Dosar nr- – contestație decizie de concediere –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.420
Ședința publică din 9 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Apetroaie Eufrozina
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier – –
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de intimata “” B, cu sediul în mun. B, sector 1,-, Cod:-, împotriva sentinței nr. 4 din 05 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția civilă – în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului de față au avut loc în ședința publică din 26 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise în temeiul dispozițiilor art.156 alin.2 Cod procedură civilă, pronunțarea s-a amânat la 2 aprilie 2009 și apoi pentru astăzi.
După deliberare,
CU RTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani înregistrată sub nr.4468/40 din 23.10.2008, reclamanta a formulat pe rolul acestei instanțe, în contradictoriu cu intimata SC B, contestație împotriva deciziei de concediere nr.92 din 29 septembrie 2008, solicitând constatarea nulității absolute a acesteia, reintegrarea pe post și obligarea intimatei la plata despăgubirilor egale cu salariile de care a fost privată ca urmare a concedierii nelegale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Motivând acțiunea reclamanta a arătat că angajatorul a dispus concedierea conform art.65 și 66 din Codul muncii, datorită desființării postului său, deși contractul colectiv la nivelul interzice concedierea pentru motive ce nu țin de salariat în cazul în care cel vizat are mai puțin de trei ani până la pensionarea la cerere, susținând că același contract colectiv interzice aplicarea măsurii concedierii ambilor soți care lucrează la același agent economic, soțului său i se desfăcuse contractul în anul 2007, ca urmare a unei concedieri colective. În plus, intimata nu și-ar fi îndeplinit nici obligația de a-i oferi un alt loc de muncă disponibil, chiar și în altă localitate.
Intimata deși legal citată nu a depus întâmpinare și nu a formulat alte cereri.
Tribunalul Botoșani prin sentința civilă nr.4 din 5.01.2009 a dispus următoarele:
-a admis contestația formulată de contestatoarea, împotriva deciziei de concediere nr.92/29.09.2008, decizie emisă intimata SC SA B;
-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.92/29.09.2008;
-a obligat intimata să reintegreze contestatoarea pe postul deținut anterior și să-i plătească acesteia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data desfacerii contractului de muncă până la data reintegrării efective pe post;
-a obligat intimata să plătească contestatoarei suma de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin considerentele sentinței civile, tribunalul a reținut că prin decizia nr.92 din 29.09.2008 intimata SC””SA Bad ispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei, în temeiul art.65 și 66 Codul muncii cu precizarea că motivul concedierii îl reprezintă desființarea postului ocupat, de subinginer, din cadrul Depozitului B, “ca urmare a reorganizării activității zonei B conform programului de reorganizare al SA aprobat prin hotărârile Consiliului de Administrație din data de 07.06.2005 și din 09.08.2005”, iar că potrivit art.52 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate (încheiat între SA și și înregistrat la B cu nr.8080/2000 în vigoare conform actului adițional nr.1090/22.02.2008) “Nu se pot face, din inițiativa angajatorului contractele individuale de muncă pentru motive care nu țin de persoana angajatului, celor care au mai puțin de 3 ani până la pensionarea anticipată.”.
Conform art.52 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră peanul 2007 (33 dosar) “Nu se pot desface contractele individuale de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, celor care au mai puțin de 3 ani până la pensionarea pentru limită de vârstă,”.
Întrucât contestatoarea – care este născută la 24.03.1955 – are (conform adresei nr.28462 din 26.11.2008 trimise de Casa Județeană de Pensii B – 48 dosar) o vechime în muncă de 32 ani, 1 lună și 10 zile, din care în grupa a – II – a de muncă, 18 ani și 8 luni – și se poate înscrie la pentru limită de vârstă începând cu data de 24.03.2011, beneficiază de o reducere a vârstei standard de pensionare de 4 ani, sau la anticipată începând cu data de 24.03.2010.
Drept consecință, contestatoarea avea mai puțin de trei ani atât până la pensionarea anticipată (prevăzută de art.52 din contractul la nivel de unitate), cât și până la pensionarea pentru limită de vârstă (prevăzută de art.52 din contractul la nivel de grup de unități din industria petrolieră).
