ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 62/R/2010
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1482 din 25 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, privind și pe intimata SC COM SRL P, având ca obiect litigiu de muncă-contestație decizie de concediere.
dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 ianuarie 2010, încheiere care face parte din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1482 din 25 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata COM SRL, având ca obiect un litigiu de muncă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a fost angajat cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată la societatea pârâtă, fiind încadrat în funcția de primitor-distribuitor.
Prin Decizia nr. 1311/12.12.2008, i s-a desfăcut contractul de muncă, reținând că reclamantul și-a îndeplinit necorespunzător sarcinile de serviciu.
Reclamantul a lucrat ca primitor distribuitor la depozitul situat în localitatea jud. C cu atribuții specifice acestei funcții prevăzute în fisa postului. In data de 25.11.2008, conducerea depozitului a constatat că reclamantul a depozitat un palet de Rama cub clasic ce aparținea gestiunii, pe locația destinată gestiunii C fapt ce a determinat cercetarea prealabilă disciplinară. Cu ocazia cercetării reclamantului i s-a luat notă explicativă prin care acesta a recunoscut abaterea regulilor de funcționare imperative ale depozitului.
Examinând decizia de sancționare, tribunalul a constatat că aceasta este întocmită cu respectarea prevederilor Codului Muncii, s-a menționat abaterea disciplinară pentru care s-a dispus desfacerea contractului de muncă precum și articolele din fișa postului și din Regulamentul de ordine interioară.
Reclamantul prin probele administrate nu a reușit să facă dovada că sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea nulității absolute a deciziei, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației împotriva Deciziei nr.1311/12.12.2008 emisă de pârâtă.
În motivarea recursului a arătat că pentru a fi legală decizia de sancționare trebuie să cuprindă toate elementele obligatorii prevăzute în art.268 alin.2 muncii, lipsa unuia dintre ele va atrage nulitatea absolută a măsurii dispuse de angajator.
Decizia de sancționare a fost emisă în data de 12.12.2008 și comunicată în 24.12.2008, cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de muncii.
Decizia a fost emisă anterior finalizării cercetării prealabile, referatul cu concluziile anchetei disciplinare fiind întocmit în data de 15.12.2008.
Mai arată că decizia nu cuprinde un element obligatoriu și anume abaterea disciplinară de care se face vinovat reclamantul, respectiv descrierea amănunțită a faptei ilicite săvârșite de salariat cu vinovăție, precum și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Consideră că comisia de cercetare avea obligația să aplice o sancțiune în raport cu gravitatea faptei săvârșite având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta și gradul de vinovăție a salariatului, totuși angajatorul a înțeles să aplice sancțiunea cea mai gravă, chiar dacă nu a existat un prejudiciu, nu s-a constatat culpa reclamantului și acesta nu a mai avut alte sancțiuni disciplinare anterior.
Precizează că paletul pe care l-a depozitat în data de 25.11.2008 aparținea SC C, nu a avut intenția decât aceea de a debarasa calea de acces.
Pârâta SC COM SRL P, prin întâmpinarea de la 16-18 solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, Curtea deliberând reține că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 268 alin. 2 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, decizia de sancționare trebuie să cuprindă în primul rând descrierea faptei.
Aceste element, deosebit de important, reprezintă o cerință de sine stătătoare diferită de încadrarea în fapt și în drept, necesară pentru a se asigura premisa unei apărări reale a salariatului.
Legiuitorul folosește termenul de “descrierea”, ceea ce presupune prezentarea explicită a acelor aspecte care pot conduce la concluzia că fapta salariatului reprezintă o încălcare a obligațiilor ce îi reveneau în temeiul raporturilor de muncă, de o gravitatea suficient de mare pentru a constitui o abatere disciplinară.
