Dosar nr- – contestație decizie de concediere –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIA NR. 63
Ședința public din 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
Judector – – –
Judector –
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de contestatorul–, domiciliat în G H,-, județul S, împotriva sentinței civile nr.1787din19 octombrie 2009, pronunțat de Tribunalul Suceava – secția civil în dosarul nr-.
La apelul nominal au rspuns contestatorul recurent asistat de avocat și pentru intimata Generale
Procedura este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei, de ctre grefierul de ședinț, dup care, i s-a înaintat aprtoarei contestatorului recurent un exemplar de pe întâmpinarea depus la dosar de societatea intimat.
Instanța constatând c în cauz nu sunt chestiuni prealabile, recursul fiind în stare de judecat a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru contestatorul recurent, dezvoltând pe larg motivele invocate în scris, a solicitat admiterea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 1787 din 19.10.2009 pronunțat de Tribunalul Suceava. A precizat c deși contestatorul a înțeles s se judece cu – Generale, atât în practicaua hotrârii cât și în dispozitivul acesteia, în calitate de intimat figureaz B, care nu a avut calitatea de parte în prezenta cauz, apreciind c exist neconcordanț între minut și dispozitivul hotrârii, iar potrivit art. 258 și 261 din Codul d e procedur civil, a solicitat anularea acesteia. A mai artat c la instanța de fond a invocat excepția nulitții absolute a deciziei de concediere, întrucât au fost înclcate prevederile dispozițiilor art. 267 alin. 1 și 2 din Codul muncii și pentru c în opinia sa aceasta nu cuprinde elementele prevzute de art. 268 alin. 2 din Codul muncii, dar tribunalul, în mod nejustificat a trecut peste aceast excepție.
În subsidiar a mai precizat c abaterea pentru care a fost sancționat contestatorul nu este atât de grav solicitând înlocuirea acesteia cu o alt sancțiune prevzut de art. 264 din Codul muncii. Totodat a solicitat cheltuieli de judecat, conform chitanței atașate la dosar.
Consilier juridic pentru unitatea intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele din întâmpinare și menținerea sentinței, ca fiind legal și temeinic. Cu privire la cererea aprtoarei recurentului de a-i fi înlocuit sancțiunea disciplinar a concedierii cu o alt sancțiune mai puțin grav, a precizat c aceast schimbare este inadmisibil, întrucât numai angajatorul poate dispune aplicarea sancțiunilor disciplinare.
CURTEA,
Asupra recursului de faț, constat:
Prin acțiunea adresat Tribunalului Suceava și înregistrat sub nr. 1405 din 23.02.2009, contestatorul în contradictoriu cu pârâta Generale a solicitat ca prin hotrârea ce se va pronunța s se constate nulitatea absolut a deciziei nr. 41 din 13.02.2009 emis de pârât, reintegrarea în funcția avut, obligarea pârâtei la plata despgubirilor salariale începând cu data suspendrii contractului de munc în vederea efecturii cercetrii disciplinare și pân la reintegrarea în funcție și la daune morale în sum de 15.000 lei, cu cheltuieli de judecat.
În motivarea acțiunii, reclamantul a artat c a fost angajatul pârâtei începând cu data de 03.01.2007 acesta fiind primul su loc de munc.
A mai susținut reclamantul c, în urma unei reclamații a unui client, în luna ianuarie 2009 s-a efectuat un control intern la – Agenția GHv izând activitatea desfșurat de șeful de agenție și a operatorilor și Graul, ocazie cu care a fost cercetat în mod strict activitatea întregului personal al agenției pentru ca în final s se dispun concedierea tuturor angajaților ca urmare a constatrilor fcute.
Reclamantul a considerat c decizia contestat este nul întrucât au fost înclcate prevederile art. 267 alin. 1 și 2 din Codul muncii, deoarece cercetarea prealabil a fost desfșurat în mod formal fr a se da posibilitatea celui cercetat de a-și formula aprri.
A mai artat contestatorul faptul c acea comunicarea primit în vederea cercetrii disciplinare prealabile a fost fcut la modul general, fapt ce a împiedicat-o s-și formuleze aprri în mod corespunztor.
