ROMÂNIA
CURTEA – APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 421/R/2010
Ședința publică din 22 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Sergiu Diaconescu Daniela Griga
: – –
GREFIER: – –
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuienta SC – SERVICII SRL împotriva deciziei civile nr. 2897/R din 15 decembrie 2009 Curții de APEL CLUJ, pronunțate în dosar nr-, privind și pe intimatul, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă mandatara intimatului, numita, și reprezentantul revizuientei, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 16 februarie 2010, prin registratura instanței, intimatul a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantul revizuientului.
Mandatara intimatului depune la dosar copia procurii judiciare autentificate sub nr. 10780 din 13 noiembrie 2009, pe care o semnează conform cu originalul, și prezintă spre vedere instanței originalul procurii judiciare depuse la dosar. De asemenea, depune la dosar copia unei cereri pe care a formulat-o la Administrația Finanțelor Publice
Mandatara intimatului învederează instanței că nu are studii juridice și că este mama intimatului.
Instanța învederează mandatarei intimatului că în conformitate cu dispozițiile art. 68 alin. (4) și (5) Cod procedură civilă nu are dreptul de a pune concluzii în cauză.
Curtea pune în discuția reprezentantului revizuientei excepția tardivității cererii de revizuire invocată de intimat prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentantul revizuientei solicită raportat la art. 101 alin. 1.pr.civ. respingerea excepției tardivității cererii de revizuire, având în vedere că, cererea de revizuire a fost trimisă prin fax la data de 16 ianuarie 2010, ora 16,07, astfel cum apare la subsolul cererii de revizuire, iar la data de 18 ianuarie 2010 fost trimisă și prin poștă, conform ștampilei de pe plicul cu care a fost expediată această revizuire.
Curtea reține cauza în pronunțare cu privire la excepția tardivității cererii de revizuire.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 2897/R/15.12.2009, pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosar nr-, s-a admis recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 1028/18.05.2009 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, care a fost modificată în parte, în sensul admiterii contestației formulate de contestatorul în contradictoriu cu intimata SC – SERVICII SRL și, în consecință, s-a dispus anularea deciziei nr. 4/27.11.2008 emisă de intimată.
Intimata a fost obligată la reîncadrarea contestatorului pe funcția deținută anterior emiterii deciziei anulate, precum și la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la data reintegrării efective.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
S-a reținut că “prin sentința civilă nr. 1028 din 18 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a admis în parte cererea precizată a reclamantului, formulată împotriva pârâtei – SERVICII și în consecință pârâta a fost obligată să plătească reclamantului o compensație în cuantumul unui salariu lunar, cu ocazia concedierii, conform art. 78 alin. 1 din Contractul Colectiv de Unic la Nivel Național pentru anii 2007-2010, precum și dobânda aferenta acestuia, calculată de la data concedierii și până la data plății efective; pârâta a fost obligată să plătească reclamantului sporul de vechime în procent de 5% din salariul de bază lunar, pentru perioada 24.05.2007-27.11.2008, cu aplicarea dobânzii legale de la data datorării sumei și până la data plății efective și să consemneze acest spor în carnetul de muncă al reclamantului; pârâta a fost obligată să plătească reclamantului contravaloarea orelor suplimentare efectuate în cuantum de 909 lei, cu aplicarea dobânzii legale de la data datorării sumei și până la data plății efective; precum și diferențe de drepturi salariale cuvenite pentru luna octombrie 2008, în cuantum de 645 lei, cu aplicarea dobânzii legale de la data datorării sumei și până la data plății efective;
S-au respins ca nefondate cererile reclamantului cu privire la: constatarea nulității absolute a deciziei de concediere nr. 4/27.11.2008 emisă de pârâtă și reîncadrarea pe postul deținut anterior; obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale de la data concedierii până la data reintegrării efective, cu aplicarea dobânzii legale de la data datorării sumei și până la data plății efective; obligarea pârâtei la plata sumei de 900 lei, reprezentând contravaloarea mesei calde pentru perioadele februarie-mai 2008, 16.10.2008-31.10.2008; obligarea pârâtei la plata sumei de 1.900 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat ca urmare a folosirii laptop-ului reclamantului în interesul pârâtei în perioada aprilie 2008-16.10.2008; obligarea pârâtei la plata sporului pentru cumul de funcții în cuantum de 50% din salariul de bază; obligarea pârâtei la plata creditului achiziționat de la BCR în cuantum de 15.000 de Euro; obligarea pârâtei la plata sumei de 380.000 lei reprezentând daune morale;
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 490,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată după compensare.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul a fost încadrat la pârâta “De Servicii Industriale” O în calitate de electronist depanator utilaje calcul, conform contractului individual de muncă.
