ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 382
Ședința publică din data de 24 februarie 2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Alexandru Bobincă Ioana
– — –
Grefier –
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de contestatorul G, cu domiciliul în orașul Slănic,-, jud. împotriva sentinței civile nr. 2724 din 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata în contestație Societatea de Consum Slănic, cu sediul în Slănic,-, jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 17 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, pentru a da posibilitate apărătoarei recurentului-contestator să depună la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 24 februarie 2009, pronunțând următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursului formulat de contestatorul G împotriva sentinței civile nr. 2724 din 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, constată următoarele:
Prin contestatia inregistrata sub nr.3574/105/13.06.2008 contestatorul Gac hemat in judecata pe intimata Slanic Societate de Consum, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta, sa se dispuna anularea Deciziei nr.5/15.05.2008 emisa de intimata, reintegrarea sa pe postul detinut anterior de mecanic de intretinere cu contract de pe perioada nedeterminata, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale actualizate incepend cu 15.05.2008 si pana la reintegrarea efectiva, precum si a cheltuielilor de judecata.
In motivarea contestatiei contestatorul a aratat ca initial, prin Decizia nr.3/2007 i s-a desfacut contractul de munca ca urmare a desfiintarii postului in urma dificultatilor economico-financiare si restrangerii activitatii intimatei. Decizia a fost anulata si s-a dispus reintegrarea sa pe postul detinut anterior si obligarea intimatei la plata drepturilor salariale aferente prin sent.civ.nr.533/2007 a Tribunalului Prahova, ramasa irevocabila, in baza deciziei 1003/2007 a Curtii de Apel Ploiești. Pentru acest motiv prin decizia nr.3/2008 s-a dispus reintegrarea sa pe postul detinut anterior, insa, prin Decizia nr.5/2008, intimata i-a desfacut contractul de munca invocand aceleasi imprejurari ca si in cazul Deciziei nr.3/2007, imprejurari inexistente in realitate.
La data de 28.07.2008, intimata a formulat o intampinare solicitand respingerea contestatiei in conditiile in care postul detinut de contestator s-a desfiintat in urma reorganizarii activitatii si dificultatilor economice datorate preluarii atributiilor acestuia de catre firme specializate si nu are un alt post corespunzator pregatirii contestatorului pentru a-l incadra pe acesta.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentința sus-menționată a respins ca neîntemeiată contestația formulată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin sent.civ.nr.533/02.04.2007 a Tribunalului Prahova, ramasa irevocabila in urma respingerii recursului, prin decizia nr.1003/24.10.2007 a Curtii de Apel Ploiești, a fost admisa contestatia formulata de contestator impotriva intimatei, anulata Decizia nr.3/25.01.2007 si s-a dispus reintegrarea contestatorului in postul detinut anterior emiterii deciziei, obligarea intimatei la plata catre contestator a drepturilor salariale actualizate de la data desfacerii contractului de munca 25.01.2007 si pana la reintegrarea efectiva a acestuia, motivandu-se ca intimata nu a facut dovada efortului financiar in urma preluarii atributiilor contestatorului de o firma particulara specializata, impartirii acestor atributii salariatilor existenti, nu a existat o sedinta a Consiliului de Administratie pentru a fi concediat contestatorul, iar intimata nu i-a oferit acestuia un alt post, nementionandu-se in decizie nici calea de atac prevazuta de lege.
Ulterior, in baza Decizie nr.3/10.04.2008 emisa de intimata s-a dispus reincadrarea contestatorului incepand cu 10.04.2008 in functia de mecanic la Sectia – Reparatii frigidere, cu un salariu tarifar brut de incadrare de 500 lei lunar, tinandu-se seama de sentinta sus-mentionata, decizie comunicata contestatorului la 10.04.2008, ora 9,20.
Mai reține prima instanță faptul că potrivit Deciziilor nr.4/14.04.2008, nr.5/15.05.2008, adreselor nr.204/2008, nr,205/2008, nr.214/2008, intimata a inregistrat si inregistreaza si in prezent dificultati economico-financiare, avand ca efect desfiintarea postului ocupat de catre contestator de mecanic la Sectia -Reparatii frigidere, neexistand obiectul muncii, sectie care nici nu mai exista, motiv pentru care i s-a acordat preaviz contestatorului si s-a dispus incepand cu 15.05.2008 incetarea contractului de munca al acestuia ca urmare a desfiintarii sectiei sus-mentionate si a postului de mecanic ocupat de contestator, prin Hotararea Consiliului de Administratie al intimatei.
