Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 501/CM
Ședința publică din data de 13 iunie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Monica Costea
JUDECĂTORI: Monica Costea, Vanghelița Tase Spiridon Eleonora
– – –
Grefier – – –
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamanta, domiciliată în C,-, -. C, etaj 4,. 58, județul C, împotriva sentinței civile nr. 110 din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăASOCIAȚIA DE 105, cu sediul în C,-, -. A,. 3, județul C, având ca obiect conflict de muncă – contestație decizie concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă, personal și asistată de dl. avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 49067 din 12.06.2008, depusă la dosar, lipsind intimata pârâtă Asociația de Proprietari 105.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei reclamante depune în susținerea motivelor de recurs un set de înscrisuri, în două exemplare, respectiv: procesul-verbal încheiat la nivelul asociației în care sunt consemnate numele locatarilor care și-au exprimat acordul pentru menținerea recurentei ca administrator al asociației, contractul nr. 889A din 11 iunie 2007 încheiat cu SC SA C de către recurentă, în calitate de administrator al asociației, facturi fiscale emise de C și SC C, 4 chitanțe pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții și sentința civilă nr. 213 din 14 decembrie 1998 pronunțată de Judecătoria Constanța, prin care a s-a dispus înregistrarea Asociației de Proprietari în registrul persoanelor juridice. Totodată, mai depune un exemplar al acestor înscrisuri, în vederea comunicării către intimată și arată că nu mai are alte acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu mai sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei reclamante, având cuvântul asupra recursului, solicită ca instanța să constate că decizia de desfacere a contractului individual de muncă al recurentei a fost emisă de către o asociație de proprietari ilegală, care nu este înregistrată în registrul persoanelor juridice și care nu avea capacitatea de a emite o astfel de decizie.
Pe fondul cauzei, învederează că decizia contestată este lovită de nulitate întrucât aceasta a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 267 Codul muncii, nefiind făcută o cercetare prealabilă. De asemenea, decizia contestată a fost emisă și cu încălcarea dispozițiilor art. 268 Codul muncii întrucât în conținutul deciziei nu au fost menționate descrierea faptei, prevederile încălcate, temeiul de drept.
Totodată, mai arată că decizia contestată este ilegală având în vedere și faptul că prin aceasta se aplică o sancțiune după 8 luni de la data constatării pretinsei abateri disciplinare.
– arată că instanța de fond în mod greșit a reținut că, în cauză, ne aflăm în cazul prevăzut de art. 61 lit. d Codul muncii, respectiv necorespundere profesională pentru ocuparea locului de muncă în care este încadrată recurenta. Învederează că, prin probele administrate în cauză, a făcut dovada faptului că recurenta deține atestat de administrator.
Solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii recurate și, pe fond, admiterea contestației formulate la instanța de fond cu consecința anulării deciziei de desfacere a contractului individual de muncă al recurentei. Totodată, solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Constanța contestatoarea a investit instanța, în contradictoriu cu intimata Asociația de Proprietari Bd. 1 – 105, solicitând anularea deciziei nr.1/02.11.2007 de desfacere a contractului de muncă, reintegrarea în funcția de administrator și plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă și până la efectiva reintegrare în muncă.
În motivare s-a susținut că decizia este nulă de drept, ilegală și netemeinică atâta timp cât aceasta nu a săvârșit nici o abatere disciplinară.
S-a invocat nulitatea absolută prevăzută de art. 267 și 268 Codul muncii motivat de faptul că nu s-a făcut nicio cercetare prealabilă, iar în decizie nu s-a trecut descrierea faptei, prevederile încălcate, motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei, temeiul de drept, termen în care sancțiunea putea fi contestată, instanța competentă, dovada comunicării.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea acțiunii, arătând că la data de 31.03.2007, în urma ședinței Adunării Generale s-a hotărât cu majoritate de voturi demiterea administratorei, în urma neregulilor constatate și consemnate în procesul verbal.
Prin adresa emisă de către Biroul Îndrumare a Asociației de Proprietari din cadrul Primăriei Cac onfirmat că nu deține atestat de Administrator eliberat de Consiliul Local C și nu are dreptul să exercite funcția de administrator iar pentru funcția respectivă intimata era obligată să angajeze un administrator atestat în condițiile legii.
Prin sentința civilă nr.110/08.02.2008 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că excepția nulității absolute a deciziei contestate nu este întemeiată întrucât, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 267 și 268 Codul muncii, în condițiile în care decizia de concediere este emisă pentru necorespundere profesională.
Pe fond s-a reținut că măsura concedierii este justificată, având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada că deține atestat de administrator eliberat de Consiliul Local C, pentru a putea deține funcția de administrator, condiție prevăzută de HG400/2003.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, contestatoarea, criticând hotărârea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
Întrucât contestatoarea i-a dat în judecată pentru datorii de peste 165.000.000 lei, aproape zece locatari și-au făcut o ștampilă în fals și se erijează într-o nouă Asociație de Proprietari, fără statut și fără hotărâre judecătorească de înființare.
