Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVIL, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIA CIVIL NR.614/CM
Ședința public din 26 octombrie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de munc și asigurri sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
Judector – –
Judector – –
Grefier – –
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-, împotriva sentinței civile nr.487/10.04.2009, în contradictoriu cu intimata pârât CN ROMÂN, cu sediul în B, sector 4,-, sector 4, având ca obiect contestație decizie de concediere suspendare concurs.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința public din 20.10.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședinț din acea dat, ce face parte integrant din prezenta hotrâre, iar instanța pentru a da posibilitate prților s depun concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 22.10.2009 și apoi la 26.10.2009, când a pronunțat urmtoarea soluție:
CURTEA:
Cu privire la recursul civil de faț, Curtea constata urmtoarele:
Prin cererea înregistrat sub nr-, reclamantul – a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea a concursului organizat de pârâta Român SA. B, pentru ocuparea posturilor de director Centru de profit, programat în perioada 20 – 21.12.2008, pân la soluționarea irevocabil a acțiunii vizând anularea concursului artând c acest concurs încalc prevederile pct. N din contractul individual de munc nr. 341/2004 și art. 51-53 din CCM/2008 și.
La termenul din 30.01.2009, reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecat, solicitând, pe calea dreptului comun:
– constatarea nulitții absolute a deciziei nr. 302/12.01.2009 de încetare a contractului individual de munc;
– reintegrarea în munc și obligarea pârâtei la plata drepturilor bnești de la data concedierii pân la data reintegrrii efective; cu cheltuielile de judecat ocazionate de acest proces.
De asemenea, reclamantul a înregistrat sub nr- și acțiunea având ca obiect anularea concursului pentru ocuparea posturilor de director centru de profit programat în perioada 20-21.12.2008.
La termenul din 13.02.2009 instanța de fond a conexat cele doua cereri conform art. 163 cod proc. civil.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii, precizându-se c este o societatea comercial cu capital integral de stat iar prin hotrârea Consiliului de Administrație din data de 08.03.2007 s-a aprobat cu unanimitate de voturi organigrama modificat a societții și regulamentul de organizare și funcționare al acesteia, la nivel central în funcție de constatrile ANAF prin procesul-verbal de control financiar din 22.02.2007.
Astfel, reorganizarea a fost cerut de ctre organele de control ANAF prin Dispoziția obligatorie nr. 8436/7.03.2007, iar în urma demarrii procedurii a fost publicat Regulamentul integral pe site-ul Companiei, alturi de anunțul de concurs cu toate detaliile privind condițiile și procedura de desfșurare.
Prin circulara nr.247/21.11.2008, comunicat tuturor unitților din teritoriu, a fost realizat informarea cu privire la aprobarea de ctre AGA a Programului de reorganizare și înființarea a 41 de centre de profit județene, precum și cu privire la intenția companiei de a-și proteja salariații existenți. Toți conductorii unitților teritoriale ale au fost astfel convocați pentru data de 5.12.2008, în vederea discutrii interactive a aspectelor legate de acest proces, fiind date lmuririle necesare.
Din acest punct de vedere, parata considera c reclamantul își exercit abuziv drepturile procesuale cât vreme a participat la aceast întâlnire, dar a refuzat s se înscrie la concurs împreun cu alți șase directori de sucursale zonale, considerând c AGA nu are dreptul s organizeze un asemenea concurs și c postul nou înființat le revine de drept.
Pârâta a mai artat c msurile luate privesc creșterea competitivitții companiei, eficientizarea activitții acesteia, și c instanțele nu au abilitarea, astfel cum s-a reținut prin decizia nr. 447/2005 a ICCJ, s cenzureze hotrârile adunrii generale pe criteriul oportunitții sau al profitabilitții msurii luate.
Prin încheierea din 13.02.2009 a fost respins excepția inadmisibilitții cererii modificatoare, prin prisma prevederilor art. 132 cod proc. civil, deoarece aceast modificare s-a realizat în condițiile art. 134 cod proc. civil.