Disp.art.65 muncii stipuleaza ca poate interveni concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului, determinata de desfiintarea locului de munca ca urmare a unor dificultati economico-financiare, a reorganizarii activitatii, desfiintare care trebuie sa fie efectiva, reala si serioasa.
A considerat tribunalul că atat timp cat postul si sectia la care a lucrat contestatorul nu mai exista, fiind desfiintate datorita dificultatilor economico-financiare ale intimatei si situatiei reale existente in domeniul prestarii serviciilor in cazul aparaturilor electrocasnice prin aparitia unor firme specializate, private si nu exista nicio dovada la dosar ca Decizia nr.3/2008 de reîncadrare a contestatorului a produs efecte juridice din punct de vedere practic, înseamnă că postul pe care l-a ocupat initial contestatorul, ca si sectia in care acesta a lucrat, au fost si sunt si in prezent desființate, neexistand nicio dovada la dosar care sa ateste ca este posibila reincadrarea efectiva a contestatorului. Mai mult, nici contestatorul nu a facut dovada ca dupa emiterea Deciziei nr.3/2008 a prestat activitate efectiva in favoarea intimatei, potrivit pregatirii sale de mecanic intretinere, imprejurare care atesta in realitate inexistenta locului si a postului contestatorului.
Prin urmare, instanta avand in vedere aceste considerente si constatand ca au fost respectate disp.art.65 si urm.muncii, a respins contestatia ca neintemeiata.
Împotriva acestei sentințe, contestatorul a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că aceasta s-a întemeiat doar pe o serie de adrese emanând de la intimată, adrese din care nu reiese că desființarea postului său a fost efectivă și că s-a datorat unor dificultăți financiare.
A mai învederat recurentul că intimata nu a făcut dovada faptului că desființarea locului de muncă a fost reală și efectivă și s-a întemeiat pe o realitate concretă. De asemenea, intimata nu a făcut dovada faptului că măsura de concediere emană de la organul competent, neproducându-se dovezi în acest sens, dovezi din care să rezulte faptul că ședința AGA a fost statutară sau că această măsură a fost pusă în discuție și votată în acest for de conducere, cu atât mai mult cu cât, precizează recurentul, face parte din Consiliul de Administrație. Intimata nu a făcut dovada dificultăților economice și nici a restrângerii de activitate.
Recurentul consideră ca fiind abuzivă măsura întrucât aceasta a avut loc la scurt timp după ce a fost reîncadrat în baza unei hotărâri judecătorești care a considerat că măsura concedierii este nelegală.
Mai mult, motivarea instanței, în sensul că nu a făcut dovada că după reintegrare a prestat activitate în folosul intimatei, este apreciată de către recurent ca necorespunzătoare.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 pr.civ.
Intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat în principal constatarea nulității recursului formulat pentru nemotivarea acestuia și pentru faptul că acesta nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de lege referitoare la datele de identificare a societății, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Intimata indică faptul că prin decizia nr. 4/14.04.2008 a Consiliului de Administrație s-a decis, ținând seama de toate considerentele de oportunitate economică, prezentate în preambulul deciziei, faptul că, în conformitate cu prevederile art. 73 alin. 1 din Codul Muncii, recurentul reclamant beneficiază de dreptul de preaviz începând de la data de 14.04.2008 – 10.05.2008. Dreptul de preaviz a fost acordata acestuia deoarece conducerea societății a hotărât restrângerea activității, urmând a se dispune concedierea sa în baza prevederilor art. 65 alin. 1 muncii. Această decizie, ca și decizia nr. 3/2008 nu au fost contestate de către recurent.
Consideră intima că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că postul și secția la care a lucrat contestatorul nu mai există, fiind desființate datorită dificultăților economico-financiare ale intimatei și situației reale existente în domeniul prestării de servicii.
Consiliul de Administrație al societății, având în vedere desființarea secției și a locului de muncă al recurentului, conform deciziei nr. 4/2008, neatacată, prin Decizia nr. 5/2008 a dispus desfacerea contractului individual de muncă al acestuia, în temeiul art. 65 alin. 1 muncii, fiind indicat în cuprinsul acestei decizii faptul că salariatul a beneficiat de dreptul de preaviz, precum și termenul legal de contestare a deciziei.
În drept au fost invocate prevederile art. 115 – 118 pr.civ. Legea nr. 168/1999, Legea nr. 76/2002, codul muncii, Legea nr. 1/2005.
