Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.50/CM
Ședința publică din 26 ianuarie 2010
Complet specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier – –
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de reclamantul, domiciliat în -, -C,.3,.15,județul C, împotriva sentinței civile nr.717/09.06.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, cu sediul în C,–81,.5, județul C, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant, personal și asistat de d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria – nr.86332/14.01.2010, lipsind intimata pârâtă
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm.pr.civ.
În referatul oral asupra cauzei, grefierul de ședință învederează instanță de intimata pârâtă a depus la data de 21.01.2010 întâmpinare, în două exemplare, din care unul a fost comunicat recurentului reclamant.
După referatul grefierului de ședință;
Apărătorul recurentului reclamant susține că a primit întâmpinarea depusă de către intimata pârâtă și nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri noi de depus.
Față de susținerile părții prezente, instanța declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Având cuvântul apărătorul recurentului reclamant susține că recurentul reclamant a fost silit să semneze cererea de pensionare în urma căreia s-a emis decizia de pensionare de către intimata pârâtă, fiindu-i astfel îngrădit dreptul de muncă.
Instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamant motivat de faptul că decizia de concediere ar fi fost emisă în mod legal, în urma emiterii deciziei de pensionare, însă a omis să analizeze motivele pentru care a atacat reclamantul decizia de concediere, respectiv de mecanic pe platformă nu este o muncă prestată la înălțime, a fost pus în situația de a accepta o muncă pentru care nu era pregătit profesional și totodată de a fost constrâns să semneze cererea de pensionare. Consideră că pentru a se pronunța asupra aspectelor invocate, instanța de fond trebuia să administreze și alte probe în vederea aflării adevărului.
Pentru motivele mai sus expuse, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr- la data de 29.01.2008, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu intimata SC SA, constatarea nulității absolute a deciziei de concediere nr. 1285/10.10.2007, obligarea intimatei la plata drepturilor bănești reprezentând ajutorul de înmormântare prevăzut în contractul colectiv de muncă valabil la data emiterii deciziei de concediere nr. 1285/10.10.2007 și plata cheltuielilor de spitalizare și tratament dovedite cu certificatul de concediu medical, daune morale și cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare, intimata solicită respingerea acțiunii ca nefondată întrucât salariatul reclamant a completat la data de 31.08.2007 o cerere de pensionare pentru limită de vârstă către Casa Județeană de Pensii C,la care s-a răspuns prin emiterea unei decizii de pensionare nr. -/09.10.2007, decizie de care reclamantul a luat la cunoștință la data de 10.10.2007.
În aceste împrejurări, intimata a considerat întrunite cerințele art.56 lit. d Codul Muncii, astfel că a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului.
La data de 07.01.2008, reclamantul a solicitat acordarea ajutorului de pensionare care i-a fost și acordat, respectiv suma de 3.628 lei prin creditarea contului personal.
Referitor la achitarea cheltuielilor de spitalizare, se arată că potrivit art. 12 din OUG nr. 158 din data de 17.11.2005 privind indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, acestea se suportă de către angajator, certificatul medical a fost primit de către reclamant la data de 19.10.2007, adus la societate la data de 31.10.2007, pentru care i s-a plătit suma de 577 lei de către unitate, dar i s-a dat și suma de 346 lei pentru 3 zile, din fondul, drepturi reflectate în suma aferentă lunii octombrie 2007.
Anexat întâmpinării s-au depus înscrisuri: decizia nr. 1285/10.10.2007, decizia nr. -/09.10.2007, decizia nr. 796/13.07.2007, nota de lichidare, cererea reclamantului de pensionare, extras de cont din data de 01.01.2008-21.02.2008, adresele nr. 1221/20.01.2007, 1366/26.01.2007, adresa nr. 47567/17.08.2007 a Ministerului Sănătății Publice, avizul medical nr. 2480/09.07.2006 și fișa de aptitudine -medicina muncii.
La termenul din data de 05.03.2008, reclamantul a precizat că invocă excepția de neconstituționalitate a art. 16 din HG nr. 355/2007 raportat la art. 16 pct. 1; instanța a solicitat depunerea motivării acestei excepții, astfel că reclamantul a revenit cu motivarea în scris a excepției, de fapt înțelegând să invoce excepția de nelegalitate a acestei hotărâri de guvern.
Instanța a constatat că se impune suspendarea judecării cauzei și trimiterea dosarului Curții de APEL CONSTANȚA spre competentă soluționare a excepției de nelegalitate a HG 355/2007.
