ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 492
Ședința publică din data de 9 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
: – –
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC Smart Com SRL, cu sediul în municipiul B,-, bloc 20,. A,. 6, județul B împotriva sentinței civile nr. 1071 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în municipiul I, str. – -, bloc 3,. A, etaj 4,. 7, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta pârâtă SC Smart Com SRL, reprezentată de și intimata reclamantă reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică nr. 46 din 8 aprilie 2008.
Procedura legal îndeplinită.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar pentru intimata reclamantă “note de concluzii”, un exemplar înmânându-l recurentei pârâte, în copie Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale privind pe în dosar 284/P/2008, chitanța nr. 21 din 3 aprilie 2008 reprezentând onorariu apărător în valoare de 400 lei, după care, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul la rândul său, solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință concluziile depuse de intimata pârâtă, cu atât mai mult cu cât pentru acest termen de nu a fost citată.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei formulată de recurenta pârâtă și lasă cauza la a doua strigare, pentru a lua cunoștință de înscrisul primit la acest termen și solicită recurentei să complinească omisiunea constatată, în sensul că cererea de recurs nu a fost semnată de reprezentantul legal al societății recurente.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au răspuns recurenta pârâtă SC Smart Com SRL, reprezentată de consilier juridic și intimata reclamantă reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică nr. 46 din 8 aprilie 2008.
De asemenea, pentru societatea recurentă SC Smart Com SRL se prezintă administratorul societății domnul, care se legitimează prezentând Cartea de identitate seria – nr. -, eliberată la 19 noiembrie 2000 de Poliția municipiului B și care semnează cererea de recurs.
Părțile având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act de declarația părților, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic având din nou cuvântul pentru recurenta pârâtă în susținerea recursului arată că instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute de art. 105 Cod proc.civilă, neobservând că anterior pronunțării de către Tribunalul Iași asupra excepției de necompetență teritorială, aceasta a încuviințat pentru pârâtă proba cu martora, ce urma să fie citată la sediul societății, conform prevederilor art. 88 și urm. Cod. proc.civilă.
Se arată că în aceste condiții, instanța de judecată avea obligația administrării probatoriului anterior încuviințat, citarea martorei pentru ca apoi să se pronunțe în mod echitabil asupra cauzei deduse judecății.
Ca urmare acestei situații, societatea nu a avut posibilitatea înfățișării la instanța de fond pentru administrarea probei admise, sens în care i- fost încălcat dreptul la apărare.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă arată că în realitate, după cum rezultă din dosarul cauzei, instanța inițial sesizată, respectiv Tribunalul Iași, la termenul din 30 mai 2007 admis probatoriile cerute de pârâtă printre care și proba cu martori, însă la acest termen pârâta a lipsit. Cu toate acestea prin încheierea de la termenul din 13 iunie 2007 admis să fie audiat un martor în persoana lui, însă pârâta în loc să solicite audierea martorului a invocat excepția lipsei de competență teritorială a Tribunalului Iași.
În fața instanței de trimitere, recurenta intimată deși legal citată, nu s-a mai prezentat la trei termene de judecată acordate și nu mai formulat alte cereri.
Se mai arată de intimata reclamantă că drepturile legale ale părților trebuiesc exercitate de bună credință, de care însă recurenta nu a dat dovadă în cursul desfășurării procesului.
Nomele procedurale ce reglementează litigiile de acest fel tind spre rezolvarea cu celeritate a cauzei dedusă judecății. Pe cale de consecință, judecarea cauzei a fost bine dispusă de instanța de fond, sancționând tendința de tergiversare a intimatei recurente.
În concluzie, se solicită respingerea recursului ca nefondat, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Iași reclamanta a formulat în contradictoriu cu pârâta SC – Smart SRL B contestație împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 806/21.03.2007, solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea deciziei atacate, constatarea încetării raporturilor de muncă ca urmare a demisiei, conform art. 79 Codul Muncii, începând cu 6.03.2007, obligarea pârâtei la plata de daune morale de 3000 lei și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației reclamanta a arătat că decizia atacată este lovită de nulitate întrucât nu se precizează prevederile din statutul disciplinar sau regulamentul intern, respectiv care anume din punctele respective au fost încălcate (art. 268 al.2 pct.b); decizia nu cuprinde apărările formulate în timpul cercetării prealabile și nici motivele pentru care au fost înlăturate acestea (art. 268 al. 2 pct. c din Codul Muncii ).
La data de 21.03.2007 a fost convocată la sediul societății pârâta pentru a se efectua cercetarea prealabilă, iar aceasta a depus o notă explicativă în care își exprima punctul de vedere cu privire la abaterile săvârșite. Angajatorul a refuzat primirea acestei note explicative, iar în cuprinsul deciziei nu face referire de ce au fost înlăturate apărările reclamantei, ci au arătat că “nu a prezentat documente justificative pentru părăsirea locului de muncă”.
