Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 470/CM
Ședința publică din data de 19 august 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Mihaela Ganea Vanghelița Tase
– –
Grefier – – –
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul pârât PRIMARUL COMUNEI, cu sediul în comuna, județul T, împotriva sentinței civile nr. 624/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în comuna,-, județul T, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurentul pârât, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 65/2009, depusă la dosar și pentru intimatul contestator, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 91/10.08.2009, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat și că intimatul contestator a depus la dosar întâmpinare.
Întrebate fiind, părțile susțin că nu mai au acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act de susținerile acestora, în sensul că nu au înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului pârât, având cuvântul, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată. Arată că desființarea locului de muncă al contestatorului a fost efectivă, având cauze reale și serioase, respectiv dificultățile economice prin care trece recurentul. Mai arată că din probatoriul administrat în cauză rezultă fără dubiu că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 65 Codul muncii, concedierea intimatului făcându-se pentru motive care nu țin de persoana salariatului. Învederează că dificultățile economice sunt dovedite cu înscrisurile – referate – depuse la dosarul de fond, respectiv filele 69, 70 și 71, în sensul că utilajul pe care lucra intimatul era vechi și necesita reparații. Mai arată că, la fila 76 dosar fond se află procesul-verbal de scoatere din uz a mijloacelor fixe propuse pentru casare, printre care se regăsește și utilajul pe care lucra intimatul, un buld excavator aflat într-o stare avansată de degradare, că în aceste condiții intimatul a refuzat să presteze alte lucrări, pretinzând că el este mecanic și astfel s-a emis dispoziția nr. 153/22.09.2008, prin care a încetat contractul individual de muncă al acestuia.
Apărătorul intimatului contestator, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată. Arată că instanța de fond a analizat probele administrate și a constatat că la data luării măsurii concedierii postul ocupat de contestator nu era desființat. Mai arată că potrivit art. 65 alin. 2 Codul muncii, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă, iar în cauză, din probele dosarului și chiar din susținerile recurentului în motivele de recurs rezultă că postul a fost desființat după emiterea deciziei de concediere, iar această desființare nu este efectivă deoarece sarcinile de serviciu ale intimatului contestator au fost preluate de către o altă persoană.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față, Curtea constată următoarele:
Contestatorul a formulat contestație împotriva dispoziției de încetare a contractului de muncă, solicitând anularea acestei dispoziții, repunerea în situația anterioară prin reintegrarea în funcția de muncitor calificat II în compartimentul Primăriei și obligarea angajatorului la plata despăgubirilor reprezentând salariu și alte drepturi bănești calculate de la data de 10.10 2008, și cheltuieli de judecată.
A arătat că în perioada 26 decembrie 2005 – 10 octombrie 2008 fost încadrat în muncă în funcția de muncitor II în cadrul Primăriei dar prin decizia 153 din 22.09 2008 Primarul comunei a dispus încetarea contractului său individual de muncă în baza art. 65 alin 1 și alin 2 din legea nr. 53/ 2003. Contestatorul consideră că nu sunt îndeplinite cerințele art. 65 alin. 2 din Codul muncii care sunt invocate drept temei legal al încetării raportului de muncă deoarece, nu rezultă din dispoziție, cauza reală și serioasă care a determinat desființarea locului de muncă.
Prin sentința civilă nr.624/15.04.2009, Tribunalul Tulceaa admis contestația, anulând dispoziția nr. 153/ 22.09 2008 emisă de Primarul comunei,jud.T, ca fiind netemeinică și nelegală.
S-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii și a fost obligat intimatul să plătească în favoarea contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta pentru perioada cuprinsă între data concedierii și data reintegrării efective.
A fost respinsă excepția lipsei procedurii prealabile invocată de intimat, ca nefondată.
A fost obligat intimatul să plătească în favoarea contestatorului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr. 153/22.09 2008, intimata l-a concediat pe contestatator potrivit art. 65 alin 1 și alin 2 și art. 73-1 din codul muncii coroborate cu prevederile art. 63(1) lit. d, 5 lit. și art. 68 (1) din legea nr. 215/ 2001.
În raport de disp. art. 65 din codul muncii, intimata trebuie să dovedească că, în speță,a avut loc în mod efectiv o reorganizare și o restrângere reală și serioasă a activității, impusă de nevoile economice și tehnice ale acestuia.
Desființarea postului este efectivă atunci când acesta nu se mai regăsește în organigramă ori statul de funcții.
Intimata a depus la dosarul cauzei organigrama și statul de personal pentru anul 2008 ce au fost aprobate prin hot. nr. 25 din data de 31.10 2008.