G, -, -, -, —, Și au formulat cereri de interventie în interes alturat pârâtei la termenul din 19.12.2008. Prin aceste cereri de intervenție s-a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca nefondat, în considerarea legalitții concursului organizat de.
Aceste cereri au fost respinse în raport de disp. art. 49 cod proc. civil, întrucât obiectul acțiunii modificate a vizat anularea deciziei de concediere, situație în raport cu care intervenienții nu își justific interesul.
Prin sentința civil nr.487/10.04.2009, Tribunalul Constanțaa respins ca nefondate acțiunile conexe astfel cum au fost modificate și precizate de reclamantul.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut urmtoarele:
Prin hotrârea Consiliului de Administrație al din 15.04.2008 s-a avizat Referatul privind,Programul de restructurare și reorganizare teritorial a pe perioada 2008 – 2013și în temeiul acestui document s-a aprobat în Adunarea General a Acționarilor din 25.07.2008, înființarea a 42 de centre județene de profit, cu modificarea corespunztoare a Statutului – filele 104 și 105.
Reclamantul s-a referit, pe de o parte, la imposibilitatea modificrii de ctre Adunarea general, a organigramei aprobata prin actul normativ de înființare, iar pe de alt parte la caracterul nereal și inoportun al msurii de reorganizare.
S-au respins aceste aprri reținându-se c, potrivit Statutului aprobat prin nr.OUG 159/1999, Adunarea General a Acționarilor este organul de conducere al Române care decide asupra activitții acesteia și asupra politicii economice având astfel, abilitata sa ia msurile necesare pentru reorganizarea activitții companiei, iar în absența unei hotrâri judectorești vizând nelegalitatea acestei decizii, msura nu poate fi apreciat ca fiind dispus cu înclcarea legii.
Cât privește oportunitatea msurii de reorganizare, s-au avut în vedere prevederile art. 65 alin. 1 Codul muncii, care la data inițierii procedurii reorganizrii companiei operau în forma modificat prin nr.OUG 55/2006.
Potrivit acestui text, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezint încetarea contractului individual de munc determinat de desființarea locului de munc ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fr legtur cu persoana acestuia.
2 stabilește c desființarea locului de munc trebuie s fie efectiv și s aib o cauz real și serioas.
Prin urmare, la data procedurii de reorganizare, de stabilire a concursului și de emitere a deciziei de concediere contestate în prezenta cauz, nu mai erau incidente prevederile anterioare ale art. 65 Codul muncii, conform cu care încetarea contractului prin concediere pentru acest motiv trebuia sa fie determinat de desființarea locului de munc impus în mod obligatoriu de existența și probarea unor dificultți economice, de transformri tehnologice sau de reorganizarea activitții.
S-a constatat astfel, c susținerile reclamantului sunt nefondate, întrucât desființarea postului su a fost determinat de adoptarea planului de restructurare – care a condus la dispariția formelor anterioare de organizare teritorial cu descentralizarea structurii organizatorice faț de centru și adoptarea unui nou sistem de de gestiune.
S-a concluzionat în sensul ca, desființarea postului ocupat de reclamant în baza unui contract individual de munc nu a constituit o msur abuziv, și nefundamentat, cu atât mai mult cu cât noile funcții nu mai puteau fi ocupate decât în baza unui contract de mandat, în considerarea unor criterii manageriale urmrite prin organizarea concursului și sub acest aspect, nu are relevanț faptul c atribuțiile specifice noului post ( director centru de profit ) se regsesc în esenț și pe fișa postului ocupat de reclamant, întrucât acest aspect nu infirm desființarea efectiv a postului.
Dealtfel, opțiunea participrii la concurs revenea mai multor angajați, nefiind pus în discuție o simpl înlocuire a titulaturii funcției, motiv pentru care organizarea concursului și ocuparea noilor posturi în aceast manier reprezenta o necesitate obiectiv și o cerinț a legii iar oferirea noilor poziții în organigram, vechilor salariați este exclus.
Faptul c acest demers al angajatorului a coincis cu emiterea deciziei de concediere nu confer acestuia caracter nelegal, ci, dimpotriv, atest disponibilitatea pârâtei de a permite reclamantului care nu a optat pentru concurs de la început s poat participa la selecție pentru unul din posturile rmase vacante. solicite sprijinul AJOFM cât vreme s-a probat c în cadrul unitții mai erau locuri vacante, dar sub rezerva ocuprii lor prin concurs.