De asemenea, decizia nu arată în mod corect instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată, motiv pentru care este lovită de nulitate absolută.
Pe fond, s-a invocat netemeinicia deciziei pe următoarele considerente: Reclamanta a fost angajata a societății pârâte în funcția de economist de la 1.02.2006 până la 6.03.2007, când și-a dat demisia. La data de 8.03.2007 a efectuat împreună cu colegul său și cu asociatul administrator un inventar al bunurilor pe care le avea în gestiune,predându-le fără obiecțiuni din partea conducerii pârâtei După aceea li s-a spus că nu se mai dorește prezența lor la sediul societății, renunțând la dreptul de preaviz cu privire la demisia acesteia. În timpul curgerii termenului de preaviz, după ce a fost împiedicat accesul în punctul de lucru unde își desfășurau activitatea, a primit pe data de 13.03.2007 o convocare de cercetare disciplinară pentru cele constatate cu ocazia efectuării inventarierii din 7.03.2007, părăsirea locului de muncă și absențele nemotivate începând cu data de 8.03.2007.
Deși a solicitat angajatorului să i se comunice o copie de pe demisia depusă la sediul firmei și să se înregistreze nota explicativă pe care o pregătise,a fost refuzată, arătându-se că singura abatere pentru care se efectuează cercetarea disciplinară este legată de nerespectarea termenului de preaviz de 15 zile prevăzut de contractul individual de muncă.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației întrucât reclamanta a avut calitatea de economist la punctul de lucru din
Decizia nr. 806/21.03.2007 a fost emisă ca urmare a refuzului angajatei de a participa la inventarierea dispusă prin decizia nr. 44/6.03.2007, ca urmare a înregistrării cererii de demisie atât a reclamantului cât și a de vânzare.
S-a solicitat respingerea excepției nulități absolute pe motiv ce decizia a fost emisă conform prevederilor legale arătându-se prevederea din contractul individual de muncă (capitolul M), privind obligațiile angajatului, respectiv obligația de a respecta disciplina muncii; de asemenea indicarea instanței din B nu poate fi motiv de nulitate absolută.
Pe fond s-a arătat că societatea nu a renunțat la termenul de preaviz, având în vedere că nici până la această dată angajata nu și-a întocmit nota de lichidare.
Aceasta nu s-a mai prezentat la serviciu pentru a se evita constatarea prejudiciului creat pârâtei pentru care s-a constituit parte civilă și a fost formulată plângere penală. De asemenea s-a solicitat și respingerea cererii de daune morale, nefiind justificate pretențiile reclamantei.
În dovedirea întâmpinării s-au depus la dosar: procesul verbal încheiat cu ocazia cercetării disciplinare, extras din regulamentul intern, plângerea penală formulată, invitație la cercetare disciplinară, procesul verbal de cercetare disciplinară, decizia de inventariere, cererea de demisie, adeverința medicală din 16.05.2007.
La solicitarea reclamantei a fost audiat martorul.
Prin sentința civilă nr. 1516/22.08.2007 Tribunalul Iașia admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea Tribunalului Buzău – secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Cauza a fost înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău.
Tribunalul Buzău prin sentința civilă nr. 1071 din 21 noiembrie 2007 a admis contestația formulată de reclamanta, dispunând anularea deciziei nr. 806 din 21 martie 2007 emisă de pârâtă și a constatat că raporturile de muncă între părți au încetat la data de 6 martie 200, ca efect al demisiei, conform art. 79 Codul muncii.
S- respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la daune morale de 3000 lei, obligând pârâta la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajata la SC ” Smart” SRL B, pe funcția de economist, de la data de 1.02.2006 până la 6.03.2007 când și-a prezentat demisia, înregistrată sub nr. 1281, din aceeași data.
Ulterior, a fost convocată pentru data de 13.03.2007 la punctul de lucru din I al societății pentru a efectua o cercetare prealabilă, pentru cele constatate cu ocazia efectuării inventarierii din data de 7.03.2007, părăsirea locului de muncă și absențelor nemotivate începând cu data de 8.03.2007.
În, acest sens, a fost emisă decizia de desfacere a contractului individual de muncă, nr. 806/21.03.2007 pe motiv că începând cu data de 8.03.2007, reclamanta a părăsit locul de muncă și lipsește nemotivat de la serviciu, conducerea societății luând cunoștință de acele lucruri cu ocazia efectuării inventarierii temeiul de drept fiind art. 58 coroborat cu art. 61 lit. a din Legea 53/2003, Codul Muncii.