Prin decizia nr. 4/27.XI.2008 s-a dispus concedierea reclamantului pentru motive care nu țin de persoana salariatului, datorită desființării locului de muncă, conform dispozițiilor art. 65 Codul muncii, după ce i s-a comunicat preavizul de 15 zile prin adresa nr. 2/31.2008.
Reclamantul a desfășurat activitate la punctul de lucru din incinta “”
Potrivit dispozițiilor art. 65 Codul muncii “concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.”
Prin documentația depusă de societate a rezultat scăderea semnificativă a volumului de muncă, consecutiv scăderii activității productive la Z, la care pârâta efectua prestații specifice atribuțiilor de serviciu ale reclamantului.
Aceste dificultăți de ordin economic au determinat desființarea unui loc de muncă, care este reală efectivă.
Prin urmare, s-a reținut că decizia de încetare a contractului de muncă al reclamantului este temeinică și legală.
Potrivit dispozițiilor art. 78 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, la încetarea contractului individual de muncă, din motive care nu țin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensație de cel puțin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 130/16.1996, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă la nivel superior, iar dispozițiile art. 11 prevăd că clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară în cazul contractelor colective de muncă la nivel național.
Prin prisma acestor dispoziții legale, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului o compensație egală cu un salariu lunar, cu dobânda aferentă de la data concedierii și până la data plății efective.
În contractul individual de muncă al reclamantului sporul de vechime nu este anulat, doar că nu este cuantificat, devenind astfel aplicabile dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național și cele din Codul muncii; obligând pârâta să-i plătească reclamantului sporul de vechime în cuantum de 5% din salariul de bază lunar.
Reclamantul a efectuat muncă suplimentară, care a fost plătită parțial cu un spor de 75% pentru orele efectuate în cursul săptămânii și cu 100% cele efectuate în zile libere, conform art. 120 Codul muncii raportat la dispozițiile Contractului colectiv de muncă.
Prin expertiza efectuată în cauză s-a stabilit o diferență de 909 lei pentru orele suplimentare efectuate urmând să fie obligată societatea la plata acestei sume cu dobânda legală aferentă de la data scadenței până la data plății efective.
S-a stabilit de asemenea că reclamantului nu i s-au plătit în întregime drepturile salariale cuvenite pentru luna octombrie 2008 urmând ca în baza art. 154 și următoarele Codul muncii instanța obligând societatea la plata sumei de 645 lei diferență salariu cu dobânda legală aferentă de la data datorării sumei la data plății efective.
Capătul de cerere privind constatarea nulității deciziei de concediere a fost respins și, pe cale de consecință capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale, deoarece, raportat la art. 268 Codul muncii decizia cuprinde elementele prevăzute sub această sancțiune.
Acordarea unei mese calde nu constituie obligație asumată prin contractul colectiv sau individual de muncă, aceasta fiind acordată de către administratorul societății, temporar, recompensă pentru activitatea desfășurată, din fondul de protocol.
Societatea nu a pretins reclamantului să folosească laptop-ul proprietate personală în interesul societății, așa încât cererea acestuia la plata uzurii calculatorului nu este fondată.
de funcții trebuie prevăzut în contractul individual de muncă. Apoi reclamantul, în realitate nu a efectuat servicii de translator, ci a prestat munca conform contractului individual de muncă.
Aceste aspecte au fost relatate de martora, contabilă la societatea pârâtă.
