Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.593/CM
Ședința publică din 20 octombrie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier – –
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă SC SA C, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr.568/16.04.2009, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, -.B,.2,.25 și cu domiciliul procesual ales la cabinet av. și – C, str. -, nr.41,.1,.1, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta pârâtă, avocat, conform împuternicirii avocațiale seria – nr.17418/21.09.2009, depusă la dosar, iar pentru intimatul reclamant, se prezintă d-na avocat,conform împuternicirii avocațiale din seria – nr.94457/2009, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp. art.87 și următoarele cod pr.civilă.
După referatul grefierului de ședință:
Apărătorul intimatului reclamant solicită administrarea unei probe de către recurenta pârâtă și anume – situația concedierilor după data de 01.10.2008, când au fost luate primele măsuri de concediere.
Instanța învederează, referitor la proba solicitată că, dacă este să se ia după adresa depusă la dosar, au fost reduse 29 de posturi. Ce solicită a se depune la dosar înscrisuri referitoare la persoanele disponibilizate sau numai totalul persoanelor disponibilizate.
Apărătorul recurentei pârâte susține că este foarte clar, din cadrul compartimentul de pază din care făcea parte reclamantul au fost disponibilizate 5 persoane, dorește să știe ce concedieri au fost ulterior? Arată că din punctul lui de vedere proba solicitată nu este utilă cauzei, iar în ce privește cele 5 persoane disponibilizate din cadrul compartimentului de pază, sunt 5 dosare identice înregistrate pe rolul instanței ( au termen la 24.11.2009).
Curtea, deliberând asupra probei solicitată de către apărătorul intimatului reclamant, o respinge ca nefiind utilă cauzei, deoarece vizează aspecte ulterioare deciziei ce o are de analizat.
Ambele părți susține că în cauză nu mai au alte cereri de formulat, motiv pentru care instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Apărătorul recurentei pârâte susține următoarele:
– instanța de fond a respins solicitarea de completare a probatoriului, deși aceste probe erau necesare în vederea clarificării situației de fapt existente, iar în momentul în care s-a solicitat recuzarea completului, instanța a acordat un nou termen, încălcând astfel disp. art.31 alin.3 cod pr.civilă care prevede că odată formulată cererea de recuzare, până la soluționarea acesteia instanța nu mai poate îndeplini nici un act procedural.
– arată că reorganizarea activității s-a datorat activității economico-financiare a societății (cantități de produse derulate mai mici ce au afectat veniturile societății); prin decizia nr.3/30.09.2008 desființarea compartimentului pază a fost efectivă, salariații fiind transferați în cadrul biroului pază și administrativ. Desființarea postului de agent de pază a fost efectivă, nefiind efectuate angajări ulterioare sau detașări de personal în funcția de agent de pază cum susține reclamantul;
– măsura desființării postului de agent de pază din cadrul Compartimentului de pază a mai fost motivată și de faptul că: societatea are încheiat și un contract de prestări servicii având ca obiect activitatea de apărare și pază; implementarea unui sistem de supraveghere electronică cu transformări tehnologice, astfel că administratorii au aprobat desființarea posturilor din compartimentul de pază;
– inexistența notei de fundamentare a deciziei de reorganizare și trecerea direct la modificarea organigramei, nu poate fi reținută deoarece nici un text de lege nu prevede necesitatea existenței unui astfel de înscris;
– referitor la susținerea că în cadrul compartimentului de pază au fost angajate alte două persoane și anume și – acestea sunt două cazuri sociale. Primul este bolnav de cancer și a fost încadrat de la 01.11.2008 în funcția de agent de pază în urma transferării unui alt angajat din cadrul Biroului Pază și administrativ în alt compartiment al societății, iar începând cu 16.03.2009 ocupă postul de pompagiu. Iar în ce privește cel de-al doilea, ocupa funcția de programator producție manipulant în cadrul Secției Sud, iar în urma testării profesionale din octombrie 2008, întrucât nu mai corespundea din punct de vedere profesional a fost transferat în cadrul Biroului pază și administrativ. Deci, în cadrul societății nu mai există posturi de agent de pază vacante. De asemenea, arată că reclamantul este pensionar și cumulează pensia cu salariul.
