Contestație decizie de concediere. Decizia 49/2008. Curtea de Apel Suceava


Dosar nr- – contestație decizie de concediere –

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE

DECIZIA NR. 49

Ședința public din 15 ianuarie 2008

PREȘEDINTE: Pungă Titus

Judector – –

Judector – –

Grefier – –

Pe rol se afl judecarea recursului declarat de Societatea Comercial “” SA B, cu sediul în municipiul B, Calea Național nr. 14, județul B, împotriva sentinței nr. 895 din 19 septembrie 2007 pronunțat de Tribunalul Boto șani – secția civil – în dosarul nr-.

La apelul nominal au lipsit reprezentantul recurentei și intimatul.

Procedura este legal îndeplinit.

S- fcut referatul cauzei dup care, instanța a constatat c s-a depus, prin serviciul arhiv, de ctre avocat, pentru recurent, o cerere prin care solicit acordarea unui nou termen de judecat, întrucât din motive medicale nu se poate prezenta în instanț, sens în care a depus la dosar adeverinț medical și un certificat medical.

Instanța a respins ca nefondat cererea de acordare a unui nou termen de judecat formulat în scris de ctre avocat, pentru recurent, întrucât acesta nu face dovada calitții de reprezentant al societții (avocat ales) și constatând recursul în stare de judecat, a rmas în pronunțare.

Dup deliberare,

CURTEA

Asupra recursului de faț, constat:

Prin contestația înregistrat pe rolul Tribunalului Boto șani la data de 12 februarie 2007, contestatorul a solicitat anularea deciziei nr. 82 din 1 februarie 2007 prin care i-a fost desfcut disciplinar contractul de munc, decizie emis de intimata “” SA

De asemenea, a mai solicitat reintegrarea pe postul deținut anterior, “plata drepturilor salariale cu toate indemnizațiile și sporurile de la data desfacerii contractului pân în prezent”, precum și plata daunelor morale.

Ulterior, prin înscrisul de la fila 29 dosar, contestatorul a precizat cuantumul daunelor morale, respectiv suma de 1000 RON.

În motivare, a artat c decizia emis cu înclcarea dispozițiilor imperative ale Codului muncii prevzute de art. 63 și 267, neefectuându-se cercetarea disciplinar prealabil, sens în care înțelege s invoce nulitatea absolut a deciziei. A mai artat c msura desfacerii contractului de munc ar fi fost dispus ” de persoane fr calitate de reprezentanți legali ai societții, aceștia neavând mandatul din partea Consiliului de Administrație al societții înscriși în Registrul Comerțului B”.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației ca nefondat și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecat. A artat c decizia nr. 82 din 1 februarie 2007 ar fi fost emis cu respectarea strict a dispozițiilor prevzute de art. 263 – 268 din Codul muncii și c aplicarea sancțiunii disciplinare ar fi fost determinat de atitudinea contestatoarei care începând cu data de 9 ianuarie 2007 nu s-a mai prezentat la serviciu, participând “la manifestații în fața sediului societții “” SA B, încercând s schimbe prin violenț Consiliul de Administrație al societții”.

De asemenea, intimata a mai artat c noul Consiliu de Administrație a fost înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului B și confirmat prin hotrâri judectorești, având deci competența s emit decizii de desfacere a contractelor de munc.

La data de 26 martie 2007, intimata a formulat cerere de recuzare a întregului colectiv de magistrați din cadrul Tribunalului Boto șani precum și a asistenților judiciari, cu excepția domnului judector.

Prin încheierea din 17 aprilie 2007, cererea de recuzare a fost respins ca inadmisibil și în baza art. 1081pct. 1 lit. b Cod procedur civil s-a aplicat intimatei o amend judiciar în cuantum de 50 lei RON.

La data de 2 mai 2007 SA Bad epus o cerere de reexaminare împotriva încheierii din 17.04.2007 cu privire la amenda aplicat, cerere care a fost respins ca nefondat prin încheierea din 19.09.2007.

La data de 18 aprilie 2007 intimata a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 62 al. 2, art. 267 și 268 din Codul muncii, iar instanța prin încheierea din 18 aprilie 2007, în temeiul art. 29 al.4 din Legea nr. 47/1992 – republicat a dispus sesizarea Curții Constituționale și în baza art. 29 al. 5 din același act normativ a suspendat judecarea cauzei pân la soluționarea excepției.

Prin decizia nr. 608 din 19.06.2007, Curtea Constituțional a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 62 al. 2, art. 267 și 268 din Codul muncii, excepție invocat de “” SA

În rspunsul formulat, intimata a artat c deciziile de desfacere a contractelor de munc au fost date cu respectarea dispozițiilor legale iar convocarea salariaților s-a fcut numai în scris.

Contestatoarea a precizat în rspuns c a luat parte doar la mitingurile care au fost autorizate de poliție și primrie și c s-a prezentat zilnic la serviciu, îns firmele de paz angajate de noua conducere nu i-au permis s intre în unitate și c nu a primit din partea intimatei nici o ofert concret de lucru.

Tribunalul Boto șani – secția civil – prin sentința nr. 895 din 19 septembrie 2007, admis în parte contestația formulat de contestatoare, a admis excepția nulitții absolute a deciziei nr. 82 din 1 februarie 2007 emis de intimat, anulat decizia nr. 82 din 1 februarie 2007, emis de intimat, a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior, a obligat intimata s plteasc contestatorului despgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea începând cu data de 01.02.2007 și pân la data reintegrrii efective pe post și a respins ca nefondat captul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata daunelor morale.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs “” (“”) SA

Criticile sale se refer la împrejurarea c, în cauz, s-a efectuat cercetarea disciplinar prealabil și, deci, sub acest aspect, soluția instanței este greșit. Celelalte critici se refer la chestiuni de fond și la “modul în care a fost realizat cercetarea judectoreasc”.

Recursul unitții intimate care, în drept, poate fi încadrat în art. 304 pct. 9 Cod procedur civil, este nefondat.

Potrivit art. 267 din Codul muncii, sub sancțiunea nulitții absolute, nici o msur, cu excepția avertismentului scris, nu poate fi dispus mai înainte de efectuarea unei cercetri disciplinare prealabile.

În vederea desfșurrii cercetrii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicit de ctre angajator s realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.

În speț, contestatorul n-a fost convocat în scris, sub semntur, de la domiciliu, pentru a i se lua not explicativ și a i se examina aprrile formulate.

din ziar, de la radio, de la postul local de televiziune ori de la sediul unitții nu constituie o convocare în scris, în sensul art. 267 alin. 2 din Codul muncii.

Înclcarea acestei prevederi, cu consecința înclcrii dreptului la aprare, atrage nulitatea absolut a deciziei respective.

, în aceast decizie nu se precizeaz prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munc, care se pretinde c au fost înclcate de salariat și care constituie o alt cauz de nulitate, potrivit art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii.

Cum în cauz au fost înclcate prevederile legale menționate, recursul “” () SA B, nefiind fondat, în temeiul art. 312 din Codul d e procedur civil, urmeaz, din considerentele artate, s fie respins.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de Societatea Comercial “” SA B, împotriva sentinței nr. 895 din 19 septembrie 2007 pronunțat de Tribunalul Boto șani – secția civil – în dosarul nr-.

Irevocabil.

Pronunțat în ședința public din 15 ianuarie 2008.

Președinte Judectori, Grefier,

Red.

Dact.

Ex. 2/24.01.2008