ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 52/R/2010
Ședința publică din 13 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Griga
JUDECĂTOR 3: Laura Dima
GREFIER: – –
S-au luat în examinare – pentru pronunțare- cererea de revizuire formulată de revizuientul împotriva sentinței civile nr. 1960 din 25 iunie 2009 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr-, privind și pe intimata SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 11 ianuarie 2010, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 13 ianuarie 2010.
CURTEA
La data de 25.06.2009, prin sentința civilă nr. 1960/2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-a respins cererea de revizuire formulată de către revizuientul, având ca obiect revizuirea sentinței civile nr. 854/02.04.2009, pronunțată de către Tribunalul Cluj în dosarul nr-.
Pentru a pronunța soluția menționată, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 854/02.04.2009, reclamantului i s-a respins acțiunea, întrucât desfacerea contractului individual de muncă în temeiul art. 65 alin. l din Codul Munciis -a datorat desființării locului de muncă, măsură efectivă, reală și serioasă.
Hotărârea instanței de fond poate fi atacată cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare, demers pe care revizuientul a arătat că l-a făcut.
Conform dispozițiilor art. 322 alin. 1.proc.civ. se poate cere revizuirea unei hotărâri dată de către o instanță de recurs numai atunci când prin aceasta s-a evocat fondul.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare și motivele pentru care poate fi introdusă sunt limitativ prevăzute de lege. În cazul revizuirii nu se pune problema realizării unui control judiciar și nici nu pot fi invocate greșeli de aplicare a legii, întrucât în cazul dat ne aflăm pe tărâmul unei noi judecăți.
După cum se poate constata, revizuientul își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 322 pct.2 proc.civ. dispoziții care arată că revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Temeiul de drept invocat de către revizuient, dispozițiile art. 322 pct.2 proc.civ. nu poate fi reținut de către instanță câtă vreme hotărârea revizuirii care se cere nu este definitivă. calea de atac de revizuire împotriva unei hotărâri devolutive de apel, a cărei cale de atac este recursul, acesta a încălcat dispozițiile art. 3041.proc.civ.
Instituția revizuirii se referă doar la hotărârile rămase definitive la instanța de apel sau prin neapelare și la hotărârile date de către o instanță de recurs. Hotărârea pronunțată de către Tribunalul Cluj a fost atacată cu recurs de către revizuient, așa cum acesta a declarat în fața instanței, situație în care demersul acesteia nu poate fi primit.
Așa fiind, având în vedere modalitatea de soluționare a cererii formulate inițial, în condițiile în care instanța nu s-a pronunțat asupra unor motive de casare neinvocate și nu și-a depășit limitele investirii, tribunalul a constatat că motivele invocate ca temei al cererii de revizuire nu se regăsesc în speță, astfel încât calea de atac exercitată în aceste condiții a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, în sensul admiterii contestației.
Recurentul invocă încălcarea art. 304 pct. 4. proc. Civ, apreciind că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești. Acesta arată că între motivele de revizuire prevăzute de art. 322 Cod de procedură civilă și art. 304 ind. 1 Cod de procedură civilă, ce prevede calea de atac a recursului pentru hotărâri le devolutive de apel, nu exista nici o legătură, prin cererea de revizuire, în fapt, îngustându-și calea de atac conform art. 322 pct. 2 Cod de procedură civilă. Consideră că instanța de revizuire l-a sancționat în mod nedrept, depășindu-și astfel atribuțiile, pentru ca în cauză este incident art. 322 alin. 1 pct. 2 Cod de procedură civilă.
Prin raportare la art. 304 pct. 5 Cod de procedură civilă, recurentul învederează faptul că instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 al2 Cod de procedură civilă, apreciind că revizuirea și contestația trebuie rezolvate “secvențial”, reluând problemele de fond din Dosarul -.
Nelegalitatea hotărârii rezidă din punctul de vedere al recurentului și din încălcarea art. 304 pct. 7 cod de procedură civilă, din perspectiva faptului că invocarea art. 304 ind. 1 CPC nu are legătură cu pricina.
Consideră că hotărârea a fost dată și cu încălcarea arte 304 pct. 8 Cod de Procedură Civilă, instanța de revizuire interpretând în mod greșit actul juridic dedus judecății și schimbând natura ori înțelesul acestuia. Recurentul apreciază că în mod eronat instanța a apreciat sentința de fond ca fiind nedefinitivă, deși este expres prevăzut în textul sentinței atacate nr. 1854/2009 că este definitivă.
Invocă, de asemenea, art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, învederând că hotărârea atacată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Arată că revizuirea prevăzută de art. 322 pct. 2 Cod de procedură civilă îngustează recursul și îl limitează la cele două probleme abordate de instanța de fond, respectiv art. 74 al. 1 și art. 65 Codul Muncii, negolindu-l total de conținut.
Intimata s-a opus admiterii recursului, pentru motivele arătate în întâmpinare( 17).
Nu au fost administrate probe noi.
Trecând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4. proc. Civ
Alegațiile recurentului referitoare la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către prima instanță nu pot fi primite, întrucât acestea sunt total nefondate.