Întrucât pârâta a fcut dovada existenței unei reorganizri reale și serioase, care a generat desființarea nu doar a postului ocupat de reclamant, ci și a tuturor posturilor de aceeași natur existente în vechea organigram a, cu consecința crerii unor noi funcții de conducere, ocupate în urma unui concurs și prin încheierea ulterioar a unui contract de mandat instanța a apreciat ca acțiunile conexe ale reclamantului sunt nefondate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant care a formulat urmtoarele critici:
1. – O prim problem rezolvat în mod greșit de ctre instanța de fost a fost aceea a posibilitții modificrii de ctre Adunarea general a Companiei Naționale Român a organigramei aprobate prin actul normativ de înființare.
Instanța a reținut c potrivit Statutului aprobat prin OUG nr.159/1999, Adunarea general a acționarilor este organul de conducere al Române care decide asupra activitții acesteia și asupra politicii economice.
Prin urmare, acest for ar avea abilitarea de a lua msurile necesare pentru reorganizarea activitții companiei, iar în absența unei hotrâri judectorești vizând nelegalitatea acestei decizii, msura nu poate fi apreciat ca fiind dispus cu înclcarea legii.
Apreciaz c aceste considerații sunt nelegale având în vedere c Statutul – SA a fost adoptat prin OUG nr.159/1999, iar în anexa A la statut este cuprins Lista cuprinzând unitțile fr personalitate juridic din structura Companiei Naționale Român SA.
În mod evident modificarea acestei anexe se putea face numai prin modificarea actului normativ.
Afirmația instanței potrivit cu care, în lipsa unei hotrâri judectorești de anulare a hotrârii nu poate constata nelegalitatea acesteia, nu poate fi primit, deoarece poate s constate nelegalitatea acesteia pe cale incidental și s o lipseasc de efecte juridice în ceea ce privește obiectul litigiului de faț.
2.- În ce privește nulitatea deciziei de desfacere a contractului de munc raportat la lipsa unei cauze reale și serioase:
Așa cum rezult din toate actele pârâtei, cauza reorganizrii este reprezentat de dispoziția ANAF nr.8436/07.03.2007, astfel: “reorganizarea Companiei la nivel central și teritorial și transformarea Zonale în centre de profit, prin transferul managementului activitții desfșurate de Centrele de lucru și a administrrii și gestionrii activitții și resurselor de lucru” care la acest moment este doar parțial implementat, prin reorganizarea la nivel central.
, conform art.5 alin.1 din nr.HG495/2007, este autorizat în îndeplinirea atribuțiilor sale “s dea agenților economici ca urmare a controlului, dispoziții cu caracter obligatoriu pentru luarea msurilor de respectare a legii”, ori nu se poate stabili sub nici un aspect înclcarea legii prin forma de organizare a companiei, când aceast form este statuat prin lege – OUG nr.159/1999.
Elementul esențial al dispozițiilor ANAF era “creșterea performanțelor economice” și de asemenea, scderea cheltuielilor la 1000 de lei venituri, dar modul cum aceast dispoziție a fost interpretat și pus în practic a dus la un rezultat contrar recomandrilor fcute de ctre aceasta.
3.- În mod eronat instanța de fond a reținut c numrul de posturi s-a redus, când rezult în mod evident c acesta s-a mrit, astfel recunoscut chiar de intimat prin rspunsul la interogatoriu, astfel c sancțiunea care intervine, potrivit legii este nulitatea absolut a deciziei de concediere, care are caracter nelegal și netemeinic.
Desființarea locului de munc al reclamantului a vizat de fapt persoana și nu funcția.
Din punct de vedere al obiectivitții și imparțialitții demersului de selectare a personalului cu atribuții de conducere ce urma s fie desemnat în urma reorganizrii, angajatorul nu a respectat principiul egalitții de șanse și aplicarea unui tratament nediscriminatoriu, având în vedere c reorganizarea a fost dispus atât la nivel teritorial cât și central, astfel încât directorii executivi din central nu au fost supuși examinrii în condițiile în care organigrama aparatului central a fost modificat în sensul desființrii anumitor direcții și înființrii altora prin comasarea anumitor servicii și implicit sporirea responsabilitților.