Pentru motivele mai sus expuse, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii contestației ca nefondate, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului reclamant susține următoarele:
– realitatea este cu totul alta decât cea prezentată de către apărătorul recurentei pârâte.
– la nivelul societății a avut loc o campania de înlăturarea a agenților de pază, campanie ce a fost susținută de sindicat și conducere, mai ales asupra persoanelor angajate prin cumul de funcții, însă acestea cumulau legal pensia cu salariul.
Susține că societatea a investit bani în pregătirea profesională a agenților de pază și nu era oportun să fie concediați, întrucât își exercitau în mod serios atribuțiile de serviciu. Probabil din cauza profesionalismului, ce a fost considerat exces de zel, au deranjat mai multe persoane din cadrul societății.
Referitor la dificultățile economice ale societății, și aceste susțineri nu sunt reale, societatea merge foarte vine, este rentabilă, nu face concedieri. În acest sens, arată că, societatea plătește 127.000 Euro/lună unei societăți de pază, ce funcționează paralel cu salariații care dețin posturile de agenți de pază, iar în cadrul societății sunt 60 de angajați la compartimentul de pază.
Susține apărătorul reclamantului că la nivelul societății nu a existat Departamentul suport operațional, iar din ștatul de funcții au fost radiate doar niște posturi.
Solicită respingerea recursului declarat de către recurenta pârâtă ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA;
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea deciziei nr.390/14.11.2008, reintegrarea în postul deținut anterior încetării raporturilor de muncă, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data încetării contractului de muncă și până la efectiva reintegrare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiuni, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei, ocupând funcția de șef compartiment pază, până la data de 14.11.2008 când prin decizia contestată angajatorul a dispus încetarea raporturilor de muncă în temeiul dispozițiilor art.65 alin.1 din Legea nr.53/2003.
S-a apreciat de către reclamant că decizia de concediere este nelegală, întrucât în societate nu a operat o concediere efectivă, reală și serioasă. Adevăratul motiv al concedierii,a mai susținut reclamantul, a fost reprezentat de situația sa personală, în condițiile în care beneficia atât de salariu cât și de militară. In plus, din cele 29 de posturi menționate de către pârâta ca fiind desființate numai 5 au fost în mod efectiv ocupate, restul fiind posturi vacante, care nu împovărau din punct de vedere financiar societatea.
Pârâta și-a precizat poziția procesuală pe calea întâmpinării, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că desființarea locului de muncă ocupat de către reclamant este legală și temeinică, fiind întrunite toate condițiile de legalitate prevăzute de art.62 alin.2 din Codul Muncii. Astfel, prin decizia nr.3/30.09.2008 a fost desființat intreg comperatimentul pază, salariații acestui compartiment fiind transferați în cadrul Biroului Pază și Administrativ.
De asemenea, s-a arătat că reclamantul era pensionat în baza Ordonanței nr.7/1998, cumulând astfel pensia cu salariul, aspect care a fost avut în vedere de către angajator la aplicarea măsurii în raport de prevederile art.114 din Contractul Colectiv de Muncă.
Prin sentința civilă nr. 568/16.04.2009, Tribunalul Constanța, a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SA și a anulat decizia de concediere nr. 390/14.11.2008 emisă de pârâtă.
A fost obligată pârâta la reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, precum și la plata drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii până la data reintegrării în funcție, drepturi salariale ce urmează a fi indexate, majorate și reactualizate.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Reclamantul a fost angajat al societății pârâte pe funcția de șef formație pază și ordine. Prin decizia nr. 390/14.11.2008-contestată prin cererea de față, angajatorul a dispus concedierea reclamantului ca urmare a desființării postului ocupat de acesta,fiind invocate dispozițiile art. 65 alin.1 Codul Muncii.
Procedând la analiza legalității și temeiniciei deciziei contestate, instanța va verifica dacă împrejurările ce au determinat luarea măsurii concedierii pot fi încadrate în prevederile textului legal anterior menționat.
Astfel, otrivit p. art. 65. alin.1 din Codul Munciic oncedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității.
