ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL – I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 553/2008 –
Ședința publică din 8 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
– R – – JUDECĂTOR 2: Roman Florica
– – – – JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
– – – – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata ” ” – cu sediul în S M, nr. 2. în contradictoriu cu intimatul contestator domiciliat în S M, str. -, – 22,. 1, împotriva sentinței civile nr. 1069 din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, intimatul contestator a depus note de ședință, ambele părți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL,
Constată că, prin sentința civilă nr. 1069 din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata ” ” – S M și în consecință s-a constatat nulitatea deciziei nr. 1/14.05.2007 emisă de intimată, privind desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului; intimata a fost obligată să plătească contestatorului despăgubiri egale cu drepturile salariale ce i s-ar fi cuvenit contestatorului începând cu data de 06.03.2007 și până la pronunțarea prezentei hotărâri, actualizate cu indicele de devalorizare a leului începând cu data scadenței și până la cea a plății efective, precum și suma de 3.500 lei cheltuieli de judecată; s-au respins celelalte pretenții ale contestatorului.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 1/14.05.2007 emisă de intimată, s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă al contestatorului începând cu data de 14.05.2007, pentru motivul prevăzut de art. 61 lit. a Codul muncii, întrucât a absentat nemotivat de la serviciu începând cu data de 06.03.2007 și până la data emiterii deciziei.
Contestatorul invocă nulitatea absolută a acestei decizii, susținând că a fost emisă fără a se fi efectuat o cercetare disciplinară, ceea ce contravine dispozițiilor art. 267 Codul muncii, în concret, nu a fost convocat în vederea unei astfel de cercetări în condițiile art. 267 alin. 2 Codul muncii.
Analizând probatoriul administrat în cauză referitor la această susținere, instanța o apreciază ca întemeiată.
La data emiterii deciziei contestate, între părți exista deja o situație litigioasă care a început încă de la sfârșitul lunii februarie 2007 când, în anumite împrejurări, contestatorului i s-a adus la cunoștință că urmează să fie concediat întrucât societatea nu mai are resurse financiare. La data de 14.03.2007, contestatorul a declanșat prezentul litigiu prin chemarea în judecată a intimatei în vederea soluționării, pe cale judecătorească, a situației litigioase existente.
După înregistrarea prezentei cauze, intimata printr-o adresă emisă la 20.03.2007 l-a invitat pe contestator să se prezinte la sediul său în data de 23.03.2007 “pentru clarificarea situației în legătură cu locul de muncă” (fila 19). Întrucât contestatorul nu a putut să se prezinte la data respectivă (împrejurare necontestată de către intimată), printr-o altă adresă, emisă la 12.04.2007, intimata l-a invitat pe contestator pentru data de 16.04.2007 tot pentru “clarificarea situației la locul de muncă”.
La termenul de judecată din 10.05.2007 reprezentanții părților arată că se încearcă o soluționare amiabilă a litigiului dar, la termenul din 25.05.2007 reprezentantul contestatorului învederează instanței că nu s-a ajuns la încheierea unei tranzacții, iar intimata, între timp, a emis la 14.05.2007 decizia de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă, respectiv decizia contestată. În această decizie se face referire la nota de constatare nr. 6/2007 și procesul verbal nr. 7/2006 și reține că “se constată că angajatul a fost legal informat, acesta confirmând primirea invitației la data de 13.04.2007”, în concluzie se susține că, convocarea în vederea cercetării disciplinare s-ar fi făcut prin adresele din 20.03.2007 și 13.04.2007.
Potrivit dispozițiilor art. 267 alin. 2 Codul muncii“În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii”.
Nici una din cele două adrese (comunicări) prin care contestatorul a fost invitat la sediul societății intimate nu cuprinde toate cerințele minimale ale textului de lege menționat. Aceste comunicări nu lasă, cel puțin, să se înțeleagă faptul că urmează să se efectueze o cercetare disciplinară împotriva contestatorului, că în acest scop este invitat la sediul societății. De asemenea, nu este indicat, în mod concret, obiectul întrevederii, că urmează să se pună în discuție o eventuală abatere disciplinară constând în absența nemotivată a contestatorului de la serviciu, ci se rezumă la a menționa că este invitat “pentru clarificarea situației la locul – de muncă”. Mai mult, după data ultimei invitații (16.04.2007), dar înainte de emiterea deciziei contestate (14.05.2007) părțile împreună cu reprezentanții lor au încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, ceea ce întărește convingerea instanței că cele două adrese nu au fost emise în vederea convocării contestatorului pentru efectuarea cercetării disciplinare.