În urma reorganizrii, singurele funcții condiționate a fi ocupate prin concurs au fost cele de director executiv, cu toate c, și contabilii șefi ai fostelor Sucursale zonale aveau atribuții de conducere, dar în acest caz posturile nou înființate, având atribuții de conducere în compartimentul economic, au fost oferite de ctre angajator fr concurs.
4.- Înclcarea prevederilor legale privind oferirea unui loc de munc de ctre pârât.
Dispozițiile art.64 alin.1 Codul muncii, care instituie obligația angajatorului de a oferi un loc de munc vacant pentru cazuri de concediere ce țin de persoana salariatului, trebuie aplicate și în situațiile vizate de art.65 alin.1 din Codul muncii, având în vedere c relațiile de munc se întemeiaz pe principiul bunei-credințe și al garantrii dreptului la protecția împotriva șomajului.
Mai mult, exist obligația de diligenț subsecvent a angajatorului de a solicita sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de munc în vederea redistribuirii salariatului, existența acestei obligații fiind rezultatul interpretrii a fortiori a dispozițiilor art.64 alin.2 Codul muncii.
5.- Privitor la data de organizare a concursului – 20-21.12.2008, postul de director executiv al subunitții teritoriale pe raza județului C nu putea fi vacant și prin urmare scos la concurs, deoarece Sucursala zonal C nu fusese desființat în condițiile legii prin radiere de la ORC C, astfel încât noua subunitate teritorial s poat fi înființat,
În concluzie, reclamantului îi era impus ca singur opțiune valabil pentru pstrarea locului de munc, participarea la un concurs pentru un post ce nu era înființat și prin urmare vacant conform legii, în cadrul unei subunitți inexistente la acel moment, radierea Sucursalei Zonele și înființarea Centrului de profit C producându-se efectiv în luna ianuarie 2009.
Lista de posturi trebuia s fie inclus în decizie și nu în perioada de preaviz s se pun la dispoziția reclamantului lista locurilor vacante la nivelul companiei, potrivite pregtirii profesionale.
6.- Un alt aspect al nelegalitții rezult din faptul c prin Decizia nr.938 s-a dispus ca începând cu 01.01.2009, dl. G, consilier în cadrul Compartimentului consilieri s îndeplineasc funcția de director al Centrului de Profit C și Centrului de Profit G, pân la data ocuprii acestor posturi prin concurs, în condițiile în care, potrivit deciziei atacate de reclamant, decizia produce efecte juridice de la data comunicrii sale salariatului și poate fi contestat la Tribunalul Constanța – Secția conflicte de munc, în termen de 30 de zile calendaristice, de la aceeași dat.
Intenția pârâtei de a face orice pentru ca reclamantul s nu mai fie salariat al Companiei rezult și din dispoziția din decizia atacat, potrivit cu care se renunț “de ctre angajator în perioada de preaviz la dreptul de a mai solicita salariatului executarea obligațiilor din contractul individual de munc”.
este un beneficiu care se acorde salariatului și numai acesta poate s dispun de el în sensul c poate s renunțe în tot sau în parte la beneficiul lui.
Drept urmare, în conformitate cu disp. art.76 din Codul muncii, potrivit cu care “concedierea dispus cu nerespectarea procedurii prevzute de lege este lovit de nulitate absolut”, decizia nr.302/12.09.2009 de încetare a contractului de munc a reclamantului este lovit de nulitate absolut.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legal și temeinic a hotrârii atacate.
Analizând sentința recurat în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constata ca recursul este nefondat. – Recurentul a ocupat funcția de director executiv la Sucursala Zonala C din cadrul CN Român conform contractului individual de munc nr. 341/2004 și deciziei nr. 162/28.04.2004.
