Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 46/CM
Ședința publică din 03 Februarie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Eleonora Spiridon
Grefier – –
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta pârâtă ” SERV” C, cu sediul în str. – nr. 36, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1074/1.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, bloc 4,. A,. 2,. 9, județul C, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenta pârâtă reprezentantul acesteia, iar pentru intimatul reclamant d-na avocat în substituire (conform delegației de substituire nr.2/2008 depusă la dosar) pentru d-na avocat în baza împuternicirii avocațiale seria – nr.32996/2009, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Părțile declară că în cauză nu mai au alte cereri de formulat sau înscrisuri de depus, motiv pentru care instanța, luând act de declarația părților, acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei pârâte având cuvântul susține că hotărârea instanței de fond este nelegală, chiar nulă deoarece nu cuprinde considerentele, iar hotărârea ce i-a fost comunicată cuprinde numai partea introductivă și dispozitivul. De asemeni, susține că s-a prezentat personal în Franța și apoi în Germania luând cunoștință direct și personal de comportamentul intimatului reclamant și tocmai din acest motiv cercetarea prealabilă a fost mai succintă. După abandonarea mașinii de către reclamant în Germania, acesta a plecat înainte de a preda marfa, revenind la serviciu la data de 06.05.2008, numai la insistențele sale.
Pentru considerentele mai sus expuse, consideră că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică și solicită admiterea recursului, cu consecința respingerii contestației formulată de intimatul reclamant.
Apărătorul intimatului reclamant, având cuvântul susține că motivele de recurs invocate de pârâtă nu se regăsesc în probele administrate în dosar. Susține că pârâtă nu a respectat în cauză dispozițiile art.63 din Codul muncii în momentul desfacerii contractului de muncă al reclamantului. Totodată în cauză nu au fost respectate de către pârâtă dispozițiile art.265 alin.2 și art.267 din Codul muncii.
Solicită respingerea recursului declarat de recurenta pârâtă, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar chitanța nr.132/07.01.2008.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea de chemare în judecată contestatorul în contradictoriu cu intimata SC SERV SRL a solicitat anularea deciziei nr.2/06.05.2008, obligarea intimatei la reintegrarea în funcția deținută anterior precum și la plata drepturilor salariale cuvenite de la momentul desfacerii contractului individual de muncă și până la efectiva reintegrare.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că a fost angajatul societății intimate, exercitând funcția de șofer.
La data de 11.04.2008 a fost trimis se către angajator în Germania la firma pentru a transporta marfă cu autotractorul -.
La data de 23.04.2008 a fost sancționat contravențional pe teritoriul statului francez, autoritățile franceze procedând atât la reținerea actelor cât și la sechestrarea tirului până la achitarea amenzii.
După achitarea amenzii a ajuns la punctul de descărcare al mărfii 26.04.2008, rămânând în până a doua zi dimineață.
După sărbătorile legale, când a revenit la muncă, i s-a solicitat să semneze un avertisment scrie, dispus de societate întrucât fusese sancționat contravențional.
La data de 06.05.2008 i s-a comunicat decizia contestată, ocazie cu care a aflat, că în realitate a semnat decizia de desfacere a contractului de muncă și nu avertismentul scris.
Pe cale de excepție contestatorul a invocat nulitatea absolută a deciziei motivat de faptul că nu au fost respectate dispozițiile art.63 din Codul muncii privind cercetarea prealabilă disciplinară.
În drept, s-au invocat prevederile art.63, 265, 267 Codul muncii.
Intimata și-a precizat poziția procesuală pe calea întâmpinării, solicitând respingerea contestației, motivat de faptul că salariatul contestator a părăsit camionul înainte de a preda marfa, lăsând cabina descuiată cu toate documentele de transport ale mărfii, deși fusese atenționat că dacă va proceda în această manieră i se va desface contractul de muncă.