Reclamantul, contractând un credit cu BCR în cuantum de 15.000 euro a devenit parte în raportul judiciar bancar fiind obligat personal la restituirea creditului.
S-a reținut că, concedierea reclamantului a fost determinată de desființarea locului de muncă ocupat de reclamant din motive de reducere substanțială a activității, neimputabile nici societății pârâte, nici reclamantului, astfel că cererea acestuia pentru plata creditului și a daunelor morale nu este fondată.
Împotriva sentinței de fond a declarat recurs reclamantul solicitând casarea acesteia, admiterea contestației împotriva deciziei de concediere astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului a arătat că pârâta nu a făcut dovada reorganizării societății, nu a depus la dosar acte doveditoare cu privire la reducerea volumului de lucru, nefăcând dovada că ar fi existat vreo cauză reală și serioasă anterior datei emiterii deciziei de concediere, încălcând astfel dispozițiile art.65 alin.2 din Codul muncii.
Referitor la neacordarea unei mese calde, consideră că a fost discriminat deoarece colegii săi primeau în continuare această masă caldă.
Recalcularea orelor suplimentare a fost realizată în baza salariului brut din cartea de muncă și nu a salariului real, negociat de reclamant.
Referitor la cumulul de funcții, arată că a depus la dosar dovezi care nu au fost luate în considerare de către instanța de fond, reclamantul îndeplinind și alte sarcini (translator, tehnician vibrații), atribuțiunile de serviciu i-au fost comunicate verbal, neexistând fișa postului.
Consideră că prin concedierea nelegală, pârâta i-a creat daune materiale, reclamantul fiind în imposibilitatea de a-și achita creditul achiziționat.
Acordarea despăgubirilor reprezintă o aplicare a prevederilor art.269 muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă.
Pârâta SC – SERVICII SRL O, prin întâmpinarea de la 13-15, solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat, atât prin prisma motivelor invocate, instanța a constatat că acesta este nefondat, reținând că otrivit p. dispozițiilor art. 65 Codul muncii “concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă”.
Din analiza textului legal amintit mai sus rezultă așadar că există mai multe condiții care definesc cauza serioasă și reală. În primul rând, aceasta trebuie să aibă un caracter obiectiv, adică să fie independentă de conduita angajatului și de subiectivismul angajatorului.
Pe de altă parte, cauza este reală și serioasă atunci când este precisă, în sensul că reprezintă adevăratul motiv al concedierii și nu disimulează alte motive.
În final, pentru a întruni condițiile legale, motivele care au determinat concedierea trebuie să fie suficient de grave pentru a justifica importanța măsurii adoptate, ce afectează în mod fundamental un salariat.
Or, probele administrate în cauză nu au făcut dovada îndeplinirii acestor condiții.
În mod eronat instanța de fond a reținut că din documentația depusă de societate a rezultat scăderea semnificativă a volumului de muncă, consecutiv scăderii activității productive la Z, la care pârâta efectua prestații specifice atribuțiilor de serviciu ale reclamantului, iar aceste dificultăți de ordin economic au determinat desființarea unui loc de muncă, care este reală efectivă.
Instanța de fond nu a avut în vedere însă un aspect esențial, și anume acela al datei înscrisurilor depuse în probațiune de pârâta. Nici unul din aceste documente nu poartă o dată certă anterioară emiterii de concediere, pentru a forma convingerea instanței că relevă aspecte reale și nu au fost întocmite ulterior pro causa. Acest aspect este în mod deosebit relevant în ceea ce privește organigramele depuse în fața instanței de recurs, întrucât nu se poate verifica nici condiția desființării efective a postului.
Față de considerentele de mai sus, instanța a constatat că decizia contestată nu îndeplinește condițiile prevăzute e art. 64 din Codul muncii, impunându-se anularea ei, recursul fiind așadar fondat sub acest aspect.
În ceea ce privește restul pretențiilor reclamantului, s-a apreciat că acestea au fost în mod corect soluționate de instanța de fond.