Societatea pârâta s-a înființat prin OUG nr. 159/1999, iar în anexa la aceast ordonanț s-au prevzut mai multe sucursale fr personalitate juridic ale CN Român
Totodat s-a emis Statutul companiei care este de asemenea anexa la ordonanța și care reglementeaz modul de funcționare și organizare al societții.
În art. 3 alin. 2 din OUG nr. 159/1999 se prevede ca” își constituie sucursale, reprezentante, centre de lucru, agenții și altele asemenea, în tara și în strintate, unitți fr personalitate juridica,înființate prin hotrâre a adunrii generale a acționarilor”.
Art. 9 din Statutul societții prevede de asemenea caAGA are atribuțiiîn modificarea statutului ori de cate ori este necesar iar printre situațiile enumerate se afla și aceea de “înființarea/desființarea unor sedii secundare“.
În exercitarea acestor prerogative, AGA a aprobat în ședința din 25.07.2008 “programul de reorganizare și restructurare teritoriala a SA pe perioada 1008- 2013”, program prin care s-a modificat structura organizatorica a companiei prin desființarea sucursalelor și înființarea centrelor de profit, proces în care s-a dispus și radierea sucursalei zonale
Așadar, nu poate fi reținut critica recurentului în referire la nelegalitatea modificrii listei cu unitțile fr personalitate juridic, deoarece hotrârea adoptat de AGA a respectat întocmai dispozițiile statutare.
– Cu privire la “nulitatea deciziei de desfacere a contractului de munc raportat la lipsa unei cauze reale și serioase”, Curtea reține:
Potrivit art. 65 alin 2 Codul muncii desființarea locului de trebuie sa fie efectiva și s aib o cauz real și serioas.
Textul de lege nu permite încetarea contractului de munc din voința unilaterala a angajatorului pentru motive invocate arbitrar sau în mod abuziv și care îngrdesc dreptul la munc.
Aceste dispoziții sunt în concordanț cu dispozițiile art. 24 litera “a” din Carta social european care reglementeaz “dreptul lucrtorilor de a nu fi concediați fr un motiv întemeiat”.
Cauza real presupune ca aceasta s aib un caracter obiectiv, adic s fie generat de dificultți economice, transformri tehnologice sau reorganizarea societții.
Cauza este serioas atunci când este precis și reprezint adevratul motiv al concedierii neavând rolul de a disimula existența unui alt motiv.
Decizia de reorganizare a companiei a aparținut Adunrii generale a acționarilor ca organ de conducere iar reorganizarea presupune adoptarea acelor msuri necesare pentru optimizarea activitții pentru a deveni una profitabil ceea ce, în unele cazuri implica desființarea sau transformarea unor posturi.
Instanța nu poate s intervin în strategia de reorganizare al societții și nu poate cenzura acest proces prin menținerea unor posturi deoarece aceasta ar însemna s se substituie organelor de conducere ale societții.
În raport de probele administrate, instanța nu putea decât s constate c postul ocupat de reclamant a fost suprimat datorit unor cauze reale și serioase, nefiind îndreptțit s intervin asupra motivelor care l-au determinat pe angajator sa procedeze la reorganizarea propriei sale activitți.
– Nu se poate reține nici critica referitoare la caracterul subiectiv al msurii și anume c aceast desființare a postului a vizat persoana reclamantului și c în realitate a avut loc o creștere a numrului de posturi și nicidecum o reducere, deoarece așa cum a constatat și instanța de fond, reorganizarea unei instituții presupune luarea acelor masuri care duc la eficientizarea activitții ceea ce înseamn c urmare acestui proces, se pot suprima din schema de personal unele posturi și se pot crea în același timp alte posturi.
Reclamantul ocupa funcția de director executiv al CN SA -Sucursala Zonala C și la nivelul acestor funcții – de director – trebuie analizat schema de personal. Ori din moment ce s-au desființat toate sucursalele zonale, printre care și sucursala al crei director era reclamantul, instanța nu poate face trimitere la alt gen de posturi create de parata deoarece posturile nou create erau în cadrul unor noi structuri, respectiv centrele de profit.