Prin sentința civilă nr. 642/10.07.2008, Curtea de APEL CONSTANȚAa admis excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, invocată din oficiu, motivat pe faptul că în speță excepția vizează dispozițiile unei hotărâri de guvern, evident cu caracter normativ, dar din altă categorie decât actele normative ce pot fi atacate pe calea specială a legii 554/2004 -art. 2 lit. C și art. 7 din lege.
Ca urmare a declarării recursului de către reclamant, ÎCCJ a apreciat că pot fi supuse controlului de legalitate în cadrul procedurii excepției de nelegalitate actele administrative cu caracter individual unilateral și cele administrative cu caracter normativ, potrivit principiului de drept conform cu care legea se interpretează în sensul de a produce efecte juridice iar nu în sensul înlăturării efectelor sale.
Ca urmare, prin decizia nr. 2917/17.09.2008, ÎCCJ a admis recursul reclamantului și a dispus casarea sentinței Curții de APEL CONSTANȚA și trimiterea spre rejudecare Curții de APEL CONSTANȚA.
Prin sentința civilă nr. 978/CA /21.12.2008, Curtea de APEL CONSTANȚAa respins excepția de nelegalitate HG nr. 355/11.04.2007 ca nefondată.
În motivare s-a arătat că dispozițiile HG nr. 355/2007 cuprind contraindicații privind accesul în prestarea muncii la înălțime din care se extrage cea referitoare la ” vârsta de sub 18 ani și peste 55 ani “.
Această reglementare nu încalcă nici dreptul la muncă nici principiul nediscriminării, dispozițiile cuprinzând contraindicații în vederea protecției persoanelor din aceste categorii de salariați.
Față de recursul declarat de reclamant, ÎCCJ a considerat că aceste contraindicații vizează în egală măsură toate persoanele în vârstă de sub 18 ani și peste 55 ani care ar intenționa să lucreze la înălțime, astfel că nu se tratamente diferite pentru situații identice iar aceste reglementări nu încalcă principiul nediscriminării pe care îl invocă reclamantul, astfel că recursul a fost respins.
Prin cererea formulată la data de 18.03.2009, reclamantul a solicitat repunerea pe rol a cauzei, arătându-se că excepția de nelegalitate fost soluționată astfel că a dispărut cauza de suspendare.
În aceste împrejurări, instanța a procedat la judecata cauzei.
Prin sentința civilă nr. 717/09.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Se constată că în condițiile în care reclamantul a solicitat la data de 31.08.2007 și a beneficiat de pensionare la cerere pentru munca depusă și limită de vârstă ( fila 37 dosarului ) prin decizia emisă la data de 09.10.2007 ( fila 29 dosarului), reglementarea din art. 56 lit. D este pe deplin aplicabilă, angajatorul emițând decizie de încetare de drept a contractului individual de muncă-fila 28. Nota de lichidare a fost emisă la data de 11.10.2007-fila 30 din dosar.
De asemenea ajutorul de pensionare i-a fost acordat la data de 07.01.2008, în sumă de 3.628 lei, efectiv acordat prin creditarea contului personal-dovadă fiind fișa extras de cont din data de 21.02.2008 -fila 35.
Pretențiile reclamantului pentru plata cheltuielilor de spitalizare au fost suportate de angajator, fiindu-i plătite reclamantului suma de 577 lei pentru certificatul medical primit de unitate la data de 19.10.2007, precum și suma de 346 lei din fondul, dovadă fiind drepturile încasate,aferente lunii octombrie 2007.
Referitor la criticile aduse la inaptitudinea reclamantului de a lucra la înălțime, legalitatea HG nr. 355/2007, instanțele au stabilit definitiv și irevocabil că acest act normativ este legal, astfel că orice critică adusă din nou în discuție nu mai poate fi analizată, problema de drept intrând în autoritatea de lucru judecat.
În final, se constată că decizia contestată nu este lovită de nulitate, a fost emisă corect potrivit cererii proprii reclamantului pentru pensionarea la limită de vârstă și munca depusă, contractul său individual de muncă fiind încetat de drept.
