Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.408/CM
Ședința publică din data de 30 iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
– – –
Grefier – – –
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtaSC – SUCURSALA 1 C SUD, cu sediul în Port 1 C Sud, județul C, împotriva sentinței civile nr. 119 din 28 ianuarie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C, str. -. – nr. 2, județul C, având ca obiect conflict de muncă – contestație decizie concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta pârâtă SC SA – Sucursala 1 C Sud prin dl. , în baza delegației nr. 2032 din 1 iunie 2009, depusă la dosar și dl. avocat pentru intimatul reclamant, în baza împuternicirii avocațiale seria – nr.-/2.06.2009, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebate fiind părțile, acestea declară că în cauză nu mai au alte cereri prealabile de formulat sau înscrisuri noi de depus, motiv pentru care instanța declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul reprezentantul recurentei pârâte susține că hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că în mod eronat a apreciat că decizia nr.236/5.11.2008 de desfacere disciplinară a contractului de muncă al contestatorului este nelegală pentru motivul că angajatorul nu a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă pentru fapta reținută ca abatere disciplinară – respectiv consumul de băuturi alcoolice la locul de muncă și astfel nu a fost respectat dreptul la apărare al contestatorului.
În mod greșit instanța de fond a reținut situația de fapt și de drept, deoarece din actele și lucrările dosarului rezultă că angajatorul a efectuat cercetarea prealabilă în etapa de lucru din data de 27.09.2008, atâta timp cât contestatorul s-a prezentat la audiere și a recunoscut fapta prin declarații date în scris în timpul cercetării disciplinare, fiind astfel respectate dispozițiile art.267 din codul muncii. Mai mult contestatorul a fost chemat la audieri la data de 7.10.2008, când a dat și notă explicativă cu privire la fapta comisă, precum și la data de 10.10.2008 pentru continuarea cercetării.
Pentru considerentele mai sus expuse solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii ca nefondate a excepției nulității absolute cu privire la decizia nr.236/05.11.2008 de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului și pe cale de consecință menținerea deciziei ca fiind legală.
Apărătorul intimatului reclamant având cuvântul, susține că în cauză, așa cum a reținut și instanța de fond nu s-a făcut o cercetare administrativă pentru fapta pentru care s-a emis decizia de desfacere a contractului individual de muncă, ci pentru o cu totul altă faptă.
Nu au fost respectate dispozițiile art.267 din codul muncii, deoarece contestatorul a fost convocat la data de 10.10.2008 conform adresei nr. 12975/09.10.2007 pentru cercetarea evenimentului petrecut în etapa de lucru din data de 27.09.2008, însă nu pentru prezentarea la locul de muncă în stare de ebrietate, ci pentru descărcarea a două role de tablă de pe autocamionul B-55- și implicarea într-o operațiune apreciată ca frauduloasă, pentru care s-a dispus ulterior începerea urmăririi penale.
Pentru motivele mai sus expuse, solicită respingerea recursului declarat de către recurenta pârâtă, cu cheltuieli de judecată conform chitanței seria – – nr.-/22.06.2009.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
La 8.12.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SUCURSALA 1 C SUD, solicitând instanței ca pe baza probelor administrate să dispună constatarea nulității absolute a deciziilor nr. 220/10.10.2008 și 236/05.11.2008 emise de către angajator, cu consecința repunerii sale în situația anterioară emiterii acestor decizii.
Contestatorul a menționat că, în privința deciziei nr. 220/10.10.2008 solicită repunerea sa în termenul legal de contestare, având în vedere că angajatorul nu a procedat la stabilirea unui termen de atacare în justiție.
S-au menționat, în ambele situații, prevederile art. 268 alin. 2 Codul muncii, în sensul că societatea pârâtă nu a respectat dispozițiile legale ce atrag sancțiunea nulității absolute.