Prin sentința civilă nr.1074/01.10.2008, Tribunalul Constanțaa admis excepția nulității absolute a deciziei.
S-a admis în parte, acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta SC SERV SRL. S-a constatat nulitatea deciziei nr.2 din 06.08.2008 emisă de pârâtă și s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior.
A fost obligată pârâta către reclamant la plata drepturilor salariale cuvenite de la data încetării contractului respectiv 28.04.2008 si până la efectiva reintegrare și a fost respinsă ca nedovedită cererea reclamantului privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Art. 267 din Codul muncii prevede:
“Sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii. Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin. (2) fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile. În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.”
Din interpretarea acestui text de lege rezultă că legiuitorul a stabilit în mod expres atât modalitatea de realizare a cercetării prealabile disciplinare, cât și sancțiunea juridică aplicabilă deciziei de sancționare emisă cu încălcarea acestor norme legale imperative.
Analizând decizia contestată în raport de aceste prevederi s-a reținut că salariatul nu a fost convocat în scris, cu arătarea obiectului, datei, orei și a locului întrevederii.
Acest aspect rezultă din procesul verbal nr.11/06.05.2008 în care se arată că angajatul ” nu s-a prezentatla solicitările telefonicedin data de 29.04.2008 și 05.05.2008” în vederea declarării celor întâmplate.
Pe de altă parte se observă că, potrivit consemnărilor din decizia de desfacere a contractului de muncă, cercetarea disciplinară s-a realizat în perioada 27 – 28.04.2008, moment la care contestatorul nu fusese convocat în vederea desfășurării cercetării, nici măcar telefonic.
În aceste condiții, este evident că nu a existat o convocare scrisă a salariatului, și pe cale de consecință dispozițiile art.267 alin.3 nu sunt incidente în cauză.
Înscrisurile existente la dosarul cauzei, respectiv, procesele verbale nr. 11/06.05.2008 și nr.4/29.04.2008 precum și declarația numitului, prin care intimata a încercat să dovedească efectuarea cercetării disciplinare prealabile, reprezintă doar relatări ale societății cu privire la faptele reținute în sarcina contestatorului ca abatere disciplinară.
Nici unul din înscrisurile enumerate nu reflectă împrejurarea că salariatului i s-a oferit posibilitatea de a formula și susține apărări în favoarea sa.
Dimpotrivă, probatoriul administrat în cauză, conduce în mod evident la concluzia că, angajatorul nu a realizat procedura obligatorie a cercetării prealabile disciplinare, aspect în raport de care decizia de încetare a contractului individual de muncă este lovită de nulitate absolută, astfel cum dispun prevederile art. 267 din Codul muncii.
Dând eficiență principiului repunerii în situația anterioară, în temeiul dispozițiilor art.78 din Codul muncii, intimata va fi obligată la reintegrarea contestatorului în funcția deținută până la data concedierii disciplinare și la plata drepturilor salariale cuvenite salariatului de la data desfacerii disciplinare a raporturilor de muncă și până la efectiva reintegrare.
În conformitate cu prevederile art.274 cod pr.civilă instanța va respinge ca nedovedită cererea contestatorului privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă SC SERV SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală, chiar nulă, deoarece nu cuprinde considerente, hotărârea ce i-a fost comunicată cuprinde numai partea introductivă și dispozitivul, astfel că, hotărârea nefiind motivată, atrage nulitatea.
Consideră că nu se poate trece peste acest motiv de recurs, invocând totodată și netemeinicia celor reținute în dispozitiv, deoarece situația de fapt este cea prezentată de subscrisa în întâmpinarea pe care a depus-o la dosarul de fond. A precizat reprezentantul recurentei pârâte, că dispozițiile codului muncii referitoare la raporturile dintre angajat și angajator nu trebuie privite rigid – în condițiile în care, în calitate de reprezentant al societății, a luat cunoștință direct și personal de comportamentul intimatului reclamant, cercetarea prealabilă a fost mai succintă.
