Contestație decizie de concediere. Decizia 44/2008. Curtea de Apel Suceava


Dosar nr- – contestație decizie de concediere –

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 44

Ședința publică din 15 ianuarie 2008

PREȘEDINTE: Pungă Titus

JUDECĂTOR 2: Bîrsescu Nicolae

JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai

Grefier – –

Pe rol se află judecarea recursului declarat de Societatea Comercială “” – B, cu sediul în municipiul B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 936 din 26 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția civilă – în dosarul nr-.

La apelul nominal s-a prezentat avocat, potrivit împuternicii nr. 315 din 14 ianuarie 2008, pentru contestatoarea intimată, lipsă fiind reprezentantul recurentei.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, instanța a constatat că s-a depus, prin serviciul arhivă, de către avocat, pentru recurentă, o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât din motive medicale nu se poate prezenta în instanță, sens în care a depus la dosar adeverință medicală și un certificat medical, sens în care a fost în discuție această această cerere.

Avocat, pentru contestatoarea intimată, s-a opus acordării unui nou termen de judecată, considerând că recurenta are tendința de a tergiversa soluționarea prezentei cauzei, precizând că s-a întâlnit zilnic la instanțe cu avocatul.

Instanța a respins ca nefondată cererea de acordare a unui nou termen de judecată formulată în scris de către avocat, pentru recurentă, întrucât acesta nu face dovada calității de reprezentant al societății (avocat ales) și constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.

Avocat, pentru contestatoarea intimată, a arătat că motivele de recurs nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, sens în care cerut respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. A mai arătat că decizia de desfacere a contractului de muncă a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 264 și 267 din Codul muncii și că cercetarea disciplinară prealabilă a fost tratată cu superficialitate, salariatul ar fi trebuit să fie convocat în scris iar anunțurile făcute la televiziunea locală nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 267 din Codul muncii. A invocat decizia nr. 506/2006 a Curții Constituționale referitoare la obligativitatea înscrierii în decizia de sancționare și a mențiunilor prevăzute de art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

CURTEA

Asupra recursului de față, constată:

Prin decizia nr. 16 din 22 iunie 2007, emisă de directorul general al “” – B, angajatei i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă.

Această măsură a fost atacată cu contestație, pe considerentul că, în cauză, nu s-a efectuat o cercetare disciplinară prealabilă.

Prin întâmpinare, unitatea intimată relevă că a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă, din înscrisurile depuse la dosar rezultând că a fost convocată în scris, cu precizarea zilei, orei, locului și motivului acesteia (convocării). Or, potrivit procesului – verbal încheiat, salariatul respectiv, în mod nejustificat, nu s-a prezentat, așa încât decizia menționată nu este lovită de nulitate.

Tribunalul Botoșani – secția civilă, prin sentința nr. 936 din 26 septembrie 2007, a admis excepția nulității absolute, a admis contestația formulată de împotriva deciziei nr. 16 din 22 ianuarie 2007, în contradictoriu cu unitatea intimată “” (“) – B, pe cale de consecință, a constatat nulă această decizie și a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior. Totodată, a obligat intimata să plătească contestatoarei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat ea, începând cu data de 22 ianuarie 2007 și până la data reintegrării efective pe post.

În esență, prima instanță a reținut că, în cauză, nu s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă și că decizia atacată nu cuprinde elementele prevăzute de art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs “” (“”) –

Criticile sale se referă la împrejurarea că, în cauză, s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă și, deci, sub acest aspect, soluția instanței este greșită. Celelalte critici se referă la chestiuni de fond și la “modul în care a fost realizată cercetarea judecătorească”.

Recursul unității intimate care, în drept, poate fi încadrat în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, este nefondat.

Potrivit art. 267 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția avertismentului scris, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.

În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.

În speță, contestatoarea n-a fost convocată în scris, sub semnătură, de la domiciliu, pentru a i se lua notă explicativă și a i se examina apărările formulate.

din ziar, de la radio, de la postul local de televiziune ori de la sediul unității nu constituie o convocare în scris, în sensul art. 267 alin. 2 din Codul muncii.

Încălcarea acestei prevederi, cu consecința încălcării dreptului la apărare, atrage nulitatea absolută a deciziei respective.

, în această decizie nu se precizează prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă, care se pretinde că au fost încălcate de salariat și care constituie o altă cauză de nulitate, potrivit art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii.

Cum în cauză au fost încălcate prevederile legale menționate, recursul “” () – B, nefiind fondat, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează, din considerentele arătate, să fie respins.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de Societatea Comercială “” – B, împotriva sentinței nr. 936 din 26 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția civilă – în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2008.

Președinte Judecători, Grefier,

Red.

Dact.

Ex. 2/24.01.2008