Președinta Asociației de Proprietari, care a angajat-o pe contestatoare este posesoarea adevăratei ștampile și este în continuare președinta acestei asociații.
Decizia este neîntemeiată întrucât contestatoarea nu a săvârșit nicio abatere disciplinară.
Decizia este lovită de nulitate pentru încălcarea dispozițiilor art.268 Codul muncii, deoarece nu s-a făcut nicio cercetare prealabilă. A fost încălcat și art.268 Codul muncii, deoarece în decizie nu s-a trecut descrierea faptei, prevederile încălcate, motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei, în cazul în care se făcea cercetarea prealabilă și nici temeiul de drept.
Decizia este ilegală și pentru faptul că se aplică o sancțiune la data de 31.03.2007, pe data de 2.11.2007, adică la 8 luni de la pretinsa abatere disciplinară și nu de necorespundere profesională.
Analizând hotărârea recurată din prisma criticilor formulate, instanța apreciază neîntemeiat recursul pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 213/14.12.1998, Judecătoria Constanțaa dispus înregistrarea Asociației de Proprietari-.
Prezentul litigiu are ca obiect un conflict de muncă, prin care contestatoarea a invocat nelegalitatea deciziei nr.1/02.11.2007.
Ori, primele două motive de recurs privesc contestarea organelor de conducere ale Asociației, ceea ce excede obiectului cauzei, nefiind supuse analizei instanței de fond.
Aceste susțineri pot fi analizate însă într-un alt litigiu privind legalitatea constituirii Asociației și nu în contestația formulată împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Prin decizia nr.1/2.11.2007 s-a dispus desfacerea contractului de muncă încheiat de cu Asociația de Proprietari-, în temeiul art. 61 lit.d Codul muncii.
Art. 61 lit.d Codul muncii prevede că angajatorul poate dispune concedierea ” în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat”.
Așa cum a reținut instanța de fond, contractul de muncă nu a încetat în baza art. 61 lit.a Codul muncii, pentru săvârșirea unei abateri disciplinare, astfel încât nu poate fi analizată temeinicia deciziei din perspectiva acestei sancțiuni prevăzute de Codul muncii care nu a făcut obiectul deciziei contestate.
Cum, în speță concedierea nu este considerată imputabilă salariatului, angajatorul nu avea obligația întocmirii unei cercetări prealabile deoarece așa cum s-a reținut nu a fost desfăcut contractul de muncă pentru săvârșirea vreunei fapte care să constituie abatere disciplinară.
În decizia emisă Asociația de Locatari a menționat temeiul juridic în baza căruia s-a desfăcut contractul de muncă și dat fiind acest temei nu se justifică consemnarea apărărilor contestatoarei.
În ceea ce privește data desfacerii contractului de muncă se reține că măsura s-a luat începând cu data de 31.03.2007, dată la care s-a constatat că nu deține atestat de administrator eliberat de Consiliul Local C și că în lipsa acestui atestat nu are dreptul să exercite funcția de administrator.
Art. 268 alin.1 Codul muncii invocat de recurentă este aplicabil în cazul sancțiunilor disciplinare și nicidecum în cazul desfacerii contractului de muncă pentru necorespundere profesională și această critică fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 61 lit. d din Codul muncii se reține că potrivit art. 22 alin.2 HG 400/2003 administratorul unei asociații de proprietari trebuie atestat de către o comisie constituită de către consiliul local prin hotărâre.
HG nr.400/2003 a fost abrogat la 19.12.2007 prin HG 1588/2007 dar și această hotărâre menține în art. 22 alin.2 condiția obligatorie ca administratorul să fie atestat pentru această funcție.
Faptul că recurenta contestatoare a absolvit cursul de administrator nu înseamnă că a acoperit și condiția de a obține atestat pentru această funcție, atestat eliberat de către o comisie constituită în cadrul Consiliului Local
Cum recurenta contestatoare nu a fost atestată în condițiile HG 400/2003 pentru funcția de administrator, iar această condiție, este esențială pentru exercitarea funcției, în mod corect intimata a dispus concedierea pentru necorespundere profesională.
Pe cale de consecință, apreciind neîntemeiate criticile recurentei contestatoare, Curtea, în baza art. 312.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul civil formulat de reclamanta, domiciliată în C,-, -. C, etaj 4,. 58, județul C, împotriva sentinței civile nr. 110 din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăASOCIAȚIA DE PROPRIETARI 105, cu sediul în C,-, -. A,. 3, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 iunie 2008.
Ptr. Președinte de complet – -, JUDECĂTORI: Monica Costea, Vanghelița Tase Spiridon Eleonora
aflată în concediu de odihnă, – –
semnează cf. art. 261(2) pr.civ.
semnează cf. art. 261(2) pr.civ.
Vicepreședintele instanței, – –
Pt.grefier – -,
aflată în concediu de odihnă,
Prim grefier,
Jud.fond:;
Red.dec.-jud.- /06.08.2008
– gref.
2 ex./07.08.2008