De altfel, după abandonarea autocamionului de către contestator în Germania, acesta a plecat, revenind la serviciu după repetate insistențe telefonice din partea societății după 7 zile lucrătoare. Atitudinea contestatorului de ignorare totală a sarcinilor ce-i reveneau, susține reprezentantul recurentei că l-a îndreptățit să ia măsura desfacerii contractului de muncă.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la nulitatea hotărârii judecătorești:
Art.261 alin.(1) cod procedură civilă prevede elementele care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească.
Elementele prevăzute de art.261 alin.(1) cod procedură civilă, alcătuiesc cele trei părți esențiale și indispensabile ale oricărei hotărâri judecătorești: practicaua, considerentele și dispozitivul.
Motivarea în fapt și în drept constituie un element esențial al hotărârii a cărei lipsă atrage casarea cu trimitere a cauzei.
Hotărârea recurată cuprinde elementele prevăzute de art.261 alin.1 cod procedură civilă, prima instanță expunând pe larg motivele în fapt și în drept pentru care a admis acțiunea, astfel că excepția nulității hotărârii invocată de recurent este nefondată.
Cu privire la excepția nulității deciziei de sancționare disciplinară:
Potrivit art.63 alin.1 din Codul muncii, concedierea pentru săvârșirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate, de la regulile de disciplină a muncii poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile și în termenele prevăzute de prezentul cod.
Art.267 alin.1 din același act normativ, prevede în mod similar faptul că: “sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură cu excepția celei prevăzute la art.264 alin.1 lit.a nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Efectuarea cercetării prealabile în cazul concedierii unui salariat pe motive disciplinare, este o formă de manifestare a principiului protecției salariatului în caz de concediere.
Procedura cercetării prealabile se desfășoară cu respectarea condițiilor prevăzute de art.267 Codul muncii.
Convocarea se face în scris cu precizarea obiectului, a datei, a orei și a locului întrevederii (art.267 alin.2). Această obligație prevăzută în sarcina angajatorului este o garanție a dreptului constituțional la apărare al salariatului.
În cursul cercetării disciplinare prealabile, salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat la cererea sa de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Pentru a-și atinge scopul, convocarea trebuie să ajungă la cunoștința salariatului în cauză în una din următoarele modalități: comunicarea ei prin condica de expediție sub luarea de semnătură, atestarea primirii acesteia pe un alt exemplar sub luarea de semnătură, scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
În cauză, salariatul nu a fost convocat în scris, cu arătarea obiectului, datei, orei și a locului întrevederii.
Acest aspect rezultă din procesul verbal nr.11/06.05.2008 (fila 17 dosar fond) în care se arată că angajatul nu s-a prezentat la solicitările telefonice din data de 29.04.2008 și 05.05.2008 în vederea declarării celor întâmplate.
De asemenea, din consemnările făcute în decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă, rezultă că cercetarea prealabilă s-a realizat în perioada 27 – 28.04.2008, moment la care contestatorul nu fusese convocat în vederea desfășurării cercetării, nici măcar telefonic.
Având în vedere faptul că cercetarea prealabilă s-a efectuat cu încălcarea prevederilor art.267 alin.2 Codul muncii, în mod corect prima instanță a apreciat că decizia de sancționare disciplinară este lovită de nulitate absolută.
Fiind corect soluționată excepția nulității absolute a deciziei contestate, nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs referitoare la temeinicia deciziei de sancționare disciplinară.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.312 Cod pr.civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
Potrivit art.274 Cod pr.civilă, Curtea a obligat recurentul la 600 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenta pârâtă ” SERV” C, cu sediul în str. – nr. 36, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1074/1.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, bloc 4,. A,. 2,. 9, județul
Obligă recurentul la 600 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.02.2009.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond: /
Red.dec.Jud.-/25.02.2009
Tehnored.gref.RD/2ex./25.02.2009
