ROMÂNIA
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 47/CM
Ședința publică de la 25 ianuarie 2010
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier – –
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de reclamanta, domiciliată în C,-, împotriva sentinței civile nr.799/26.06.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, cu sediul în B,- și punct de lucru în C,-, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 19.01.2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, în vederea depunerii de concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 21.01.2010 și la data de 25.01.2010, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța la data de 21 iulie 2008, sub nr-, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC SA B, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a deciziei nr. 98/ 27.03.2008, anularea concedierii și repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere, respectiv reintegrarea reclamantei începând cu 1.05.2008, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate, cu toate drepturile de care ar fi beneficiat contestatoarea cuvenite de la data reintegrării acesteia, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat că la 7 aprilie 2008 i-a fost comunicată înștiințarea de preaviz nr. 3/ 1.04.2008 emisă de SC SA, prin care i s-a adus la cunoștință, faptul că postul de asistent manager pe care a fost angajată la 17.05.20078 urmează a fi desființat, în urma unui plan de reorganizare a departamentului vânzări din cadrul punctului de lucru C, situație în care reclamanta a încetat să mai meargă la locul de muncă din data de 1.05.2008 așteptând comunicarea deciziei de încetare a contractului de muncă.
S-a arătat că decizia contestată este lovită de nulitate întrucât nu cuprinde elementele obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 62 alin. 2 respectiv:
a)- motivarea în fapt a deciziei de concediere:
b)- termenul în care decizia poate fi contestată:
c)- instanța de judecată la care decizia poate fi contestată, fiind incidente dispozițiile art. 268 alin. 2 Codul muncii.
Pe fondul cauzei s-a arătat că desființarea locului de muncă nu a fost efectivă și nu a avut o cauză serioasă, întrucât cu o săptămână anterioară emiterii dispoziției s-a înființat un nou post de director vânzări.
S-a mai învederat împrejurarea că desființarea locului de muncă nu a fost decisă în mod legal de adunarea generală a acționarilor, în condițiile Legii nr. 31/1990, republicată și a actului constitutiv al societății.
În drept: s-au invocat dispozițiile art. 62 alin. 2, 65 alin. 2, 74-78, 268,287 Codul muncii și republicată.
Prin cererea completatoare depusă la fila 16 din dosar s-a solicitat anularea deciziei de concediere nr. 126/30.04.2008 întrucât desființarea locului de muncă nu a fost efectivă și reală și nu a avut o cauză serioasă, iar hotărârea nu a fost luată în mod legal de către Adunarea Generală a acționarilor în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 republicată.
La data de 20 august 2009 reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei de concediere nr. 126/30.04.2008, care a fost înregistrată sub nr- la Tribunalul Constanța, prin care s-a solicitat anularea concedierii și repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere, reintegrarea în funcția avută anterior, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate, împreună cu toate drepturile de care ar fi beneficiat contestatoarea, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pe cale de excepția s-a invocat nulitatea absolută a dispoziției de concediere, privind nemenționarea elementelor prevăzute de art. 62 alin. 2 Codul muncii.
S-a mai invocat de asemenea că desființarea locului de muncă nu a fost reală și efectivă și nu a fost decisă în mod legal de Adunarea Generală a Acționarilor, în condițiile Legii nr. 31/1990 republicată și a prevederilor actului constitutiv al societății.
Prin încheierea de ședință din 8 octombrie 2008 s-a dispus conexarea dosarului civil nr- la dosarul civil nr-, constatând existența litispendenței în ceea ce privește contestarea deciziei nr. 126/30.04.2008.
Prin întâmpinare, intimata SC SA Baf ormulat excepția tardivității introducerii acțiunii privind anularea deciziei nr. 98/27.03.2008, pentru depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de lege de la data comunicării, precum și excepția inadmisibilității completării cererii principale, de chemare în judecată, această din urmă excepție fiind respinsă prin încheierea din 8.10.2008 (739 din dosar).
Prin sentința civilă nr. 799/26.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a admis excepția tardivității formulării contestației împotriva deciziei nr. 98/27.03.2008 emisă de către intimata B și s-a respins contestația ca tardiv formulată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 98/ 27.03.2008 emisă de intimata SC SA s-a dispus ca începând cu 1.04.2008 să fie pus în aplicare planul de reorganizare a departamentului – Punct de lucru C, constând în reducerea numărului de salariați prin desființarea postului de,asistent manager, cu aceeași dată urmând a se derula disponibilizările salariaților ale căror posturi se desființează, prin desfacerea contractelor de muncă ale acestora, în temeiul art. 65 alin. 1 și 2 Codul muncii.
