Contestație decizie de concediere. Decizia 497/2009. Curtea de Apel Tg Mures


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MURE

SECȚIA CIVIL, DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE,

PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

Decizie nr. 497/

Ședința public din 09 Aprilie 2009

Completul compus din:

– Președinte

– Judector

– Judector

Grefier –

Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în Târgu-M,-, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 72 din 26.01.2009, pronunțat de Tribunalul Mure în dosar nr-.

La apelul nominal se prezint intimatul reclamant, asistat de avocat, lips fiind recurenta.

Procedura de citare este legal îndeplinit.

S-a fcut referatul cauzei, constatându-se c recursul este declarat în termenul legal prevzut de lege și este scutit de la plata taxei de timbru.

La solicitarea instanței reprezentanta intimatului arat c nu mai are de formulat cereri în probațiune.

Nemaifiind cereri de formulat în probațiune, instanța declar încheiat faza procedurii probatorii și acord cuvântul pentru soluționarea pe fond a recursului.

Reprezentanta intimatului solicit respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțat de instanța de fond, ca temeinic și legal, fcându-se dovada c decizia de concediere este nelegal, fapt pentru care intimatul a fost reîncadrat, fr a primi drepturile salariale aferente.

CURTEA,

Prin sentința civil nr. 72 din 26 ianuarie 2009, Tribunalul Mure șaa dmis acțiunea civil formulat de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SA, a anulat decizia nr. 184 din 6 octombrie 2008, emis de pârât, a obligat pârâta la reintegrarea reclamantului în f7ncția deținut anterior, aceea de mturtor în cadrul societții pârâte, a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului unei despgubiri egale cu toate drepturile salariale de care reclamantul a fost lipsit, începând cu data de 1 septembrie 2008 și pân la data reintegrrii efective în funcția deținut anterior și a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecat.

Pârâta a declarat recurs împotriva acestei hotrâri, solicitând admiterea recursului și desființarea hotrârii atacate, cu menținerea ca valabil a deciziei nr. 184 din 6 octombrie 2008.

În motivarea recursului a artat c, referitor la disciplina reclamantului la locul de munc exist declarații date de colegii acestuia prin care susțin c sunt forțați, obligați, amenințați cu de reclamant s lucreze și în locul lui în sector, iar aceștia au solicitat mutarea lor în alte sectoare pentru a-și putea desfșura activitatea în normalitate.

În procesul-verbal nr. 3343 din 3 octombrie 2008 s-au descris amnunțit faptele care au constituit abateri disciplinare ale reclamantului, proces-verbal care a fcut parte din dispoziția de concediere nr. 184, deci nu mai era necesar înc o descriere amnunțit a faptelor.

Din data de 1 octombrie 2008 s-a început cercetarea, pe parcursul a 5 zile, reclamantului fiindu-i suspendat contractul de munc iar dispoziția de concediere nu putea fi încheiat la aceeași dat la care s-a dispus cercetarea, acest lucru fiind ilegal.

Din referatul întocmit la 1 octombrie 2008 de ctre coordonatori și șeful de secție reiese lipsa nemotivat a reclamantului de la locul de munc.

În cadrul cercetrii prealabile reclamantul a fost asistat de ctre mai mulți reprezentanți ai societții, dup cum reiese din convocatorul anexat.

Nu con sider c sunt sub incidența nulitții absolute, deoarece au fost respectate prevederile art. 62 alin. 2 din Codul Muncii, art. 268 alin. 1 din Codul Muncii – decizia fiind emis în termenul de 30 de zile de la data lurii la cunoștinț despre svârșirea abaterii disciplinare, art. 266 Codul Muncii.

În drept, invocat art. 301-302 Cod procedur civil, Codul Muncii, Regulament intern.

Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, conform prevederilor art. 3041Cod procedur civil, Curtea constat c recursul este nefondat, pentru urmtoarele considerente:

Prima instanț a dispus prin hotrârea atacat anularea deciziei nr. 184/2008 emis de pârât, ca și sancțiune a nerespectrii, la momentul emiterii deciziei, a dispozițiilor imperative prevzute de art. 268 din Codul Muncii.

Hotrârea este legal și temeinic, fiind ferit de orice critici. În mod corect s-a reținut c lipsește din cuprinsul deciziei descrierea concret a faptelor reținute în sarcina reclamantului, nefiind indicate efectiv și detailat și nici data la care au fost comise, pentru a se putea verifica aplicarea în termen a sancțiunii.

Conținutul deciziei nu înseamn includerea în cuprinsul deciziei a referatului de cercetare prealabil ori a altor acte aflate în dosarul de cercetare disciplinar.

Prevederile art. 268 alin. 2 din Codul Muncii sunt imperative, iar viciul nu poate fi “acoperit” cu invocarea altor înscrisuri sau a altor probe.

Nereținând incidența motivului de nelegalitate prevzut de art. 304 pct. 9 Cod procedur civil și art. 3041Cod procedur civil, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedur civil, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât.

În baza art. 274 Cod procedur civil, recurenta va fi obligat la plata cheltuielilor de judecat în cuantum de 1.000 lei reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 72 din 26 ianuarie 2009, pronunțat de Tribunalul Mure în dosar nr-.

Oblig recurenta s plteasc intimatului, domiciliat în Târgu-M,-, județul M, suma de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecat în recurs.

Irevocabil.

Pronunțat în ședinț public, azi 9 aprilie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECTORI,

GREFIER,

red.

tehnored. BI/2ex

jud.fond:;

-14.08.2009-