Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 509/CM
Ședința publică din 08 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier – –
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta – pârâtă SC SRL C, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr.1477/28.11.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata – reclamantă -, domiciliată în C,-, -2,.A,.1, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta – pârâtă Lotus Internationala – avocat, conform împuternicirii avocațiale nr.49/1.06.2009 depusă la dosar, lipsind intimata – reclamantă -.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele cod pr.civilă.
După referatul grefierului;
Având în vedere declarația părții prezente, că în cauză nu mai are alte înscrisuri noi de depus sau cereri de formulat, instanța constată dosarul în stare de judecată, declară dezbaterile încheiate și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei pârâte, având cuvântul susține următoarele:
– în temeiul art.306 alin.2 cod pr.civilă solicită ca instanța să examineze și să pună în dezbatere motivul de ordine publică al autorității de lucru judecat a sentinței civile nr.178/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- rămasă definitivă;
– prin hotărârea mai sus menționată s-a admis în parte cererea reclamantei în sensul anulării deciziei nr.2 din 26.05.2008 și s-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția anterioară cu obligarea societății la plata drepturilor salariale aferente perioadei 15.05.- 25.05.2008. Decizia nr.2/26.05.2008 a fost analizată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în care s-a pronunțat sentința civilă nr.178/11.02.2009, prin care s-a respins acțiunea formulată de reclamantă ca nefondată, reținând că între părți s-au derulat raporturi de muncă de la 09.04.2008 potrivit contractului individual de muncă până la 26.05.2008 când a început să absenteze nemotivat de la locul de muncă.
Mai susține apărătorul recurentei pârâte că intimata reclamantă la data desfacerii disciplinare a contractului avea calitatea de salariat, nu încetase raportul de muncă într-un mod amiabil, deoarece salariata nu a agreat proiectul de decizie pe care l-a sustras din societate în prezența contabilei, plecând de la locul de muncă fătă a se mai prezenta ulterior.
Pentru motive mai sus expuse solicită admiterea recursului, schimbarea în totalitate a hotărârii și menținerea ca legală și temeinică a deciziei nr.2/26.05.2008, cu consecința eliberării din funcție a intimatei reclamante.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea formulată la Tribunalul Constanța reclamanta – a chemat în judecată pârâta Lotus Internațional, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei nr.2 din 26.05.2008 ca fiind nelegală și dispusă fără ca în prealabil să fie manifestat acordul reclamantei privind încetarea raporturilor de muncă; repunerea în situația anterioară, prin obligarea societății la reintegrare în funcția deținută anterior; obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pentru perioada lucrată între 15.05.2008-26.05.2008 și în continuare de la data dispunerii măsurii și până la reintegrarea efectivă cu titlul de despăgubiri;
plata unor despăgubiri morale în cuantum de 20.000 lei pe fondul dispunerii unor măsuri abuzive și a neexecutării obligației de informare anterior încheierii contractului individual de muncă, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamanta –, a fost angajată a societății intimate de la data de 13.03.2008 pe funcția de cosmetician având un salariu de 600 lei, în baza unui contract individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată.
Încă de la începutul relațiilor de muncă, societatea, prin reprezentanții săi, a evidențiat o atitudine abuzivă prin aceea că deși se încheiase contractul de muncă la data de 13.03.2008 pe care nu l-a înregistrat la. C, aceasta a încheiat un alt contract individual de muncă de la data de 01.04.2008 și pe care l-a înregistrat la data de 09.04.2008.
În susținerea capătului de cerere privind obligarea la plata de daune morale, se învederează faptul că a fost supusă unui abuz prin aceea că, deși nu și- manifestat în nici un fel intenția de a înceta raporturile de muncă, societatea a dispus încetarea acestora pe temeiul art.55 lit. din Codul Muncii, reclamanta ne mai fiind primită la muncă.
În drept, s-au invocat disp.art.17, art.18, art.55 lit. și art.58 Codul Muncii și art.8 din Legea nr.130/1999.
Pârâta Lotus Internațional a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție, s-a invocat lipsa de interes a solicitării de anulare a deciziei nr. 2 din 26.05.2008 arătând că, în fapt, aceastaa fost doar un proiect, la care salariata ar fi trebuit să-și de acordul – lucru care nu s-a întâmplat.
Decizia nu a fost niciodată comunicată reclamantei, ci a fost sustrasă într-un incident la care au participat contabila societății și clienții salonului.