Prin întâmpinare, intimata B – SUCURSALA 1 C SUD a solicitat respingerea excepțiilor vizând nulitatea absolută a celor două decizii, iar cât privește primul act – s-a invocat tardivitatea formulării prezentei contestații prin raportare la prevederile art. 283 alin. 1 lit. a Codul muncii, avându-se în vedere că nu a fost împiedicat printr-o împrejurarea mai presus de voința sa să conteste în termen decizia invocată.
Intimata a arătat că decizia nr. 220/10.10.2008 nu reprezintă una de sancționare disciplinară a contestatorului, ci transpunerea unei măsuri de organizare care să asigure eficiența și bunul mers al activității.
S-a susținut că raporturile de muncă stabilite între părți conform contractului individual de muncă nr. -/17.10.2006 au fost modificate prin acord comun conform actului adițional nr. 679/13.10.2008, în urma căruia reclamantul a ocupat funcția de operator dană față de cea anterioară, de operator dană șef tură, cu modificarea și a salariului, începând cu 01.10.2008.
Intimata a menționat că salariatul nu a înțeles să conteste actul adițional menționat, astfel că potrivit art. 969 cod civil, această convenție constituie legea părților.
Cât privește decizia nr. 236/05.11.2008, angajatorul a apreciat că au fost respectate, odată cu emiterea ei, toate cerințele legale prevăzute prin art. 268 alin. 2 Codul muncii.
Pârâta a arătat că actul întrunește cerințele de legalitate în formă și conținut, abaterea disciplinară fiind precizată și descrisă în concret.
S-a menționat că însuși contestatorul a informat în scris conducerea societății la 07.10.2008, recunoscând și pe parcursul procedurii prealabile ( prin răspunsul dat la întrebarea nr. 9 din Nota explicativă nr. 13011/10.10.2008 ) că în etapa de lucru din data de 27.09.2008, acesta a consumat băuturi alcoolice, deci, în timpul programului său de lucru, iar datorită acestui fapt și a problemelor de sănătate generate de această situație, salariatul nu s-a putut prezenta la serviciu în următoare de noapte.
Intimata a precizat că salariatul a fost legal convocat, având posibilitatea de a-și susține apărările.
În fine, sub aspectul activității cu caracter infracțional desfășurate de contestator în etapa de lucru din data de 27.09.2008 s-a arătat că față de acesta a început urmărirea penală pentru complicitate la infracțiunile de delapidare și fals în dosarul nr. -/2008 al Direcției Regionale de Poliție Transporturi
Prin sentința civilă nr. 119 din 28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, a fost admisă parte acțiunea reclamantului, formulată în contradictoriu cu pârâta SC SA SUCURSALA 1.
S-a constatat nulitatea deciziei nr. 236/05.11.2008 de desfacere a contractului individual de al contestatorului și s-a dispus reintegrarea contestatorului în postul avut anterior emiterii deciziei anulate, acela de operator dană.
A fost obligată intimata sa plătească contestatorului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, de la data concedierii până la reintegrarea efectivă.
A fost respinsă contestația împotriva deciziei nr. 220/10.10.2008, ca tardiv formulată.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea din 23.01.2009 a fost pusă în discuție cu precădere cererea contestatorului de repunere în termenul legal de contestare a deciziei, însă în absența oricăror probe care să ateste punerea salariatului într-o situație mai presus de voința sa de a contesta în termenul legaldecizia nr. 3220/10.10.2008, și având în vedere că în raport de disp. art. 283 alin. 1 lit. a Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă, s-a stabilit că în speță nu sunt incidente disp. tezei ultime a art. 103 cod proc. civilă.
În cauză, prin decizia menționată s-a dispus modificarea funcției și a salariului contestatorului, actul fiind comunicat sub semnătură acestuia la data de 10.10.2008 ( fila 6 ).
Cum textul art. 283 alin. 1 lit. a Codul muncii stabilește explicit și în acest caz un termen de decădere din dreptul de a promova o acțiune în justiție într-un termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării deciziei, în mod evident atacarea în instanță a acestui act la 08.12.2008 este tardivă.
