cele 4 file pe care le conține acesta, situație față de care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al recurentului-contestator ca urmare a convenției părților.
De asemenea, precizează că declarația recurentului din 1.04.2008 nu este adevărată, având în vedere faptul că din scrisoarea medicală emisă de secția chirurgie a Spitalului Județean de Urgență T pe numele soției sale, rezultă că externarea a fost efectuată la 3.04.2008 și nu la data când a fost găsit acasă, respectiv 1.04.2008, iar cererea de învoire a fost depusă după ce a fost găsit la domiciliu de șeful său.
Totodată, menționează că prin decizia nr. 8/5.05.2008 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al recurentului ca urmare a acordului părților, conform art. 55 lit.b din Codul muncii.
Față de considerentele expuse, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Contestatorul Gas olicitat anularea deciziei nr. 8 din 5 mai 2008 emisă de intimata SC ” Sud” SA – Punctul de lucru T, prin care au încetat raporturile de muncă dintre părți în baza art. 55 lit.c din Codul muncii.
S-a solicitat reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior de maistru la Sectorul T, cu obligarea intimatei la plata drepturilor salariale de la încetarea contractului de muncă până la reintegrarea efectivă.
În motivarea contestației s-a susținut că a fost obligat să formuleze cerere de demisie, măsura dispusă de intimată fiind nelegală pentru lipsa consimțământului său cu privire la încetarea contractului prin demisie, iar acordul sub acest aspect între contestator și conducătorul unității, nu a existat.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației și susținând în esență că s-a formulat cerere de demisie de către contestator, aprobată de conducătorul unității, respectiv directorul Direcției Regionale Centru de Distribuție Gaze, aceasta în condițiile săvârșirii unei abateri disciplinare de părăsire a locului de muncă, fără învoirea șefului său ierarhic.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 1707 din 28 octombrie 2008, a respins contestația ca neîntemeiată cu motivarea de esență a existenței acordului expres al contestatorului de a-și prezenta demisia în termeni preciși și neechivoci, acord dat în fața Comisiei mixte patronat-sindicat, manifestarea sa de voință fiind expresă de a produce efectele juridice ale demisiei.
Împotriva acestei sentințe, contestatorul a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea sentinței și admiterea contestației așa cum a fost formulată.
Criticând sentința, contestatorul a susținut în esență că nu și-a exprimat liber acordul de încetare a contractului de muncă, voința sa fiind viciată prin amenințarea manifestată asupra sa de desfacere disciplinară a contractului de muncă pentru părăsirea nejustificată a locului de muncă fără aprobare, ceea ce nici nu a corespuns realității.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul nu este fondat.
Prin cererea înregistrată sub nr. 292 la 23 aprilie 2008, contestatorul a solicitat încetarea contractului individual de muncă conform art. 55 lit. b din Codul muncii, începând cu data de 5 mai 2008 (fila 40 dosar fond) cerere care a fost înregistrată la Direcția Regională Centru P și care a fost aprobată cum rezultă neîndoielnic prin menținerea făcută pe cerere.
Deci, acordul ambelor părți ale contractului individual de muncă a fost în mod efectiv exprimat în termeni clari și care produce efectele de încetare ale raporturilor de muncă prin acordul părților, inclusiv a conducătorului unității intimate.
Din probe nu rezultă pretinsa viciere a consimțământului contestatorului, fiind de observat în acest sens că eventuala aducere la cunoștința sa de către unitate în legătură cu eventuala desfacere disciplinară a contractului de muncă, nu este de natură să impună concluzia vicierii consimțământului contestatorului pentru o abatere disciplinară.
Așa fiind, soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică sub toate aspectele, astfel că nesubzistând motive de nulitate ale sentinței atacate în sensul disp.art. 304 și 3041Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul de față ca nefondat în baza art. 312 din același cod.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefundat, recursul declarat de contestatorul G, domiciliat în comuna, sat V nr.26, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1707 din 28 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatele SC Sud-Direcția Regională Centru Distribuție-Punct de Lucru T, cu sediul în T,–32, județul D și SC Sud Rețele SRL B, cu sediul în B, Bd.-, Corp B nr.4-6, sector 4.
Irevocoabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
— – – – — –
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. TL/SȘ
2 ex./10.03.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
G