Împotriva acestei soluții, a formulat recurs reclamantul. În motivarea recursului său acesta a arătat următoarele: în vara anului 2007 conducerea pârâtei i-a solicitat în mod expres și folosind amenințări să formuleze cerere de pensionare pentru limită de vârstă; deși dorea să muncească în continuare, societatea a găsit ca metodă de a îl să formuleze cererea de pensionare aplicarea HG nr. 355/2007; ca urmare, constatându-se printr-un aviz medical că este inapt pentru lucrul la înălțime, deși nu lucra la înălțime ci ca mecanic pe platformă, a fost eliberat din funcția ocupată și i s-a oferit un loc de muncă pentru care nu era pregătit – mecanic auto; decizia de concediere este netemeinică și nelegală întrucât are la bază o cerere de pensionare semnată silit și nu din proprie voință; instanța de fond a omis să analizeze două aspecte: munca pe care o desfășura nu este o muncă prestată la înălțime astfel încât eliberarea sa din funcția deținută nu a fost justificată și a fost constrâns să semneze cererea de pensionare prin oferirea unui post care presupunea o muncă pe care nu știa să o presteze; pentru aflarea adevărului, instanța de fond trebuia să administreze și alte probatorii în temeiul art. 129 Cod.pr.civ. sens în care s-a solicitat casarea sentinței recurate și trimiterea spre rejudecare.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, arătând că decizia de concediere este legală.
În recurs nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 1285/10.10.2007 emisă de societatea pârâtă, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă încheiat cu reclamantul, în baza art. 56 lit. d din Codul Muncii, începând cu 11.10.2007.
Ca urmare, instanța de fond și instanța de recurs pot analiza legalitatea acestei decizii numai raportat la acest temei juridic.
Potrivit art. 56 lit. d) din Codul Muncii, contractul individual de muncă încetează de drept la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, pensionare anticipată, pensionare anticipată parțială sau pensionare pentru invaliditate a salariatului, potrivit legii.
Mai întâi, trebuie avut în vedere că acest caz este un caz de încetare de drept a contractului individual de muncă astfel încât nu este cazul a se verifica existența acordului părților, în special a angajatului, pentru încetarea contractului individual de muncă.
De asemenea, trebuie reținut că nu este vorba de o concediere, astfel cum susține recurentul, astfel încât nu este cazul a fi verificate condițiile prevăzute de Codul Muncii pentru a opera încetarea contractului individual de muncă la inițiativa angajatorului.
Așadar, singura condiție care trebuie verificată este existența și comunicarea deciziei de pensionare.
Prin decizia de nr. -/09.10.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii C, recurentul a fost pensionat pentru limită de vârstă.
Decizia a fost comunicată societății pârâte și înregistrată sub nr. 11937/10.10.2007 așa cum apare în viza de intrare și datiera aplicate.
Câtă vreme decizia de există, nu a fost anulată și produce efecte, rezultă că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 56 lit. d din Codul Muncii.
În cauză nu au relevanță susținerile recurentului privind împrejurările în care a formulat cererea de pensionare, respectiv pretinsele presiuni la care a fost supus sau mutarea în alt loc de muncă pentru care nu era pregătit, întrucât nu este în discuție nici anularea acestei cereri pentru vreun viciu de consimțământ și nici anularea deciziei de pensionare pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 82(1) din Legea nr. 19/2000, instanța de fond nefiind învestită cu astfel de cereri prin acțiunea formulată de reclamant astfel încât aceste argumente sunt străine de obiectul cauzei.
Trebuie avut în vedere că, și în cazul în care reclamantul nu ar fi formulat cerere de pensionare, potrivit art. 61 lit. e din Codul Muncii, angajatorul poate oricum dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului și în situația în care acesta îndeplinește condițiile de vârstă standard și stagiu de cotizare și nu a solicitat pensionarea în condițiile legii.
În cauză nu au relevanță nici susținerile recurentului privind capacitatea sa de a desfășura în continuare muncă pe platforma maritimă și calificarea acestei activități ca fiind lucru la înălțime sau nu, întrucât contractul individual de muncă nu a încetat în condițiile art. 61 lit. c din Codul Muncii, aceste argumente ale recurentului fiind străine deci de obiectul cauzei.
Față de temeiul legal în baza căruia s-a emis decizia de încetare a contractului individual de muncă, instanța de fond nu avea alte elemente de analizat, așa cum susține recurentul, și nici alte probatorii de administrat, referitor la aspectele străine de obiectul cauzei.
Față de aceste considerente,în temeiul art.312 Cod.pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în -, -C,.3,.15, județul C, împotriva sentinței civile nr.717/09.06.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, cu sediul în C,–81,.5, județul C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.01.2010.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond:;
Red.dec.Jud.- /26.02.2010
Tehnored.disp.gref.RD/2ex/26.02.2010