Cât privește nulitateadeciziei nr. 236/05.11.2008, s-a reținut că prin acest act unilateral, angajatorul a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă nr. -/17.10.2006 al contestatorului, în considerarea prevederilor art. 9 din Anexa 8 la CCM 2008/2009, a art. 58 și art. 61 lit. a Codul muncii, pentru fapta salariatului,de a consuma băuturi alcoolice la locul de muncă în etapa de lucru din data de 27.09.2008.
Decizia trimite, sub aspectul faptei, la conținutul procesului-verbal de cercetare nr. 14141/05.11.2008 ( fila 25 ).
Potrivit art. 268 alin.1 Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Conform alin. 2, ub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
În speță s-a constatat că această critică de nelegalitate este înlăturată în considerarea conținutului deciziei, fiind stabilită explicit fapta reținută ca abatere disciplinară ( consumul de băuturi alcoolice în timpul programului de lucru ), cu trimitere la procesul-verbal de cercetare care a stabilit că fapta este recunoscută în scris de contestator, textele legale avute în vedere, termenul de contestare și instanța la care se poate adresa salariatul.
Însă, textul art. 267 Codul muncii dispune că:
,(1) Sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin. 1 lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
(2) În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin. 2 fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
(4) În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
În speță, contestatorul a fost convocat la data de 10.10.2008, conform adresei nr. 12975/09.10.2007 (fila 26 ) pentru cercetarea evenimentului petrecut în etapa de lucru din data de 27.09.2008, însă nu pe aspectul prezentării la locul de muncă în stare de ebrietate și nici al celui de absență de la locul de muncă în zilei următoare, ci pentru descărcarea a două role de tablă de pe autocamionul B-55- și implicarea contestatorului într-o operațiune apreciată ca frauduloasă, pentru care de altfel s-a și dispus ulterior începerea urmăririi penale.
Ori, în mod evident prevederile art. 267 Codul muncii nu permit sesizarea angajatorului pentru săvârșirea unei pretinse abateri disciplinare și sancționarea salariatului la finele procedurii administrative pentru o cu totul altă faptă, chiar dacă acesta o recunoaște în scris în fața comisiei.
În aceste condiții, susținerile intimatei din întâmpinare, potrivit cu care salariatul și-ar fi recunoscut fapta imputată prin decizie, cât și consecințele acesteia ( anume, neprezentarea la locul de muncă de a doua zi ) nu își găsesc suportul în documentația efectuată în procedura cercetării disciplinare și care atestă convocarea și ascultarea lui pe cu totul alte aspecte.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta B – Sucursala 1 C Sud.
În motivarea recursului, recurenta arată că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că, în mod eronat, instanța de fond a apreciat că decizia nr. 236/5.11.2008 de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului este nelegală pentru motivul că în speță angajatorul nu a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă pentru fapta reținută ca abatere disciplinară )în speță consumul de băuturi alcoolice la locul de muncă) și în consecință nu ar fi fost respectat dreptul la apărare al salariatului.
Instanța de fond a reținut greșit situația de fapt și de drept și a făcut o greșită aplicare a legii, întrucât, în raport de actele și lucrările dosarului, rezultă indubitabil că angajatorul a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă pe aspectul consumului de băuturi alcoolice la locul de muncă de către contestator în etapa de lucru din data de 27.09.2008, fiind garantat astfel și dreptul la apărare al contestatorului câtă vreme acesta s-a prezentat la audiere și și-a recunoscut fapta ( anume consumul de băuturi alcoolice la locul de muncă în etapa de lucru din 27.09.2008) prin declarații date în scris în timpul cercetării disciplinare ( respectiv prin nota explicativă nr. 12763/7.10.2008 și nota explicativă nr. 13011/ 10.10.2008), fiind astfel respectate disp.art. 267 din Codul muncii.
