Contestație decizie de concediere. Decizia 413/2008. Curtea de Apel Cluj


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale

pentru Minori și Familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILA NR. 413/R/2008

Ședința publică din data de 14 februarie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș

JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Adrian

GREFIER:

S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamantul împotriva încheierii civile din 22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâta SC””SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent și reprezentanta pârâtei intimate care depune delegația la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței,la data de 14 februarie 2008, s-a depus întâmpinare de către inginer, lichidatorul judiciar al societății comerciale SC””SA din care un exemplar se comunică cu reclamantul recurent.

Reclamantul recurent și reprezentanta pârâtei intimate arată că nu mai sunt alte cereri în probațiune și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.

Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fondul recursului.

Reclamantul recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, susținând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar.

Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea în întregime a încheierii din 22 noiembrie 2007 în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea 85/2006 procedura insolvenței comerciale. Susține oral întâmpinarea depusă.

Curtea, reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Prin încheierea civilă din 22 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art.36 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței comerciale, referitor la cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC SA, având ca obiect conflict de muncă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul, solicitând repunerea pe rol a cauzei și judecarea cauzei în fond în conformitate cu acțiunea reclamantului.

În motivele de recurs arată că otărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea legii.

Reintegrarea reclamantului ca fost președinte de sindicat în societate (și salarizat de sindicat din anul 1993) are ca temei juridic prevederile art. 50 lit. f coroborat cu art. 223 din Codul muncii, precum și prevederile Legii 54/2003 art. 10,11,12, ale contractului colectiv de în vigoare la societate, ale contractului de ramura art. 88.

invocate.

Privitor la legea insolvenței Legea 85/2006 reclamantul consideră că nu își are incidența în cauză, deoarece legea insolvenței a intrat în vigoare după 20 Iulie 2006, iar ererile reclamantului de reintegrare au fost depuse la societate în datele de 03.01.2006, 27.02.2006, respectiv 20.03.2006, iar cererea de chemare în judecată la tribunal a fost înaintată la data de 17.04.2006 iar Tribunalul Cluja dat prima sentință nr. 1041 la data de 25.05.2006, toate fiind anterioare cu mult intrării în vigoare a legii insolvenței.

Deși în ambele decizii de casare ale Curții de Apel Cluj nr. 231/R/2006 și respectiv nr. 1694/R/2007 se arată că “în rejudecare prima instanță va analiza pe fond pretențiile reclamantului raportat la temeiul juridic invocat. și se va pronunța asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost investită”, instanța de fond le-a desconsiderat și nu s-a conformat.

Neprocedând în sensul arătat, consideră că instanța și-a depășit atribuțiile fără analizarea actelor și probelor aflate la dosar.

Arată că a cerut în acțiune reintegrarea la societatea intimată în baza Legii 54/2003 care îi garantează toate drepturile și să beneficieze de prevederile din Contractul Colectiv de Muncă la fel ca ceilalți salariați, inclusiv de protecție socială. Poziția sa de fost președinte de sindicat în societate care își revendică drepturile prin acțiune nu poate fi obstrucționată și neglijată atât timp cât dreptul sindical este un drept recunoscut și protejat prin Constituție, legi speciale etc.

Prin întâmpinarea de la 10-12, pârâta SC SA, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea în întregime a încheierii atacată.

Analizând încheierea, prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamant, Curtea reține următoarele:

Din încheierea de ședință recurată se reține în mod foarte clar că instanța, în temeiul art.36 din Legea nr.85/2006 a dispus suspendarea judecării cauzei.

Într-adevăr, dispozițiile mai sus arătate prevăd că de la data deschiderii procedurii insolvenței judiciare se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

În cazul din speță, așa cum s-a clarificat încă prin decizia de casare nr.231/6 febr.2007 pronunțată în dosar nr- a Curții de Apel Cluj prin acțiunea promovată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei de a-l reintegra în muncă cu toate drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă, protecție socială, salarii compensatorii, să se constate nulitatea absolută a deciziei nr.57/30.06.1993 prin care s-a dispus încetarea raporturilor de muncă dintre părți și să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale restante începând cu data de 03.01.2006 și la plata cheltuielilor de judecată.

Așadar, din cele mai sus arătate se reține că litigiul de față este un conflict de drepturi iar obiectivul principal al acestuia ce se desprinde și din cea de-a doua decizie de casare nr.1694/7 sept.2007 a Curții de Apel Cluj este de a stabili natura juridică a deciziei nr.57/1993, respectiv dacă este o decizie de încetare sau suspendare a contractului individual de muncă a reclamantului, ori o decizie de transfer, dacă această decizie i-a fost comunicată potrivit legii, dacă este îndreptățit la reintegrarea în muncă și în raport de lămurirea acestor aspecte instanța urmând să se pronunțe dacă reclamantul este îndreptățit și la pretențiile salariale solicitate.

Ca atare se constată că în cazul din speță, instanța a aplicat în mod greșit dispozițiile art.36 din Legea 85/2006 suspendând de drept judecata cauzei pendinte, în condițiile în care acțiunea principală formulată de către reclamant nu este o acțiune în realizarea unei creanțe asupra pârâtei.

Mai mult trebuie observat că la soluționarea obiectului principal al cauzei, respectiv dacă se va stabili că raporturile de muncă dintre părți nu au fost legal desființate pe baza deciziei nr.57/1993 emisă de pârâtă, va depinde apoi soluționarea celorlalte cereri vizând pretenții salariale ale reclamantului.

Cum obiectul principal al acțiunii reclamantului nu constă în realizarea de creanțe, față și de dispozițiile art.299 și 312.proc.civ. Curtea va admite recursul, va casa încheierea de suspendare a judecării cauzei și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecării ei, ocazie cu care, în aplicarea dispozițiilor art.36 din Legea 85/2006, instanța va putea pune în discuție o eventuală disjungere a petitelor ce vizează realizarea creanțelor, respectiv pretențiile salariale ale reclamantului, a căror judecată apoi să se suspende, dându-se satisfacție dispozițiilor legale arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul împotiva încheierii civile din 22.11.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și în consecință trimite cauza spre rejudecare primei instanțe pentru continuarea judecății.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

— – – – –

Red.AR

Dact./3ex.

04.04.2008