S-a evocat că potrivit art.48 din Contractul colectiv de muncă nr. 288/26.03.2007 la nivel de ramură energetică, electrică, termică, petrol,gaze, aplicarea efectivă a reducerii de personal după reducerea posturilor vacante, de natura celor ce se desființează, se va face prin desfacerea contractelor de muncă într-o ordine obligatorie, prevăzută la alin.1 din articol, iar potrivit alin.2 “dacă după aplicarea măsurii desfacerii contractelor individuale de muncă persoanelor care se încadrează în prevederile alineatelor precedente, numărul de posturi ce urmează a fi desființate nu a fost acoperit, pentru restul vor fi avute în vedere următoarele criterii: (a) dacă această măsurăar putea afecta ambii soți care lucrează la același agent economic,se va putea desface contractul de muncă doar unuia dintre aceștia conform opțiunii acestora”.
S-a mai reținut că soțul contestatoarei – – fusese concediat de intimată în anul 2007, tot în același temei juridic – respectiv pentru desființarea postului ocupat ca urmare a reorganizării activității zonei conform aceluiași program de restructurare.
În consecință instanța de fond a apreciat că decizia de concediere este lovită de nulitate absolută, fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor art.48 alin.2 și 52 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, și și făcându-se aplicarea dispozițiilor art.78 din Codul munciis -a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior și plata drepturilor salariale de care a fost lipsit ca urmare a concedierii.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata SC”” SA B, criticând-o pentru nelegalitate.
Motivând recursul s-a susținut faptul că la data pronunțării sentinței, a fost emisă decizia nr.110 din 3.11.2007 prin care a fost retractată decizia nr.92 din 29.09.2008, întrucât petenta s-a aflat în incapacitate temporară de muncă în perioada 1.10.2008 – 28.01.2009. Deși contestatoarea a cunoscut existența acestei decizii, cu rea-credință a insistat în soluționarea cauzei, fără a arăta instanței că la data de 22.12.2008 a primit decizia ulterioară prin intermediul executorului judecătoresc.
Recursul, motivat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din verificările actelor și lucrărilor dosarului se constată că prin decizia nr.92 din 29.09.2008, comunicată contestatoarei la data de 30.09.2008, prin intermediul executorului judecătoresc intimata SC””SA Bad ispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei, în temeiul art.65 și 66 Codul muncii cu precizarea că motivul concedierii îl reprezintă desființarea postului ocupat, de subinginer, din cadrul Depozitului B, “ca urmare a reorganizării activității zonei B conform programului de reorganizare al SA aprobat prin hotărârile Consiliului de Administrație din data de 07.06.2005 și din 09.08.2005”, cu acordarea unui preaviz de 60 zile calendaristice.
Potrivit, dispozițiilor art.75 din Codul muncii aprobat prin Legea nr.53/2003, decizia de concediere produce efecte de la data comunicării către salariat. În raport de aceste dispoziții prin comunicarea deciziei de concediere, aceasta a produs efecte juridice contestatoarea având dreptul de a contesta legalitatea acesteia, conform prevederilor constituționale, care garantează accesul liber la justiție, a dispozițiilor art.281 și următoarele din Codul muncii și a dispozițiilor Legii nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, neputând fi reținută susținerea privind reaua-credință a reclamantei.
Decizia nr.92 din 29.09.2008, fiind comunicată contestatoarei a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice astfel încât revocarea ei ulterioară este lipsită de importanță.
Din verificarea lucrărilor dosarului se constată că decizia nr.110 din 3.11.2006 a fost depusă la dosarul cauzei, dar în raport de nulitatea deciziei nr.92 din 29.09.2008 constatată de instanța de fond, această ultimă decizie nu prezintă relevanță în cauză.
Față de cele reținute sentința instanței de fond fiind legală, nefiind reținute motive de nelegalitate, și nici motive de casare de ordine publică, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECID E:
Respinge recursul declarat de intimata “” B, cu sediul în mun. B, sector 1,-, Cod:-, împotriva sentinței nr. 4 din 05 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția civilă – în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 9 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Jud:
Tehnored.ex.2/06.05.2009