Pentru ocuparea posturilor de directori ale acestor centre de profit, s-a agreat procedura ocuprii prin concurs și aceasta procedura nu este una nelegala din moment ce fiecare sucursala era condus de 3 persoane cu funcții de conducere (director executiv, director adjunct și șef) iar centrul de profit este condus de un singur director. Prin urmare nu era posibil ca toți directorii sucursalelor s ocupe aceeași funcție și în cadrul centrelor de profit nou înființate în condițiile în care nu erau suficiente posturi pentru o astfel de funcție.
În acest context, posturile de director urmau s fie ocupate prin concurs iar reclamantului i s-a transmis lista posturilor vacante din companie putând opta pentru unul din aceste posturi în perioada termenului de preaviz.
De asemenea, i s-a comunicat odat cu decizia nr. 302/12.01.2009, c se va organiza concurs pentru ocuparea postului de director centru de profit C, în data de 22-23.01.2009, la care putea participa și reclamantul ceea ce înseamn c acesta a luat cunoștinț de acest concurs înainte de a avea loc și respectiv, dup data radierii Sucursalei Zonale C care s-a dispus prin încheierea nr. 10469/09.01.2009.
Nu se poate reține vreun motiv de nulitate al deciziei nici din perspectiva nerespectrii disp. art. 74-d Codul muncii deoarece acest text de lege face trimitere expres la situațiile reglementate de art. 64 text care, la rândul sau prevede alte situații de încetare a contractului de munc, diferite de cea a reclamantului.
Pentru aceste motive criticile e la pct. 3 și 4 și 5 din motivele de recurs vor fi respinse ca nefondate.
– În decizia nr. 302/12.01.2009 s-a menționat c “în perioada de preaviz, angajatorul renunț la dreptul de a mai solicita salariatului executarea obligațiilor din contractul individual de munc încheiat pentru funcția de director deținut pana la 31.12.2008, salariatul urmând a fi remunerat potrivit salariului de încadrare din contractul individual de munca, salariu care nu va suferi nicio modificare în aceasta perioad”
În referire la aceasta mențiune din decizie, recurentul afirm c societatea i-a înclcat dreptul pe care legea îl atribuie salariatului – de a renunța sau nu la beneficiul preavizului.
Nu se poate reține aceast critica deoarece art. 79 (7) din Codul muncii prevede: ” contractul individual de munc înceteaz la data expirrii termenului de preaviz sau la data renunțrii totale sau parțiale de ctre angajator la termenul respectiv”.
Prin urmare, angajatorul poate renunța la preaviz dar cu condiția achitrii drepturilor salariale aferente perioadei de preaviz deoarece alin. (5) din același articol prevede c “pe perioada preavizului, contractul de munca continua s își produc efectele” ceea ce presupune plata salarului pentru perioada de preaviz în care și salariatul este obligat s își respecte obligațiile din contract. Faptul c, reclamantul a încasat drepturile salariale aferente perioadei de preaviz, cu toate ca nu a lucrat în acea perioad, nu echivaleaz cu înclcarea vreunui drept reglementat de dispozițiile legale mai sus artate.
Pentru aceste considerente, instanța constat c în cauz nu sunt incidente dispozițiile art.76 Codul muncii, decizia emis de pârât fiind legal și temeinic și în temeiul art. 312 cod procedur civil recursul declarat împotriva sentinței civile nr.487/10.04.2009 pronunțat de Tribunalul Constanța, urmeaz a fi respins ca nefondat.
În ce privește cererea intimatei parate de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecata, Curtea constata ca la dosarul cauzei nu s-a depus nicio dovada a cheltuielilor efectuate de aceasta parte în legtur cu soluționarea recursului de faț, astfel c în raport de dispozițiile art. 274 cod procedur civil și aceasta cerere va fi respins ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-, împotriva sentinței civile nr.487/10.04.2009, în contradictoriu cu intimata pârât CN ROMÂN, cu sediul în B, sector 4,-, sector 4, ca nefondat.
Respinge cererea de obligare a recursului la plata cheltuielilor de judecat.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public astzi, 26.10.2009.
Președinte, Judectori,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond:;
Red.dec.Jud.-/25.11.2009
Tehnored.gref.RD/2ex./02.12.2009
