Dosar nr- – contestație decizie de concediere –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 45
Ședința publică din 15 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Pungă Titus
JUDECĂTOR 2: Bîrsescu Nicolae
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier – –
Pe rol se află judecarea recursului declarat de Societatea Comercială “” SA B, cu sediul în municipiul B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 934 din 26 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția civilă – în dosarul nr-
La apelul nominal s-a prezentat intimata, lipsă fiind reprezentantul recurentei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța a constatat că s-a depus, prin serviciul arhivă, de către avocat, pentru recurentă, o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât din motive medicale nu se poate prezenta în instanță, sens în care a depus la dosar adeverință medicală și un certificat medical.
Instanța a respins ca nefondată cererea de acordare a unui nou termen de judecată formulată în scris de către avocat, pentru recurentă, întrucât acesta nu face dovada calității de reprezentant al societății (avocat ales) și constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Intimata a cerut respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 12 februarie 2007, contestatoarea i a solicitat anularea deciziei nr. 67 din 1 februarie 2007 prin care i-a fost desfăcut disciplinar contractul de muncă, decizie emisă de intimata “” SA
De asemenea, a mai solicitat reintegrarea pe postul deținut anterior, precum și “plata drepturilor salariale cu toate indemnizațiile și sporurile de la data desfacerii contractului până în prezent”.
În motivare, a arătat că decizia emisă cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Codului muncii prevăzute de art. 63 și 267, neefectuându-se cercetarea disciplinară prealabilă, sens în care înțelege să invoce nulitatea absolută a deciziei. A mai arătat că măsura desfacerii contractului de muncă ar fi fost dispusă ” de persoane fără calitate de reprezentanți legali ai societății, aceștia neavând mandatul din partea Consiliului de Administrație al societății înscriși în Registrul Comerțului B”.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației ca nefondată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată. A arătat că decizia nr. 67 din 1 februarie 2007 ar fi fost emisă cu respectarea strictă a dispozițiilor prevăzute de art. 263 – 268 din Codul muncii și că aplicarea sancțiunii disciplinare ar fi fost determinată de atitudinea contestatoarei care începând cu data de 9 ianuarie 2007 nu s-a mai prezentat la serviciu, participând “la manifestații în fața sediului societății “” SA B, încercând să schimbe prin violență Consiliul de Administrație al societății”.
De asemenea, intimata a mai arătat că noul Consiliu de Administrație a fost înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului B și confirmat prin hotărâri judecătorești, având deci competența să emită decizii de desfacere a contractelor de muncă.
În răspunsul formulat, intimata a arătat că deciziile de concediere ale salariaților au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale iar convocarea acestora s-a făcut în scris, fără scrisoare recomandată însă, deoarece nu există vreo dispoziție legală care să prevadă în mod expres asemenea formalitate.
Contestatoarea a precizat în răspuns că a luat parte doar la mitingurile care au fost autorizate de poliție și primărie și că s-a prezentat zilnic la serviciu, însă firmele de pază angajate de noua conducere nu i-au permis să intre în unitate și că nu a primit din partea intimatei nici o ofertă concretă de lucru.
La data de 2 aprilie 2007 intimata a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 62 al. 2, art. 267 și 268 din Codul muncii, iar instanța prin încheierea din 18 aprilie 2007, în temeiul art. 29 al.4 din Legea nr. 47/1992 – republicată a dispus sesizarea Curții Constituționale și în baza art. 29 al. 5 din același act normativ a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea excepției.
Prin decizia nr. 608 din 19.06.2007, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 62 al. 2, art. 267 și 268 din Codul muncii, excepție invocată de “” SA
Pe parcursul procesului contestatoarea și-a completat acțiunea solicitând obligarea angajatorului și la plata de daune morale. Această cerere a fost respinsă ca tardivă, prin încheierea de ședință din data de 2 aprilie 2007.
Tribunalul Botoșani – secția civilă – prin sentința nr. 934 din 26 septembrie 2007, admis excepția nulității absolute a deciziei nr. 67 din 1 februarie 2007 emisă de intimata () SA B, a admis contestația formulată împotriva deciziei nr. 67 din 1 februarie 2007 formulată de contestatoarea i, a constatat nulă decizia susmenționată și a obligat intimata să-i plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului de muncă, respectiv 1 februarie 2007, până la data pensionării (1 martie 2007), a obligat intimata să-i plătească contestatoarei pentru intervalul 1 martie 2007 până la data pronunțării hotărârii (26 septembrie 2007) o despăgubire egală cu diferența dintre salariul lunar de care ar fi beneficiat și pensia efectiv încasată și s-a luat act de renunțarea contestatoarei la capătul de cerere privind reintegrarea pe postul deținut anterior.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs “” (“”) SA
Criticile sale se referă la împrejurarea că, în cauză, s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă și, deci, sub acest aspect, soluția instanței este greșită. Celelalte critici se referă la chestiuni de fond și la “modul în care a fost realizată cercetarea judecătorească”.
Recursul unității intimate care, în drept, poate fi încadrat în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, este nefondat.
Potrivit art. 267 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția avertismentului scris, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
În speță, contestatoarea n-a fost convocată în scris, sub semnătură, de la domiciliu, pentru a i se lua notă explicativă și a i se examina apărările formulate.
din ziar, de la radio, de la postul local de televiziune ori de la sediul unității nu constituie o convocare în scris, în sensul art. 267 alin. 2 din Codul muncii.
Încălcarea acestei prevederi, cu consecința încălcării dreptului la apărare, atrage nulitatea absolută a deciziei respective.
, în această decizie nu se precizează prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă, care se pretinde că au fost încălcate de salariat și care constituie o altă cauză de nulitate, potrivit art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii.
Cum în cauză au fost încălcate prevederile legale menționate, recursul “” () SA B, nefiind fondat, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează, din considerentele arătate, să fie respins.
Pentru aceste motive.
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Societatea Comercială “” SA B, cu sediul în municipiul B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 934 din 26 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția civilă – în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
Ex. 2/18.01.2008