În ceea ce privește cercetarea disciplinară prealabilă, se arată de către recurentă că, în speță aceasta a fost realizată, contestatorul prezentându-se și dând nota explicativă nr. 12763/7.10.2008 unde declară că în data de 27.09.2008 fiind de serviciu a consumat în timpul programului băuturi alcoolice ( anume o sticlă de Ť. pe care a primit-o de la un șofer de pentru a-i facilita acestuia descărcarea la teren a mărfii mai repede).
Se mai arată că potrivit notei explicative nr. 13011/10.10.2008 dată de salariatul rezultă că acesta își recunoaște fapta pentru care a fost cercetat când a dat nota explicativă nr. 12763/7.10.2008 ( respectiv consumul de băuturi alcoolice).
Nu lipsit de relevanță este faptul că contestatorul cu această ocazie prin care s-a procedat la continuarea efectuării cercetării disciplinare prealabile nu a prezentat nicio probă care să combată ceea ce a declarat primat dată în nota explicativă nr. 12763/7.10.2008 sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare constând în consumul de băuturi alcoolice la locul de muncă în etapa de lucru din data de 27.09.2008.
În cauză, scopul legii a fost atins având în vedere că i s-a acordat posibilitatea salariatului de a se apăra și că acesta a fost ascultat, contestatorul având astfel posibilitatea în mod real să se apere pe aspectul consumului de băuturi alcoolice la locul de muncă în etapa de lucru din data de 27.09.2008.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 236/5.11.2008 emisă de intimată s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului, în temeiul art. 61 lit.a) din Codul muncii, pentru consumul de băuturi alcoolice la locul de muncă în etapa de lucru din 27.09.2008.
Decizia face trimitere la conținutul procesului-verbal de cercetare nr. 14141/5.11.2008 ( fila 25 dosar de fond). Din acest proces-verbal rezultă că obiectul cercetării l-au constituit faptele relatate de salariatul în informarea nr. 12763/7.10.2008 prin care acesta susține că în etapa de lucru din 27.09.2008 ar fi descărcat la teren 2 rulouri de tablă din autocamionul nr. B-55-.
De asemenea, contestatorul a fost convocat la data de 10.10.2008 în vederea efectuării cercetării administrative în ceea ce privește evenimentul din etapa de lucru din data de 27.09.2008 menționat în informarea înregistrată sub nr. 12763/7.10.2008.
În cauză, contestatorul a fost convocat pentru cercetarea evenimentului de lucru din data de 27.09.2008, respectiv pentru descărcarea a două role de tablă de pe autocamionul B-55- și nu pe aspectul prezentării la locul de muncă în stare de ebrietate.
Acest aspect rezultă cin cuprinsul numărului de întrebări la care salariatul a răspuns în perioada cercetării disciplinare.
Prevederile art. 267 din Codul muncii nu permit sesizarea angajatorului pentru săvârșirea unor pretinse abateri disciplinare și sancționarea salariatului la finele procedurii administrative pentru o cu totul altă faptă, chiar dacă acesta o recunoaște în scris în fața comisiei.
Normele permit sesizarea angajatorului pe baza acestor declarații cu o nouă procedură de cercetare disciplinară și aplicarea unei sancțiuni cu respectarea prevederilor art. 267 din Codul muncii.
Atât cimp cât contestatorul a fost chemat la audieri de către comisia de cercetare disciplinară pentru săvârșirea faptei de întocmire a unor documente false și de sustragere a unor cantități de marfă în complicitate cu alte persoane, intimata nu putea să aplice sancțiunea disciplinară pentru o cu totul altă abatere, respectiv pentru consumul de băuturi alcoolice.
Pentru considerentele arătate mai sus potrivit art. 312 Cod pr. civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil formulat de pârâtaSC – SUCURSALA 1 C SUD, cu sediul în Port 1 C Sud, județul C, împotriva sentinței civile nr. 119 din 28 ianuarie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C, str. -. – nr. 2, județul C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
Pt. jud. – – – –
aflată în semnează
conf.art. 261 al.2 – –
Președinte instanță,
Grefier,
– –
Jud.fond;
Red.dec.jud. –
17.07.2009
Dact.gref.
2 ex./ 20.07.2009