Din aceste considerente, instanța apreciază că, în cauză, nu s-a efectuat o cercetare disciplinară în sensul art. 267 Codul muncii, astfel că Decizia nr. 1/14.05.2007, este lovită de nulitate absolută.
În temeiul art. 78 alin. 1 Codul muncii instanța a obligat intimata să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariul de care ar fi beneficiat acesta, începând cu data de 06.03.2007, dată de la care s-au solicitat și până la cea a pronunțării hotărârii, sumă actualizată cu indicele de devalorizare până la data plății efective. Instanța, apreciază însă că drepturile salariale se cuvin contestatorului doar până la data pronunțării hotărârii întrucât acesta, pe de o parte, nu a solicitat reintegrarea, iar pe de altă parte, hotărârile pronunțate în această materie fiind executorii de drept, contestatorul este îndreptățit ca, din momentul pronunțării hotărârii să și ceară și obțină executarea acesteia. Tot raportat la această soluție, instanța mai reține că, inițial, contestatorul s-a adresat instanței cu o cerere prin care solicita să fie obligată intimata să emită decizie de încetare a raportului juridic de muncă din motive ce nu țin de persoana sa, deci încă de la data de 14.03.2007 – data promovării acțiunii – contestatorul a dorit încetarea raportului juridic de muncă astfel că ar fi injust ca intimata să fie obligată să-i plătească drepturi salariale până la punerea în a hotărârii. De altfel, pentru perioada cuprinsă între 14.03.2007 și data pronunțării hotărârii, aceste drepturi se acordă și în considerarea faptului că intimata, până la pronunțarea sentinței executorii de drept, a beneficiat de drepturile conferite de Legea nr. 76/2002, art. 80, alin. 1.
În ce privește daunele morale, instanța reține că, în cauză, contestatorul nu a indicat și nu a probat în ce constă prejudiciul moral suferit, precum și criteriile de cuantificare a acestuia.
Împotriva acestei sentințe în termen a formulat recurs pârâta, care a solicitat desființarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului s-a susținut că recurenta a acționat în mod legal, petentul a refuzat să se prezinte la solicitarea angajatorului pentru clarificarea raporturilor de muncă, astfel, este nelegală sentința de fond, prin care a fost pârâta obligată să plătească despăgubiri unei persoane care practic a refuzat să-și îndeplinească obligațiile de serviciu.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată următoarele:
Tribunalul Satu Marea apreciat că decizia nr. 1/2007 de desfacere a contractului de muncă al petentului, nu a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 267 Codul muncii, în sensul că nu s-a efectuat cercetarea prealabilă disciplinară, motiv pentru care decizia este lovită de nulitate absolută.
Această reținere a tribunalului este greșită, pentru următoarele motive:
Decizia de sancționare ar fi lovită de nulitate absolută doar în ipoteza în care cercetarea prealabilă disciplinară obligatorie nu ar fi fost efectuată din culpa angajatorului.
În speță, ” ” – SMi -a înaintat petentului două comunicări, una în data de 20 martie 2007 și una în data de 12 aprilie 2007, invitându-l la sediul societății pentru clarificarea raporturilor de muncă dintre părți (filele 29 și 30 dosar de fond).
Aceste comunicări au fost înaintate cu confirmare de primire, existând astfel dovada că au fost remise petentului.
În atare situație nu se poate reține că din culpa angajatorului nu s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă obligatorie, efectuarea acesteia nu se poate face în lipsa angajatului, iar acesta nu a justificat de ce nu s-a prezentat la solicitările angajatorului.
Pentru aceste considerente, curtea apreciază că decizia dedusă judecății nu este lovită de nulitate absolută, motiv pentru care se impune cercetarea pe fond a legalității și temeiniciei dispoziției de desfacere a contractului de muncă al petentului.
Așa fiind, în baza art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, se va admite recursul, se va casa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Satu Mare.
Cheltuielile de judecată se vor avea în vedere la rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de intimata ” ” – SMî mpotriva sentinței civile nr. 1069 din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Satu Mare, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată și onorariul vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pronunțată în ședința publică de azi, 8 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
– – R – – – – –
red.R
jud.fond. –
dact.
2 ex./17.04.2008.