S-a mai reținut de tribunal că la 6.03.2007 a fost înregistrată cererea reclamantei de încetare a raporturilor de muncă cu pârâta, ca efect al demisiei, cerere cu care angajatorul a fost de acord. La data de 8.03.2007 a fost efectuat împreună cu un coleg și asociatul administrator un inventar al bunurilor pe care le avea în gestiune, pe care le-a predat fără obiecțiuni din partea conducerii societății.
După cum a rezultat și din declarația martorului, audiat la solicitarea reclamantei, după efectuarea inventarierii și predarea bunurilor administratorul a precizat că nu se mai dorește prezența acesteia în societate și a obligat-o să părăsească incinta unității.
În timpul curgerii termenului de preaviz a fost împiedicată să aibă acces la punctul de lucru unde își desfășurase activitatea, pentru ca ulterior să i se comunice decizia de desfacere a contractului de muncă tocmai pe motivul absențelor nemotivate de la serviciu pe perioada preavizului.
Conform prevederilor art. 79 Codul Muncii “prin demisie se înțelege actul unilateral de voință al salariatului care, printr-o notificarea scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după îndeplinirea unui termen de preaviz.” Acest text trebuie coroborat cu art. 79 al.7 Codul Muncii, care precizează “contractul individual de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la data renunțării totale și spațiale de către angajator la termenul respectiv. Soluția este firească, având în vedere că termenul de preaviz operează în favoarea angajatorului
În speță, așa cum a rezultat din întregul material probator administrat în cauză angajatorul a interzis salariatei să se mai prezinte la serviciu, motiv pentru care instanța a considerat că acesta a renunțat la termenul de preaviz, motiv pentru care nu se poate prevala de desfacerea disciplinară a contractului de muncă pe motivul absențelor nejustificate de la serviciu pe durata termenului de preaviz.
Pe aceste considerente și având în vedere că societatea angajatoare nu a produs nici o probă din care să rezulte o situație contrară celei reținute în cererea de chemare în judecată, tribunalul a constatat întemeiată acțiunea sub aspectul acestui capăt de cerere.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta SC Smart Com SRL B, solicitând admiterea căii de atac, casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
A susținut pârâta că hotărârea recurată e netemeinică și nelegală, în cauză fiind incidente disp. art. 105 proc.civ. în condițiile în care, urmare a imprejurării că prima instanță a omis a administra proba cu martorul, ce i-a fost încuviințat de Tribunalul Iași anterior declinării competenței teritoriale de către această instanță, motivând soluția pronunțată pe considerentul că pârâta nu a produs probe din care să rezulte o situație contrară, s-a comis o încălcare a dreptului său de apărare.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrarile dosarului,de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform art. 3041proc. civ., constată că recursul e fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Conform art. 105(2) proc. civ. actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule dăcă prin aceasta s-a produs părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, vătămarea fiind prezumată până la dovada contrarie în cazul nulităților anume prevăzute de lege, aceasta situație fiind reglementată ca motiv de nelegalitate ce poate atrage modificarea sau casarea hotărârii în art. 304 pct. 5 proc. civ.
De asemenea, art. 160 proc. civ. prevede ca,în cazul declarării necompetenței, dovezile administrate la instanța necompetentă rămân câștigate judecății, instanța competentă putând dispune refacerea lor doar pentru motive temeinice.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului Curtea constată că prima instanță a încălcat dispoziția legală sus-menționată, neprocedând la audierea martorului, ce i-a fost încuviințat pârâtei de către Tribunalul Iași anterior declinării competenței teritoriale, astfel cum reiese din încheierea de ședință din data de13 iunie 2007(fila 54-dosar nr- al Tribunalului Iași ), în condițiile în care nu reiese ca ar fi apreciat asupra existenței unor motive temeinice pentru care nu mai e necesară ascultarea sa.
Mai mult, prin încălcarea reglementării art. 160 proc. civ. s-a creat în mod cert o vătămare pârâtei, în condițiile în care considerentul pentru care prima instanță a apreciat ca întemeiate pretențiile reclamantei a fost și acela că pârâta nu a produs probe din care să reiasă o situație contrară celor pretinse.
Astfel, în cauză fiind indeplinite cerințele prev. de art. 105(2) proc.civ.Curtea urmează constata că subzistă motivul de casare prev. de art. 304 pct.5 proc. civ. impunându-se conform art. 312 (5) proc. civ. trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță întrucât neadministrarea unei probe legal încuviințate echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Din considerentele și in baza textelor legale mai sus invocate, Curtea va admite recursul declarat de pârâtă, va casa sentința recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC Smart Com SRL, cu sediul în municipiul B,-, bloc 20,. A,. 6, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1071 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în municipiul I, str. – -, bloc 3,. A, etaj 4,. 7, jud.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 9 aprilie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
– – – – – –
–
–
fiind în concediu de odihnă,
semnează președintele instanței
Grefier,
Red.
Tehnored./
09.05.2008
dosar fond– Tribunalul Buzău
judecători fond –
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