Condiția de legalitate impusă de alin.2 al aceluiași articol este ca esființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Din analiza coroborată a organigramelor și statului de funcțiuni, rezultă că postul ocupat de reclamant a fost suprimat din structura angajatorului, astfel încât, sub aspectul caracterului efectiv al desființării, decizia de concediere este legală.
În ceea ce privește însă existența unei cauze reale și serioase care să fi avut drept consecință concedierea salariatului, instanța reține că din interpretarea dispozițiilor art.65 alin.1 Codul Muncii se desprind mai multe condiții care definesc cauza reală și serioasă.
Astfel, în primul rând, cauza reală trebuie să aibă caracter obiectiv, adică să fie reclamată de existența uneia dintre situațiile expres menționate în art.65 Codul Muncii, respectiv: dificultăți economice, transformări tehnologice, reorganizarea activității.
În al doilea rând, cauza este serioasă dacă este precisă, în sensul că reprezintă adevăratul motiv al concedierii, neavând rolul de a disimula existența unui alt motiv.
Revine așadar instanței de judecată rolul de a aprecia în fiecare caz concret, in funcție de probatoriile administrate de părți,îndeplinirea condițiilor generic impuse de lege.
In cauza de față, din conținutul ansamblului probator, se constată, că a existat într-adevăr un deficit bugetar la nivelul societății, insă nici prin Decizia Consiliului de Administrație nr. 3/30.09.2008 și nici prin referatul nr.1638/26.09.2008 al Serviciului, aflat la baza acestei decizii, modificarea numericului de personal de la 1343 salariați la 1314 nu a fost justificată prin considerente legate de dificultățile economice ale societății. Din întreaga documentație depusă la dosar de către pârâtă nu se poate desprinde concluzia acreditată de aceasta în sensul că desființarea unor posturi, printre care și a celui ocupat de reclamant,a fost cauza imediată situației financiare a societății, vreme nu există nici o nota de fundamentare a deciziei de reorganizare sub acest aspect a societății, procedându-se direct la modificarea organigramei.
Pe de altă parte, analizând modalitatea concretă în care pârâta a procedat la reorganizare, trebuie reținut că desființarea compartimentului pază a presupus în fapt doar suprimarea din organigramă celor 5 posturi ocupate de persoane aflate în situație similară cu a reclamantului, cumulând pensia cu salariul, celelalte 23 de posturi reduse fiind în realitate vacante. Toți ceilalți salariați ai compartimentului respectiv au fost transferați în cadrul Biroului Pază și Administrativ.
Or, în împrejurările concrete în care măsura concedierii a vizat exclusiv pe cei 5 salariați care cumulau pensia cu salariul, restul de 39 nefiind afectați, coroborat cu lipsa unei fundamentări a măsurii de concediere in mod expres întemeiate pe situația economică a societății, instanța apreciază că adevărata intenție a angajatorului a fost aceea de a-i exclude pe cei 5 din colectivul său.
Faptul că aceasta excludere s-a realizat prin modificarea organigramei, desființarea postului fiind efectivă, nu conferă un caracter serios cauzei concedierii. Cu alte cuvinte, dacă într-o logică firească măsura concedierii este consecința reorganizării activității, în speță angajatorul a urmărit înlăturarea doar a unora dintre salariați, justificându-și ulterior măsura luată tocmai prin reorganizarea activității.
O astfel de concluzie se despinde si din declarațiile celor doi martori propuși de reclamant: și, acesția susținând că la nivelul sindicatului existau discuții legate de cele 5 persoane care cumulau pensia cu salariul, solicitându-se în mai multe rânduri indepărtarea lor din unitate.
Împotriva sus menționatei sentințe a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în esență următoarele:
La data de 08.04.2009 s-a solicitat decăderea din dreptul de administrare a probelor testimoniale ale reclamantului, iar instanța de judecată nu a aplicat sancțiunea decăderii, acordând un nou termen de judecată, comunicând reclamantului obligația de a depune lista cu martorii ce urmează a fi audiați.