În primul rând cu privire la nulitatea recursului formulat, nulitate invocată de către intimată, curtea constată că în speță nu sunt întrunite condițiile legale pentru a se constata intervenirea nulității deoarece recursul a fost depus în termenul defipt de lege, așa cum acest lucru rezultă din coroborarea dovezii de comunicare cu viza depusă pe cererea de recurs, iar motivarea acestuia s-a realizat prin însăși cererea de recurs, fiind respectate prevederile art. 303 alin. 1 pr.civ. Mai mult, neindicarea în cererea de recurs a elementelor de identificare a intimatei nu poate constitui un motiv de nulitate a recursului, în condițiile în care prin cererea formulată se identifică dosarul și hotărârea judecătorească împotriva căreia se exercită calea de atac.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurent, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
În conformitate cu prevederile art. 65 alin. 1 muncii: “Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.”.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 78 alin. 1 mun. instanța sesizată cu o contestație la decizia de concediere verifică atât legalitatea, cât și temeinicia acesteia. Sub acest aspect, instanța efectuează verificări nu numai cu privire la respectarea procedurii prevăzute de lege în cazul concedierii, conform prevederilor art. 76 mun. ci și în privința realității motivelor de fapt și drept care au justificat măsura concedierii, motive menționate în decizia contestată.
Aplicând acest text legal la prezenta cauză, Curtea constată că desființarea locului de muncă, condiție de legalitate impusă de lege, impune ca aceasta să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Din probele dosarului rezultă faptul că desființarea postului a fost efectivă, aceasta fiind dispusă prin decizia nr. 4/14.04.2008 a Consiliului de Administrație a intimatei.
Pentru a analiza condițiile legale privind concedierea, instanței de judecată îi revine sarcina de a aprecia asupra caracterului real și serios al motivelor invocate de angajator la concedierea salariatului, formându-și convingerea pe baza probatoriilor administrate în cauză.
Pentru a se justifica măsura concedierii trebuie să se dovedească că efectiv a avut loc o reorganizare și o restrângere reală impusă de nevoile societății.
Curtea consideră că măsura concedierii nu a fost justificată de o restrângere a activității intimatei impusă de nevoile societății. Acest lucru rezultă cu certitudine din faptul că la numai 4 zile după ce a fost pusă în aplicare hotărârea judecătorească prin care s-a dispus reintegrarea recurentului în funcția avută anterior, prin decizia nr. 3/10.04.2008, intimata a constatat că se impune desființare postului pe care fusese reintegrat acesta. În această perioadă redusă de timp este greu de conceput că intimata a reușit, prin intermediul organelor sale, să constate că nu există obiectul muncii pentru postul de mecanic întreținere – reparații frigidere, aceasta cu atât mai mult cu cât doar două zile din acest interval au fost zile lucrătoare.
Mai mult, chiar din cuprinsul hotărârii menționate, rezultă faptul că, în concepția organelor de conducere ale intimatei, reînființarea postului ocupat de către recurent s-a realizat doar în vederea aplicării sentinței nr. 533/2007 a Tribunalului Prahova și a Deciziei nr. 1003/2007 a Curții de Apel Ploiești, fiind vorba de o respectare formală a unor hotărâri judecătorești, măsura desființării postului fiind una firească și implicită.
În aceste condiții Curtea consideră că desființarea locului de muncă ocupat de către recurent nu a avut drept temei cauze reale și serioase și pe cale de consecință decizia de concediere atacată, nr. 5/2008 emisă de către intimată, în baza deciziei nr. 4/2008, nu poate fi considerată ca fiind conformă legii, așa cum a considerat prima instanță.
Așa fiind, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 Cod pr.civilă, să admită recursul, să modifice în tot sentința și pe fond să admită contestația formulată. În conformitate cu prevederile 78 alin. 1 și 2 muncii, Curtea va dispune anularea deciziei de concediere nr.5/2008 și reintegrarea în funcție a recurentului, pârâta urmând să plătească reclamantului drepturile salariale, în sumă actualizată, începând de la data desfacerii contractului individual de muncă până la reintegrarea efectivă.
Va lua act instanța că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorul G, cu domiciliul în orașul Slănic,-, jud. împotriva sentinței civile nr. 2724 din 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata în contestație Societatea de Consum Slănic, cu sediul în Slănic,-, jud., și în consecință:
Modifică în întregime soluția și pe fond admite contestația formulată.
Dispune anularea deciziei de concediere nr.5/2008 și reintegrarea în funcție a recurentului.
Obligă pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale, în sumă actualizată, începând de la data desfacerii contractului individual de muncă până la reintegrarea efectivă.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR 2: Alexandru Bobincă Ioana
— – – – – — –
Grefier
Red.
3 ex./24.03.2009
f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