Ca atare, o simplă enunțare nu este suficientă pentru acoperirea intenție legiuitorului, ci din modul de descriere faptei trebuie să rezulte în mod concret acțiunea săvârșită de salariat, circumstanțele producerii sale și, în fine, toate elementele necesare pentru a creiona o imagine suficient de detaliata a faptei pentru ca atât salariatul, cât și instanța de judecată să poată avea o imagine exactă a faptei imputate.
Analizând decizia contestată Curtea constată că descrierea faptei constă într-un enunț lapidar și anume “salariatul și-a îndeplinit necorespunzător sarcinile de serviciu, depozitând un palet aparținând depozitului logistic pe locația destinată gestiunii “
Această relatare este insuficientă, în lipsa unor alte elemente fiind imposibil a se stabili care este semnificației faptei, de ce depozitarea unui palet -al cărui conținut nu este precizat – pe o locație ce se presupune a aparține altei societăți – fără a se indica această locație – ar constitui o abatere disciplinară.
Trimiterea făcută în cuprinsul deciziei la referatul nr. 4936/15.12.2008 al comisiei de cercetare disciplinară este lipsită de relevantă juridică, întrucât decizia de sancționare nu poate fi completată cu elemente exterioare ce ar explica mențiunile generale din cuprinsul deciziei.
Pe de altă parte, decizia atacată nu respectă nici exigențele art. 268alin. 2 lit. C, ce prevede ca decizia de desfacere a contractului de muncă să cuprindă motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare.
O astfel de exigență, ce poate părea excesivă, este însă justificată prin prisma asigurării unui drept efectiv la apărare salariatului,drept a cărui respectare să poată fi supus verificării instanței. Or, dacă nu se arată în cuprinsul deciziei care au fost apărările salariatului și de ce ele au fost înlăturate, nu există certitudinea că aceste apărări au fost verificate de către angajator, putându-se chiar presupune că cercetarea prealabilă nu și-a atins scopul prevăzut de art. 267 alin. 4 din Codul muncii.
Având în vedere cele de mai sus, raportat la faptul că ambele mențiuni analizate sub prevăzute ca obligatorii sub sancțiunea nulității absolute, câtă vreme ele nu au fost respectate în cauză, Curtea constată că este superfluă analizarea celorlalte motive de recurs.
În ceea ce privește solicitarea contestatorului privind acordarea de daune morale, Curtea constată că nu sunt indicate elementele din care să rezulte în ce anume a constat suferința psihică atât de gravă a acestuia de natură a justifica acordarea de daune morale. Faptul că în perioada concedierii contestatorul a fost lipsit de resurse materiale este o consecință firească a desfacerii unui contract de muncă, prejudiciul fiind reparat prin repunerea în situația anterioară emiterii deciziei atacate. Pentru a se justifica însă acordarea unor daune morale, ele trebuie justificate prin elemente concrete din care să rezulte că, dincolo de inconvenientele inerente unei concediere nelegale, salariatul a dovedit că prestigiul, onoarea sau reputația sa a fost afectată prin măsura nelegală a angajatorului. Cu alte cuvinte, daunele morale nu pot acoperi prejudicii materiale, ci acestea trebuie să își găsească suportul tot în prejudiciul moral suferit de salariat. Această nu este însă dovedită de contestator în cauză de față și nici nu există elemente suficient de puternice pentru ca acestea să poată fi măcar prezumate.
În consecință, față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, în temeiul art. 304.pr.civilă și art. 312.pr.civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1482 din 25 mai 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- pe care o va modifica în parte, în sensul dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1482 din 25 mai 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- pe care o modifică în parte, în sensul că admite în parte contestația formulată în contradictoriu cu pârâta SC COM SRL și în consecință:
Anulează decizia de încetare a contractului individual de muncă nr. 1311/2008.
Obligă intimata la reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior.
Obligă intimata la plata despăgubirilor bănești reprezentând veniturile indexate, majorate și reactualizate, precum și a celorlalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat, începând cu data de 27.11.2008 și până la reintegrare.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
– – – – – –
GREFIER
Red. /dact.
5 ex./10.02.2010
Jud.primă instanță: /