În timpul audierii martorilor, completul de judecată a cenzurat întrebările adresate de către SC SA prin reprezentant, astfel încât declarațiile martorilor au fost trunchiate, fără să releve aspecte esențiale în ceea ce privește lămurirea problemelor cauzei. Mai mult, instanța de fond a respins solicitare de completare a probatoriului cu martori și înscrisuri, deși necesitatea acestora reieșea din dezbateri, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.138 pct.2 Cod pr.civilă.
Deasemeni, în momentul în care s-a solicitat verbal recuzarea completului în timpul ședinței de judecată din 08.04.2009, instanța a acordat un nou termen pentru 15.04.2009, încălcând astfel dispozițiile art.31 alin.3 Cod pr.civilă, care prevede expres că – odată formulată cererea de recuzare, până la soluționarea acesteia, instanța nu mai poate îndeplini nici un act de procedură.
Prin respingerea solicitării formulate, instanța de fond a dat dovadă de lipsă de imparțialitate, ceea ce s-a reflectat și în ceea ce privește soluția pronunțată în cauză.
Din raportul directorului economic privind analiza activității economico-financiare a SC SA din lunile iunie 2008, august 2008 și primul semestru al anului 2008, rezultă în mod cert și fără putință de tăgadă faptul că, situația cantităților de produse derulate este mai mică, fiind afectate veniturile societății.
Reorganizarea activității a fost efectuată asupra structurii compartimentelor, respectiv desființarea Departamentului Suport și a Compartimentului Pază, măsură organizatorică menită să conducă la îmbunătățirea activității.
Așa cum reiese din organigrama ce a fost aprobată de către Consiliul de administrație al SC SA, prin decizia nr.3/30.09.2008, desființarea Compartimentului Pază a fost efectivă, salariații din acest compartiment fiind transferați în cadrul Biroului Pază și Administrativ, fapt ce reiese și din ștatul de funcții, din care rezultă în mod cert, faptul că desființarea postului de agent pază a fost efectivă, nefiind efectuate angajări ulterioare sau detașări de personal în funcția de agent de pază, așa cum susține contestatorul prin contestația formulată.
Măsura desființării postului de agent de pază din cadrul Compartimentului de pază este motivată și de faptul că SC SA are încheiat un contract de prestări servicii, având ca obiect de activitate de apărare și pază, pe de o parte, precum și implementarea unui sistem de supraveghere electronică, motiv pentru care, fiind efectuate transformări tehnologice, administratorii societății au aprobat desființarea posturilor din cadrul Compartimentului de Pază.
În ce privește analiza declarațiilor martorilor făcută de către instanța de fond, concluziile extrase din aceste declarații sunt eronate.
În conformitate cu prev. art.114 din încheiat la nivelul societății se precizează că: “la aplicarea efectivă a reducerii de personal, după reducerea posturilor vacante de natura celor desființate, selectarea personalului care urmează să i se desfacă contractul de muncă, se va face cu consultarea sindicatului”.
Cu privire la susținerea contestatorului potrivit căreia în cadrul Compartimentului de Pază au fost angajate alte două persoane, menționează faptul că și sunt angajați în cadrul SC SA din anul 1990 primul, iar cel de-al doilea din anul 1985.
Întrucât salariatul nu a mai corespuns din punct de vedere medical profesiei pe care a exercitat-o la locul de muncă, cunoscut cu antecedente bacilare, fiind internat la Spitalul militar central, a suferit o lobectomie inferioară pentru nodul solitar, fiind confirmat histopatologic ca tuberculom (fiind supus unei intervenții chirurgicale de extirpare a unui lob al plămânului stând), fiind expus la noxe chimice, intemperii și efort fizic intens, salariatul a devenit un caz social și a fost încadrat începând cu data de 01.11.2008 în funcția de agent de pază, în urma transferării unui alt angajat din cadrul Biroului Pază și Administrativ, în alt compartiment din cadrul societății, în conformitate cu prev. art.64 alin.1 din Codul Muncii. Menționează că începând cu data de 16.03.2009, acestui salariat i-a fost schimbată funcția de încadrare, ocupând în prezent postul de pompagiu.
Cu privire la salariatul din anul 2002, acesta ocupă funcția de programator producție manipulant în cadrul Secției Sud, iar în urma testării profesionale ce a avut loc în luna octombrie 2008, întrucât s-a constatat că nu corespunde din punct de vedere profesional, a fost transferat în cadrul Biroului Pază și Administrativ.