Decizia mai sus menționată a fost comunicată contestatoarei la data de 7 aprilie 2008, aceasta semnând personal de primirea respectivului înscris, denumit,înștiințare de preaviz, a cărei copie se regăsește la fila 7 din dosar.
Potrivit dispozițiilor art. 283 (1) lit.a a Codul muncii; cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:
a).în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă.
a).în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă.
În cauză, con testatoarea avea posibilitatea de a promova contestația împotriva deciziei nr. 98/ 27.03.2008, până cel târziu la data de: 7 mai 2008.
Constatând că termenul de lege a fost cu mult depășit prin înregistrarea prezentei contestații la 21 iulie 2008, Tribunalul urmează a admite excepția tardivității contestației împotriva dispoziției mai sus – menționată.
În ceea ce privește contestația la decizia nr. 126/30 aprilie 2008, emisă de intimata SC SA, aceasta a fost comunicată contestatoarei la data de 17 iunie 2008, așa cum rezultă din mențiunea redactată chiar de către aceasta, privind primirea deciziei de încetare a contractului individual de muncă, la expirarea termenului de preaviz, în temeiul prevederilor art. 62 alin. 1 Codul muncii.
Prin urmare, și în ceea ce privește decizia de concediere sunt incidente dispozițiile textului mai sus menționat, situație în care instanța urmează a respinge contestația, inclusiv asupra capătului de cerere pentru care a fost admisă excepția de litispendență, reprezentând contestația la decizia nr. 126/ 30.-04.2008, ca fiind tardiv formulată.
Împotriva acestei soluții, a formulat recurs reclamanta. În motivarea recursului său, a arătat că instanța de fond a admis în mod greșit excepția tardivității în ceea ce privește decizia nr. 98/27.03.2008, în lipsa apărătorului reclamantei, întrucât această decizie nu i-a fost comunicată; deși a completat acțiunea cu o contestație împotriva deciziei nr. 126/30.04.2008 în dosarul nr- iar dosarul nr- care avea același obiect a fost conexat, prima instanță nu s-a pronunțat și cu privire la această decizie; decizia nr. 126/30.04.2008 a fost în realitate comunicată la 17.07.2008, aspect care poate fi probat cu martora iar reclamanta beneficiază de termenul în care a introdus contestația în dosarul nr-.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Mai întâi, se constată că prin cererea depusă la 27.08.2008 (fila 16 din dosar), care a fost și primul termen de judecată, s-a solicitat completarea acțiunii în sensul că s-a solicitat și anularea deciziei de concediere nr. 126/30.04.2008, în acord cu prevederile art. 132 Cod.pr.civ.
La data de 20 august 2009 reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei de concediere nr. 126/30.04.2008, care a fost înregistrată sub nr- la Tribunalul Constanța care a fost conexat la dosarul nr. 5924/-.
Ca urmare, instanța de fond a fost învestită cu două contestații – împotriva deciziei nr. 98/27.03.2008 și împotriva deciziei nr. 126/30.04.2008.
La termenul din 24.06.2009, instanța de fond a acordat cuvântul părților asupra excepției tardivității contestației fără a indica în concret cu privire la care decizie contestată, conducând la concluzia că se referea la ambele decizii. Ambele părți au făcut referire la comunicarea unei decizii neindividualizate, în dispută fiind data de 17.06.2008 respectiv 17.07.2008.
În dispozitivul sentinței însă, instanța de fond s-a pronunțat numai cu privire la tardivitatea contestației formulate împotriva deciziei nr. 98/27.03.2008 fără a soluționa excepția tardivității contestației formulate împotriva deciziei nr. 126/30.04.2008. Este adevărat că în considerentele sentinței se face referire și termenul de formulare a contestației împotriva deciziei nr. 126/30.04.2008 însă față de modul de redactare a dispozitivului, această motivare nu corespunde cu soluția pronunțată de instanță.
Aceeași formulare a soluției se regăsește și în minuta sentinței, neputând fi vorba de o omisiune de transcriere a soluției în dispozitivul sentinței.
Or, potrivit art. 258(1) Cod.pr.civ., dispozitivul sentinței cuprinde hotărârea instanței.
Ca urmare, prima instanță nu a soluționat excepția tardivității contestației formulate împotriva deciziei nr. 126/30.04.2008 și nu a pronunțat nici o altă soluție cu privire la această contestație.
Conform art.129(6) Cod.proc.civ., în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, ceea ce presupune însă și obligația de a se pronunța asupra tuturor cererilor deduse judecății.
În speță prima instanță nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor deduse judecății.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Rotaru contra României că se încalcă art. 61 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în cazul în care instanța, deși legal sesizată de reclamant cu o cerere și competentă să o soluționeze, nu a pronunțat nici o soluție în legătură cu acea cerere.