Relațiile de muncă cu contestatoarea au încetat ca urmare a absențelor nemotivate de la serviciu în data de 09.06.2008, după efectuarea cercetării disciplinare și a emiterii deciziei de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă.
Având în vedere motivele invocate, s-a solicitat admiterea excepției lipsei de interes având în vedere faptul că efectele acestui proiect de decizie nu s-au născut niciodată, susținerea este întemeiată pe faptul că pentru a înceta un raport de muncă în temeiul art.55 lit.b) din Codul Muncii, trebuie să existe acordul valabil exprimat al ambelor părți, situație ce nu s-a întâmplat în prezenta cauza dedusă judecății, salariata — exprimându-și dezacordul gălăgios și, chiar într-un moment de isterie apărut în timpul discuțiilor dintre contabila societății și contestatoare, aceasta a sustras decizia de concediere.
Pe fond, s-a arătat că, la 26.05.2008 administratorul societății a dorit ajungerea la un acord privind încetarea raporturilor de muncă cu reclamanta și o altă salariată și, pentru ca lucrurile să se desfășoare mai repede și mai elegant, a prezentat acestora un proiect de decizie de încetare în baza art.55 lit. Codul Muncii.
Faptul că salariatele și-au manifestat liber dezacordul lor vis-a-vis de încetarea raporturilor de muncă a determinat societatea să nu înregistreze aceste decizii la. și, pe cale de consecință, să nu înceteze raporturile de muncă cu cele două salariate. Mai mult, decizia nr.2/26.05.2008 nu a fost întocmită decât într-un simplu exemplar, exemplar pe care pârâta la sustras din societate.
Se precizează faptul că, într-adevăr, societatea pârâtă a încheiat un contract de muncă cu reclamanta — în data de 13.03.2008 aceasta fiind angajată pe funcția de manichiuristă la societatea intimată. Unul din cele 3 exemplare ale contractului de muncă a fost înmânat salariatei înainte de al înregistra la. pentru a-l studia, urmând să-l aducă pentru a-l înregistra în termenul legal la. C, lucru care nu s-a mai întâmplat, contestatoarea refuzând să-l returneze. Aflându-se într-o asemenea situație, administratorul societății a întocmit un alt contract de muncă cu data de 01.04.2008, contract semnate și de contestatoare, acesta fiind înregistrat în data de 09.04.2008 la ITM
Solicitarea contestatoarei la daune morale este netemeinică pentru că societatea pârâtă nu i-a creat prejudicii care să justifice o astfel de solicitare, ba dimpotrivă imaginea societății a avut de suferit ca urmare a scandalului generat de contestatoare în fața clienților ce se aflau la acel moment în salonul de înfrumusețare, reprezentantul societății fiind pus în situația jenantă de a-și cere scuze pentru purtarea neadecvată a salariatelor sale.
Prin sentința civilă nr.1477/28.11.2008, Tribunalul Constanța a admis în parte acțiunea reclamantei – în contradictoriu cu parata Lotus Internațional C, a anulat decizia nr.2/16.05.2008 emisă de intimată și a dispus reintegrarea contestatoarei în postul avut anterior, cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariate până la data de 09.06.2008.
S-a luat act de renunțarea reclamantei la plata drepturilor salariale corespunzătoare perioadei 15.05.-26.05.2008 și au fost respinse cererile de plată a unor despăgubiri morale și de plată a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate.
În motivarea hotărârii,prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin contractul individual de muncă înregistrat la. C, sub nr.-/09.04.2008, numita –, a fost angajată de Lotus Internațional C în funcția de cosmetician pentru un salariu de 600 lei. Deși în contract s-a menționat data de 01.04.2008 ca fiind momentul de începere a activității în muncă, conform recunoașterii pârâtei, instanța reține că, în fapt, relațiile de muncă au început la 13.03.2008, astfel cum susține și reclamanta.
La data de 26.05.2008 pârâta a emis decizia nr.2 prin care “având în vedere cererea d-nei — prin care solicită încetarea contractului individual de muncă începând cu data de 26.05.2008 (mențiune expresă din actul în cauză) s-a dispus, în baza art. 55 li. din Codul Municii, încetarea raporturilor de muncă cu această salariată începând cu data menționată.