Aceste transferări au fost posibile având în vedere faptul că, în luna octombrie, doi salariați din cadrul Biroului Pază și Administrativ au schimbat funcția de încadrare, fiind transferați în cadrul altor compartimente din cadrul societății.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursul, a modificat în tot sentința recurată în sensul respingerii contestației ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.390/14.11.2008 emisă de SC SA, s-a dispus în temeiul art.65 alin.1 din Codul Muncii – încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a reorganizării activității.
La baza emiterii acestei decizii au stat adresa nr.1630/26.09.2009 și Hotărârea Consiliului de Administrație nr.3/30.09.2008.
Potrivit art.65 alin.(1) din Codul Muncii:”concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acestuia”, iar potrivit alin.(2):”desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă”.
Desființarea locului de muncă este efectivă atunci când el este suprimat din ștatul de funcții sau organigrama societății.
Așa cum reiese din organigrama ce a fost aprobată de către Consiliul de Administrație al SC SA, prin decizia nr.3/30.09.2008, desființarea Compartimentului Pază a fost efectivă, salariații din acest compartiment fiind transferați în cadrul Biroului Pază și Administrativ, fapt ce rezultă și din ștatul de funcții.
Concedierea contestatorului a avut o cauză reală și serioasă, fiind impusă de dificultățile economice și transformări tehnologice.
Astfel, din raportul directorului economic, privind analiza societății economico-financiare a SC SA pe lunile iunie 2008, august 2008 și primul trimestru al anului 2008, rezultă în mod cert faptul că situația cantităților de produse derulate a fost mai mică, fiind afectate veniturile societății.
Măsura desființării postului de agent de pază din cadrul Compartimentului de Pază a fost motivată și de faptul că SC SA are încheiat un contract de prestări servicii, având ca obiect activitatea de apărare și pază, pe de o parte, precum și implementarea unui sistem de supraveghere electronică, fiind efectuate transformări tehnologice.
Angajatorul a respectat criteriile privind concedierea, impuse de contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SC SA.
În conformitate cu prevederile art.114 din la nivel de unitate:”la aplicarea efectivă a reducerii de personal, după reducerea posturilor vacante de natura celor desființate, selectarea personalului care urmează să i se desfacă contractul de muncă se va face cu consultarea sindicatului, având în vedere următoarea ordine la competența profesională egală: a) contractele de muncă ale persoanelor care cumulează două sau mai multe funcții și a celor care cumulează pensia cu salariul.”.
La aplicarea măsurii reducerii de personal, angajatorul a avut în vedere în raport cu prevederile art.114 din CCM pe unitate, faptul că reclamantul cumulează pensia cu salariul.
Susținerea contestatorului că în cadrul Compartimentului de Pază au fost angajate alte două persoane, respectiv și C, este nefondată.
Aceste persoane sunt angajate în cadrul SC SA din anul 1990 și respectiv 1985.
Întrucât salariatul nu a mai corespuns din punct de vedere medical profesiei pe care a exercitat-o – din cauza stării de boală a devenit un caz social și a fost încadrat începând cu 1.11.2008 în funcția de agent de pază, în cadrul Biroului de Pază și Administrativ, și începând cu 16.03.2009 ocupă postul de pompagiu.
Salariatul care ocupa din anul 2002 funcția de programator producție manipulant în cadrul Secției Sud, în urma testării profesionale din octombrie 2008, întrucât nu a corespuns din punct de vedere profesional, a fost transferat în cadrul Biroului Pază și Administrativ.
Pentru considerentele arătate mai sus, Curtea a apreciat că decizia de încetare a contractului individual de muncă este legală și temeinică, fapt pentru care a admis recursul formulat și a modificat în tot sentința recurată în sensul respingerii contestației ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenta pârâtă SC SA C, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr.568/16.04.2009, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, -.B,.2,.25 și cu domiciliul procesual ales la cabinet av. și – C, str. -, nr.41,.1,.1.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge contestația ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.10.2009.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond:;
Red.dec.Jud.-/19.11.2009
Tehnored.gref.RD/4ex./24.11.2009