Mai trebuie avut în vedere că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului ( cazurile Buzescu contra României și Albina contra României) constituie o încălcare a art. 61 din Convenție și neexaminarea de către instanță a tuturor susținerilor, argumentelor și probelor părților întrucât dreptul la un proces echitabil înglobează printre altele și dreptul părților din proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază pertinente în cauză iar Convenția nu garantează drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete și efective, dreptul neputând fi efectiv dacă aceste observații nu sunt examinate în mod real de instanța sesizată. Altfel spus, art.6 din Convenție implică în sarcina instanței obligația de a examina în mod efectiv mijloacele de apărare, argumentele și probele propuse de părți în măsura în care sunt pertinente.
Față de lipsa unei soluții a primei instanțe cu privire la tardivitatea contestației formulate împotriva deciziei nr. 126/30.04.2008, Curtea nu va analiza motivele de recurs privind formularea sau nu în termen a acestei contestații.
Pe de altă parte, în ceea ce privește decizia nr. 98/27.03.2008, se constată că în mod greșit prima instanță a admis excepția tardivității formulării contestației.
Astfel instanța de fond a reținut că decizia i-a fost comunicată contestatoarei la data de 7 aprilie 2008, aceasta semnând personal de primirea respectivului înscris, denumit,înștiințare de preaviz, a cărei copie se regăsește la fila 7 din dosar.
Or, potrivit dispozițiilor art. 283 (1) lit.a a Codul muncii; cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:
Așadar, ceea ce trebuie comunicat este decizia referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă.
De la această dată începe să curgă termenul prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. a) din Codul muncii.
Faptul că angajatul ia cunoștință în alte modalități de existența și efectele unei astfel de decizii, în orice alt mod care nu implică însă comunicarea acesteia nu are relevanță și nu face să curgă termenul pentru formularea contestației.
Astfel, comunicarea unei astfel de decizii se face în scopul încunoștințării angajatului nu numai cu privire la măsura dispusă și efectele sale ci și cu privire la motivația acesteia.
Astfel, dacă decizia nu este comunicată angajatului, acesta se află în imposibilitatea de aoc ontesta întrucât nu îi cunoaște motivația și ca urmare nu poate formula contra argumente sub forma motivelor contestației.
Tocmai pentru acest motiv termenul de formulare a contestației curge de la data comunicării deciziei iar nu de la data la care angajatul a cunoscut existența deciziei în altă modalitate, în caz contrar fiind golit de substanță dreptul la formularea contestației și în final dreptul de acces la o instanță care ar deveni iluzoriu și teoretic.
Or,în cauză, nu există nici o dovadă a comunicării deciziei contestate ci doar a unei înștiințări de preaviz care nu cuprinde nici măcar numărul deciziei ci face referire la o decizie de 27.03.2008 și nici nu reproduce conținutul deciziei nr. 98/27.03.2008.
Ca urmare, în mod greșit s-a raportat prima instanță la comunicarea din 07.04.2008 pentru a determina data la care începe să curgă termenul de formulare a contestației și a admis excepția tardivității fără a intra în cercetarea fondului contestației formulate împotriva deciziei nr. 98/27.03.2008.
Ca urmare, se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Constanța pentru ca acesta să pronunțe o soluție și în legătură cu excepția tardivității contestației formulate împotriva deciziei nr. 126/30.04.2008 și, după caz, să intre sau să nu intre în cercetarea fondului acestei contestații în funcție de soluția pronunțată cu privire la această excepție, precum și pentru a soluționa fondul contestației formulate împotriva deciziei nr. 98/27.03.2008.
În consecință,în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va admite recursul și se va casa sentința recurată, trimițându-se cauza la Tribunalul Constanța pentru rejudecare în sensul celor expuse anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de reclamanta, domiciliată în C,-, împotriva sentinței civile nr.799/26.06.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, cu sediul în B,- și punct de lucru în C,-.
Casează sentința recurată și trimite cauza la Tribunalul Constanța spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.01.2010.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
– –
– –
Grefier,
Grefier,
Jud.fond:;
redactat jud. – 12.02.2010
tehnoredactor dispozitiv – gref.-
4 ex./12.02.2010
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Către,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
Prin decizia civilă nr.47/CM/25.01.2010 Curtea de APEL CONSTANȚAa admis recursul civil formulat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.799/26.06.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, a casat sentința recurată și trimis cauza la Tribunalul Constanța spre rejudecare.
Ca urmare a deciziei pronunțate, vă înaintăm dosarul nr-, ce conține _______file și are atașat dosarul cu același număr al Tribunalului Constanța (99 file) și dosarul nr- al Tribunalului Constanța (46 file).
Președinte complet,