Cum dispoziția de concediere s-a emis la data de 22.09.2008, înainte de a fi modificate organigrama și statul de funcții, instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 65 din codul muncii reținute de intimată la concedierea contestatatorului, deoarece este necesar ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă, iar aceste elemente trebuie să coexiste la momentul aplicării măsurii concedierii.
Pentru aceste considerente, a admis contestația și s-a anulat dispoziția nr. 153/ 22.09 2008 emisă de Primarul comunei jud.T, ca fiind netemeinică și nelegală.
Potrivit art. 78. alin.1 și 2 din codul muncii, instanța a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii și a obligat intimatul să plătească în favoarea contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, pentru perioada cuprinsă între date concedierii și data reintegrării efective.
S-a respins ca nefondată excepția lipsei procedurii prealabile, având în vedere că avea calitatea de personal contractual al intimatei și nu era funcționar public, iar în ceea ce-l privește intimata a emis o dispoziție de încetare a contractului individual de muncă.
Întrucât contestatorul a efectuat cheltuielile în acest proces, iar contestația i-a fost admisă, instanța a obligat intimatul să plătească în favoarea contestatorului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul intimat Primarul com. care a criticat-o prin prisma disp. art. 304 pct. 9 cod proc. civilă.
Arată recurentul că în cauză este vorba de o desființare a locului de muncă ocupat de intimat, ca urmare a dificultăților economice prin care trece instituția iar acest aspect este dovedit cu înscrisurile depuse la dosar.
Astfel, utilajul folosit de intimat era vechi și avea nevoie de reparații capitale care ar fi grevat bugetul instituției care și așa nu dispune de fonduri.
În aceste condiții, comisia constituită în baza deciziei nr. 1041/09.09.2008 a întocmit procesul-verbal nr. 2290 pentru scoaterea din uz a mijloacelor fixe propuse pentru casare iar printre acestea se regăsește și utilajul pe care lucra contestatorul.
La 10.10.2008 s-a întocmit referatul privind aprobarea organigramei și a statului de funcții pentru aparatul propriu al Primăriei iar în prima ședință de consiliu s-a aprobat această organigramă unde postul de muncitor necalificat II este desființat.
Prin urmare, desființarea locului de muncă este efectivă și are cauze reale și serioase, respectiv dificultățile economice generate de lipsa banilor, situație în care și decizia contestată este una legală care trebuia menținută de prima instanță.
Prin întâmpinare, intimatul contestator și-a exprimat poziția procesuală și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este nefondat.
Art. 65 alin. 1 din codul muncii prevede:,concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de “desființarea locului de muncă, ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia”, iar potrivit al. 2, “desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă”.
Așadar, aceste motive, care determină desființarea locului de muncă trebuie să existe, să fie identificate și consemnate, înainte de momentul la care se ia măsura desființării locului de muncă.
Recurentul se limitează în motivarea recursului la aspecte care țin de greutățile financiare ale instituției și de soluția găsită de edili pentru limitarea cheltuielilor Primăriei cu toate că, în cauză trebuia demonstrată împrejurarea că postul ocupat de contestatornu mai exista la momentul emiterii deciziei.
Ordinea firească a lucrurilor presupunea mai întâi identificarea cauzelor care pun probleme de ordin financiar instituției, stabilirea măsurilor ce se impuneau printr-o hotărâre de Consiliu Local și apoi adoptarea unei hotărâri în care să se prevadă și o eventuală desființare a unor posturi care nu se mai justificau, cu modificarea organigramei.
Abia după aprobarea noii organigrame se puteau emite decizii de desfacere a contractelor de muncă pentru posturile desființate, cu respectarea prevederilor referitoare la preaviz.
În condițiile în care recurentul din cauza de față a luat mai întâi măsura desfacerii contractului de muncă și abia după o lună a modificat organigrama, instanța de fond în mod corect a apreciat căla data emiterii deciziei, postul ocupat de contestator exista.
Prin urmare din acest punct de vedere decizia contestată este nelegală iar temeiul juridic invocat de recurent nu concordă cu măsura luată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, recursul declarat împotriva sentinței civile nr.624/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, va fi respins ca nefondat.
Conform disp. art. 274 cod procedură civilă, instanța va obliga recurentul către intimatul contestator la plata cheltuielilor de judecată suportate de acesta în legătură cu soluționarea recursului, respectiv a onorariului de avocat, în valoare de 400 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul pârât PRIMARUL COMUNEI, cu sediul în comuna, județul T, împotriva sentinței civile nr. 624/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în comuna,-, județul
Obligă recurentul către intimat la 400 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 august 2009.
Jud.fond. /
Red. jud.
2 ex./02.09.2009.