Cu privire la existența acestei cereri sau acord al reclamantei la încetarea contractului individul de muncă, prin întâmpinare intimata a recunoscut că acestea nu există,reclamanta manifestându-și liber dezacordul vis-a-vis de încetarea în acest mod a raporturilor de muncă(susținerile pârâtei din întâmpinare).
Potrivit art.55. Codul Muncii, contractul individul de muncă poate înceta ca urmare a acordului părților, la data convenită de acestea (lit.).
Conform principiului simetriei formelor actelor juridice, încetarea contractului individual de muncă prin acordul părților reprezintă un act juridic consensual, la fel ca și încheierea acestuia. Manifestarea de voință în sensul încetării contractului de muncă trebuie să fie neechivocă, ceea ce înseamnă că, nu se poate deduce existența unui astfel de acord, în cazul în care salariatul absentează iar angajatorul nu îi mai plătește salariu.
Având în vedere că acordul părților în sensul încetării contractului individul de muncă este un act juridic (văzut ca manifestare de voință în sensul stingerii unui raport juridic concret – aici de dreptul muncii).
Cum, pentru valabilitatea unui astfel de act, sunt aplicabile (în temeiul art.295 al.1. Codul Muncii ) dispozițiile art.948 Cod civil, privind condițiile esențiale pentru valabilitatea convențiilor, iar lipsa acordului de voință – care semnifică însuși actul – se sancționează cu nulitate absolută,
Față de prevederile art.78 alin. 2 Codul Muncii potrivit cărora, la solicitarea salariatului, instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere, instanța va dispune reintegrarea contestatoarei în postul avut anterior cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariate până la data de 09.06.2008.
Cu privire la plata daunelor morale instanța urmează a respinge cererea având acest obiect ca neîntemeiată.
Potrivit art. 998-999 Cod civil, condițiile răspunderii civile delictuale sunt: existența faptei ilicite, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul suferit și vinovăție.
Toate elementele răspunderii civile delictuale trebuie dovedite (în temeiul art. 1169 Cod civil) de cel care se pretinde prejudiciat.
Aceasta înseamnă că reclamanta ce solicită acoperirea prejudiciului trebuie să dovedească existența unor consecințe negative (fizice-materiale sau morale) ca urmare a comiterii de către pârâta a unei fapte ilicite.
Cerința probării se extinde inclusiv asupra daunelor morale, chiar dacă, prin natura lor, acestea nu sunt perceptibile fizic, tocmai pentru că aduc atingere unor drepturi nepatrimoniale.
Or, simpla neplată la termen a unor sume de bani, neînsoțită de alte probe, în condițiile în care pârâta a recunoscut circumstanțele concedierii – lipsa acordului reclamantei la desfacerea contractului de muncă – nu este de natură să creeze salariatei un prejudiciu moral.
Având în vedere dispozițiile art.246 cod pr.civilă, conform cărora reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă și poziția procesuală a reclamantei care a renunțat la capătul de cerere privind plata drepturilor salariale pentru perioada cuprinsă între 15.05.2008-26.05.2008 întrucât au fost achitate de către pârâtă, instanța va lua act de această renunțare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtă, fără să arate motivele de nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii recurate.
La termenul de judecată din 16.06.2009, recurentul a invocat ca motiv de ordine publică, potrivit art.306 alin.2 cod pr.civilă, excepția autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr.178/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de recurenta pârâtă, Curtea a reținut următoarele:
Potrivit art.1201 cod civil: este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de lege și în contra lor în aceeași calitate.
Pentru a exista autoritate de lucru judecat trebuie să existe triplă identitate de părți, obiect și cauză.
În speță, nu există identitate de obiect.
Astfel, în prezentul dosarul obiectul litigiului îl constituie verificarea legalității și temeiniciei deciziei nr.2/26.05.2008, prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei -, în temeiul art.55 lit.b din Codul Muncii.
În dosarul nr-, obiectul litigiului l-a constituit verificarea legalității temeiniciei deciziei nr.6/9.06.2008 prin care intimata a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă al reclamantei.
Întrucât nu există identitate de obiect, Curtea a apreciat că nu există autoritate de lucru judecat și potrivit art.312 Cod pr.civilă a respins recursul formulat de pârâta ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenta pârâtă SC SRL C, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr.1477/28.11.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă -, domiciliată în C,-, -2,.A,.1, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.09.2009.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond:;
Red.dec.Jud.-/16.09.2009
Tehnored.gref.RD/2ex/17.09.2009
