Contestație decizie de concediere. Decizia 447/2009. Curtea de Apel Ploiesti


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR- ȘI SOCIALE

DECIZIA NR. 447

Ședința publică din data de 6 martie 2009

PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu

JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona

: — –

Grefier:

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SA, cu sediul în B,-, sector 1, cu domiciliul procesual ales la sediul Societății Civile de Avocați ” și ” din B, nr. 2J, etaj 6,.34, sector 3, împotriva sentinței civile nr.1816 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B, domiciliată în M, dul -, -.7 A,.6, județul

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimata-reclamantă B, procurator B, lipsind recurenta-pârâtă SA

Procedura îndeplinită.

Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru. Se mai învederează că din partea recurentei-pârâte s-au depus note scrise prin care solicită admiterea recursul astfel cum a fost formulat.

Procurator B, pentru intimata-reclamantă B, arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.

Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Procurator B, pentru intimata reclamantă B având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate la fond ca temeinică și legală.

CURTEA:

Asupra recursului civil de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr- contestatoarea Bac hemat în judecată pe intimata BCR Asigurări,solicitând anularea deciziei nr. 821/21.07.2008 emisă de intimată prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă în baza art. 61 lit. a coroborat cu art. 264 lit. f din Codul muncii.

Motivând în fapt cererea, contestatoarea a arătat că intimata a apreciat ca abatere disciplinară fapta de a nu fi realizat decât parțial planul repartizat în lunile februarie și martie 2008, fără să țină cont că această faptă nu este considerată abatere disciplinară prin actul adițional nr. 8/03.12.2007 la Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nr. 4597/14.07.2008 în care s-a prevăzut, conform art. 5.2.3, numai diminuarea salariului, sancțiunea disciplinară fiind prevăzută numai în cazul nerealizării planului minim, stabilit la 8000 lei lunar, conform art. 7 din actul adițional.

Contestatoarea a menționat că, raportat la planul minim, realizările pe lunile februarie și martie 2008 au fost în procent de 165, 2%, respectiv 190, 5 %, că nerealizarea planului lunar se datorează unor factori imputabili pârâtei, printre care supraevaluarea pieței de asigurări din zonă, lipsa totală a publicității și de dotare tehnică la locul de muncă, slaba dezvoltare a zonei

De asemenea, contestatoarea a solicitat și repunerea părților în situația anterioară concedierii, cu obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor de care ar fi beneficiat, precum și daune morale simbolice conform art. 999 din Codul civil.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, motivând că în mod constant contestatoarea nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, rezultatele activității fiind cu mult sub planul aprobat, în procente de 40 % pentru asigurări generale, 35% – asigurări facultative și 25 % – asigurări RCA, că rezultatele nesatisfăcătoare din lunile februarie și martie 2008, când planul a fost realizat în proporție de 53 %, respectiv 56% au condus la desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

Referitor la apărările contestatoarei, intimata a menționat că piața de asigurări din zonă a fost corect evaluată, că majoritatea colegilor cu activitate similară au realizat planul stabilit.

Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, iar intimata a depus, în copie, referatul privind concluziile cercetării disciplinare a contestatoarei din data de 21.07.2008, referatul prin care se propune sancționarea contestatoarei, înregistrat sub nr. 4809/16.04.2008, centralizatorul rezultatelor activității desfășurate de contestatoare în luna martie 2008, notele privind atribuțiile de serviciu întocmite de directorul Sucursalei zonale P nr. 275/07.03.2008 și 185/14.02.2008, nota explicativă dată de contestatoare în timpul cercetării disciplinare, extras din Regulamentul de organizare și funcționare a societății intimate, adresa nr. 2226/16.05.2008 prin care contestatoarea înștiințează pe intimată despre starea sa de boală și răspunsul referitor la propunerea de încetare a contractului individual de muncă.

Instanța de fond, din oficiu, a pus în discuția părților excepția tardivității emiterii deciziei.

Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 4598 din 6 martie 2009, admis excepția tardivității emiterii deciziei nr. 821 din 21 iulie 2008 invocată de contestatoarea, admis contestația anulând decizia nr. 821/21.07.2008 emisă de intimată ca tardivă. Prin aceeași sentință s-a dispus repunerea părților în situația anterioară concedierii și obligarea intimatei la plata drepturilor bănești de care a fost lipsită de la data emiterii deciziei și până la reintegrarea efectivă, a fost respinsă cererea privind acordarea daunelor morale și a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond reținut următoarele:

Prin decizia nr. 821/21.07.2008, emisă de intimată, s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al contestatoarei, începând cu data comunicării deciziei, 23.07.2008, în temeiul dispozițiilor art. 61 lit. a coroborat cu art. 264 alin.1 lit. f din Codul muncii, pentru săvârșirea faptei de nerespectare a atribuțiilor de serviciu trasate prin notele 185/14.02.2008 și 275/07.03.2008.

Din cuprinsul deciziei rezultă că abaterea disciplinară a fost adusă la cunoștința persoanei îndreptățite să dispună încetarea contractului de muncă prin referatul nr. 446/10.04.2008 al Sucursalei zonale P, în care se menționează fapta ce constituie abatere disciplinară și propunerea de sancționare a contestatoarei, din data de 15.04.2008.

Conform dispozițiilor art. 268 (1) din Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.

Întrucât de la data luării la cunoștință, 10.04.2008 și până la data emiterii deciziei, 21.07.2008, a trecut un termen cu mult mai mare de 30 de zile, se impune admiterea excepției tardivității emiterii deciziei, admiterea contestației și anularea deciziei ca tardivă.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs intimata SC SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea căii de atac și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată.

A susținut recurenta-intimată că în mod nelegal prima instanță a apreciat că decizia de desfacere a contractului de muncă ce a fost contestată a fost emisă tardiv,după împlinirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 268 alin. 1 din Codul muncii,socotit de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare,fără a se observa că în perioada 01.05.2008-18.07.2008 contestatoarea s-a aflat în incapacitate temporară de muncă dovedită cu certificatele de concediu medical depuse la dosar. În consecință,a arătat că termenul de 30 zile trebuia a fi socotit doar asupra perioadei în care,raportat la disp. art. 60 alin.1 lit.(a) din Codul muncii,putea dispune în mod legal desfacerea contractului individual de muncă.

Recurenta-intimată a depus la dosar copia certificatelor de concediu medical de care a făcut vorbire în cererea de recurs.

Intimata-contestatoare a formulat întâmpinare,solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Curtea,examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform art. 3041proc.civ. constată că recursul e fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:

E adevărat că potrivit art. 268 (1) din Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei,această dispoziție legală fiind incidentă și în prezenta cauză.

În consecință, acest termen de 30 zile pentru emiterea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă al intimatei-contestatoare a început a curge la data la care abaterea disciplinară a fost adusă la cunoștința persoanei îndreptățite să dispună încetarea contractului de muncă prin referatul nr. 446/10.04.2008 al Sucursalei zonale P,respectiv 10.04.2008,fiind suspendat pe perioada în care a existat imposibilitatea legală de desfacere a contractului individual de muncă potrivit art. 60 alin.1 lit.a), respectiv perioada 01.05.2008-18.07.2008 pentru care există dovada incapacității temporare de muncă(în acest sens fiind depuse certificate de concediu medical), cursul acestuia fiind reluat după încetarea incapacității temporare de muncă.În raport de această împrejurare,e evident la data desfacerii contractului individual de muncă al contestatoarei-21.07.2008-acest termen nu era împlinit,astfel încât în mod eronat prima instanță a admis excepția tardivității emiterii deciziei contestate,anulând,ca o consecință,decizia contestată și dispunând repunerea părților în situația anterioară.

Din aceste considerente, în baza art.312 cod proc.civ. Curtea va admite recursul declarat de intimata BCR Asigurări împotriva sentinței civile nr. 1816/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, va casa această hotărâre și va trimite cauza spre rejudecarea pe fond a contestației la aceeași instanță de fond.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta SA, cu sediul în B,-, sector 1, cu domiciliul procesual ales la sediul Societății Civile de Avocați ” și ” din B, nr. 2J, etaj 6,.34, sector 3, împotriva sentinței civile nr.1816 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B, domiciliată în M, Bulevardul -, -.7 A,.6, județul

Casează sus-menționata sentință și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 6 martie 2009.

Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona

– – – – – – –

Grefier,

Operator de date cu caracter personal

Număr notificare 3120

Tehnored. MP/MD

2 ex/06.04.2009

Dosar fond – al Trib.

G –