Astfel, în ceea ce privește masa caldă, reclamantul nu a făcut dovada că, deși acest drept nu apărea în nici un contract încheiat între părți, devenise o uzanță atât de puternică încât să dea naștere ea însăși la drepturi și obligații reciproce, iar sistarea sa să fie interpretată ca o sancțiune discriminatorie aplicată reclamantului.
Referitor la folosirea computerului, deși s-a dovedit în fața primei instanțe că recurentul l-a adus la serviciu, nu s-a dovedit folosința acestuia în folosul companiei, după cum nu s-a dovedit nici existența sau cuantumul prejudiciului cauzat recurentului prin acest fapt, motiv pentru care în mod corect s-a reținut că pretențiile sale sunt neîntemeiate sub acest aspect.
În ceea ce privește cumulul de funcții, față de împrejurarea că acesta nu a fost înscris în carnetul de muncă și în lipsa unor probe certe care să îl ateste, în mod corect instanța de fond a respins și acest capăt de cerere.
În legătură cu daunele rezultate din neplata creditelor bancare, recurentul nu a făcut dovada raportului de cauzalitate între faptul licit al concedierii sale și prejudiciul cauzat prin neplata la timp a creditelor bancare, o simplă prezumție în acest sens nefiind suficientă pentru justificarea pretențiilor sale.
În ceea ce privește daunele morale, acordarea acestora nu este prevăzută de lege și nu pot fi acordate de plano în urma constatării caracterului nelegal al unei concedieri”.
La data de 16.01.2010, s-a înregistrat pe rolul Curții de APEL CLUJ, cererea de revizuire formulată de revizuienta – SERVICII, cu privire la decizia menționată, cerere prin care a solicitat respingerea recursului recurentului in privința reîncadrării acestuia in funcția avuta anterior emiterii deciziei contestate si a plății despăgubirii egale cu salariile majorate, indexate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, de la data desfacerii contractului individual de munca si pana la data reintegrării efective.
În susținerea cererii de revizuire, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 322 pct.1 Cod de procedură civilă, se arată, în esență, că soluția instanței de recurs de a modifica sentința atacata si de a dispune reîncadrarea este lipsita de orice legătura cu ansamblul probator administrat in cauza, atât in faza fondului cat si in faza recursului.
Revizuienta consideră că decizia contestată cuprinde dispoziții potrivnice, în condițiile în care, deși a dispus reîncadrarea, a menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței recurate, inclusiv cea legată de plata unei compensații de concediere egala cu cuantumul unui salariu lunar, in conformitate cu art. 78 alin.1 din CCM unic la nivel național.
La primul termen de judecată, Curtea a pus în discuție excepția tardivității formulării cererii de revizuire, excepție pe care o găsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Conform art. 324 alin.1 proc.civ. termenul de revizuire este de o lună, iar acesta se socotește în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. 1, de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. 2 de la pronunțarea ultimei hotărâri.
Termenul legal menționat este instituit de către legiuitor ca un termen legal imperativ, nerespectarea acestuia având drept consecință decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac. Calea de atac exercitată după împlinirea termenului este considerată ca fiind formulată tardiv.
Potrivit dispozițiilor art. 101 al. 3 Cod de procedură civilă, legiuitorul a stabilit că “termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc in ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare.”
Pornind de la normele legale menționate, Curtea observă că, în cauză, decizia nr. 2897/R/15.12.2009 a fost pronunțată la data de 15.12.2009, astfel că, cererea de revizuire se putea formula cel mai târziu în termen de o lună de la data când aceasta a rămas irevocabilă, respectiv până la data de 15.01.2010. Or, prezenta cerere a fost promovată, prin fax, la data de 16.01.2010, cu depășirea termenului de o lună.
Raportat la aspectele reținute, în conformitate cu art. 137.proc.civ. Curtea va admite excepția tardivității și, în consecință, în baza art. 324.proc.civ. va respinge ca tardivă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardivă revizuirea declarată de – SERVICII împotriva deciziei civile nr. 2897 din 15.12.2009 a Curții de APEL CLUJ pronunțate în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
– – – – – – – –
Red.DG/dact.MM
4ex./25.02.2010