Nelegalitatea ce rezidă din încălcarea dispozițiilor menționate își găsește aplicarea în condițiile în care se realizează o depășire de către judecători a atribuțiilor conferite prin legi, o incursiune în domeniul altor puteri constituite, în dauna ordinii constituționale și a interesului public, aspecte care însă nu se regăsesc în cauză.
Aplicarea cu prioritate de către prima instanță a dispozițiilor art. 322 al. 1 Cod de procedură civilă, fără o abordare a dispozițiilor art. 322 pct. 2 Cod de procedură civilă, este o chestiune de apreciere prin raportare la speță, care intră în sfera atribuțiilor stabilite de legiuitor exclusiv în favoarea puterii judecătorești.
2. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5. proc. Civ
În susținerea acestui motiv, recurentul învederează că instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 al 2 Cod de procedură civilă, apreciind că revizuirea și contestația trebuie rezolvate “secvențial”, reluând problemele de fond din Dosarul -.
Conform art. 304 pct. 5 cod de procedură civilă, casarea unei hotărâri intervine dacă, prin hotărârea dată, instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. 2.
Potrivit art. 105 al. 2 Cod de procedură civilă, actele indeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor. In cazul nulitatilor prevazute anume de lege, vatamarea se presupune pana la dovada contrarie.
Așadar, dispozițiile menționate instituie regimul de drept comun al nulităților procedurale, nulități care pot fi, absolute sau relative, exprese sau virtuale.
Pornind de la aserțiunile formulate în susținerea acestui motiv de recurs, Curtea notează că recurentul nu are în vedere o nulitate de procedură, ci acesta critică modalitatea de interpretare și apreciere a cauzei, de administrare a actului de judecată de către instanța de revizuire, astfel că din această perspectivă, nici acest motiv nu este întemeiat.
3. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7. proc. Civ
Recurentul consideră că invocarea art. 304 ind. 1 Cod de procedură civilă de către prima instanță, nu are legătură cu pricina.
Curtea apreciază că nici aceste afirmații nu sunt fondate, întrucât potrivit art. 3041Cod de procedură civilă, recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevazute in art. 304 Cod de procedură civilă, instanta putand sa examineze cauza sub toate aspectele.
Or, recurentul a afirmat în fața instanței de revizuire că a exercitat împotriva hotărârii de fond și calea de atac a recursului, astfel că analizarea cererii de revizuire s-a făcut și prin raportare la dispozițiile legale referitoare la recurs, inclusiv art. 3041cod de procedură civilă.
4. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 și 9. proc. Civ
Curtea va analiza împreună cele două motive de recurs, considerentele ce urmează a fi reținute subsumându-se acestora.
Pornind de la dispozițiile art. 322 al. 1 Cod de procedură civilă, Curtea notează că legiuitorul, prin raportare la natura căii de atac a revizuirii, a stabilit limitativ hotărârile care sunt supuse acestei căi de atac extraordinare, de retractare.
În cauza dedusă judecății, revizuirea, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.2 Cod de procedură civilă (“instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”), vizează sentința civilă nr. 854/02.04.2009 a Tribunalului Cluj, sentință împotriva căreia revizuientul a formulat și recurs.
Recursul acestuia este întemeiat pe dispozițiile art. 3041Cod de procedură civilă, în susținere invocându-se aceleași motive ca și cele invocate în cadrul revizuirii. Prin decizia nr. 2466/R/13.11.2009 pronunțată în dosarul nr-, recursul a fost respins ca nefondat.
Curtea notează că este adevărat că, spre deosebire de recurs, care, în principiu, urmărește remedierea erorilor de drept, revizuirea are drept scop, de regulă, înlăturarea erorilor săvârșite în legătură cu starea de fapt stabilită în hotărârea definitivă, iar datorită acestui fapt, cele două căi de atac sunt complementare și pot fi exercitate concomitent.
Raportat la aceste aspecte, reține însă că, chiar dacă hotărârea atacată ar fi o hotărâre definitivă susceptibilă de a fi atacată cu revizuire, nu este incident motivul prevăzut de art. 322 pct. 2 Cod de procedură civilă, după cum s-a pronunțat și instanța de recurs, în fața căreia s-au formulat aceleași critici, bazate pe dispozițiile art. 3041Cod de procedură civilă.
Or, în acest context, pronunțarea unei hotărâri judecătorești irevocabile asupra unor aspecte, care fac și obiectul cererii deduse judecății, are semnificația obligativității dezlegării în drept, obligativitate ce decurge din caracterul irevocabil al hotărârii judecătorești.
De altfel, se apreciază că, în măsura în măsura în care ar fi admisă cererea de revizuire s-ar ajunge la o cenzurare implicită a unei hotărâri pronunțate de către o instanță de recurs, care nu evocă fondul, ceea ce practic ar fi inadmisibil.
Având în vedere considerentele expuse și constatând că nu este incident nici un motiv de ordine publică, în conformitate cu art. 326 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge cererea de revizuire potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 1960 din 25.06.2009 a Tribunalului Cluj pronunțate în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
– – – – – – – –
Red.DG/dact.MM
5ex./14.01.2010
Jud.fond:/