A mai susținut reclamantul c decizia este nul întrucât nu cuprinde elementele prevzute în mod obligatoriu de dispozițiile art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Astfel, contestatorul a artat c decizia de sancționare contestat nu menționeaz data exact când s-au svârșit faptele ce constituie abateri disciplinare și nici nu se indic în concret în ce constau faptele.
S-a susținut c aceleași carențe prezint decizia contestat și în ceea ce privește indicarea normelor înclcate care sunt prezentate în mod generic și c nu s-au artat motivele pentru care au fost înlturate aprrile formulate iar cele artate sunt contradictorii și nesusținute de probe.
Cât privește faptele menționate în cuprinsul deciziei și reținute ca fiind abateri disciplinare, reclamantul a susținut c nu a înclcat nici o norm și nici practica uzual la nivelul bncii și le contest caracterul ilicit.
A mai artat contestatorul c în situația în care instanța va reține svârșirea de ctre el a vreunei abateri, sancțiunea aplicat prin decizia contestat s fie înlocuit cu una mai blând, ținându-se seama de modul în care și-a îndeplinit atribuțiile în cadrul societții pârâte și de faptul c nu a debutat în aceast profesie de mult timp.
A susținut reclamantul c prin daunele morale solicitate înțelege s compenseze deficitul de prestigiu profesional care i-a fost afectat prin msura luat.
Ulterior, prin concluziile orale și scrise contestatorul prin avocat a invocat faptul c s-a prescris dreptul intimatei de a aplica sancțiunea disciplinar în raport de data svârșirii faptelor reținute ca fiind abateri disciplinare.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus decizia de concediere nr. 41/12.02.2009 emis de -, decizia de suspendare nr. 21/30.01.2009, decizia de convocare la cercetarea disciplinar prealabil nr. 678 din 30.01.2009 și a cerut proba cu celelalte înscrisuri ce alctuiesc documentația ce a stat la baza emiterii deciziei de concediere (filele 26 – 138, 142 – 147, 158 – 171), cu interogatoriul pârâtei și cu declarația martorului.
Pârâta, legal citat, a depus întâmpinare (filele 19 – 24) prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondat, artând c faptele menționate în cuprinsul deciziei încalc normele interne ale bncii, c justific sancțiunea aplicat reprezentând abateri grave și c decizia contestat a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementeaz domeniul.
În susținerea întâmpinrii intimata a depus la dosar înscrisuri și a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul contestatorului.
Instanța de fond a încuviințat pentru ambele prți proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru contestator și proba cu interogatoriul intimatei și cu declarația martorului, iar pentru intimat și proba cu interogatoriul contestatorului.
Prin sentința nr. 1787 din 19 octombrie 2008 Tribunalul Suceavaa respins ca nefondat contestația formulat de contestatorul.
Pentru a hotrî astfel, instanța de fond a reținut c, decizia contestat îndeplinește condițiile de form prevzute de art. 268 alin. 1, 2 Codul muncii, iar cât privește data svârșirii faptelor, deși nu se precizeaz în mod exact, se indic perioada mai – decembrie 2008.
A mai reținut c, decizia contestat arat motivele pentru care au fost înlturate aprrile formulate de reclamant, eventualele contradicții neputând fi sancționate cu nulitatea absolut, întrucât textul de lege invocat sancționeaz necuprinderea în decizie a motivelor și nu coerența redactrii.
Cât privește cercetarea disciplinar, reține instanța de fond c s-a efectuat cu respectarea cerințelor art. 267 alin. 2, fiind precizat obiectul, data și ora, locul întrevederii.
Pe fondul cauzei, a reținut tribunalul c, reclamantul a înclcat normele interne, privind operațiunile bancare și c nu se poate apra c abaterile au fost svârșite ca urmare a dispozițiilor responsabilului de agenție, întrucât acestea sunt obligatorii pentru angajat sub rezerva legalitții lor, iar faț de nivelul de pregtire avea posibilitatea s le aprecieze,
Astfel, reclamantul a înclcat Instrucțiunea nr. 4154 “Convenții” și procedura aferent N 41.54, atunci când a alimentat conturile de salarii ale unor clienți pe baz de fișier furnizat responsabilului de agenție și nu pe baza unui fișier predat de ctre reprezentantul angajatorului, a deținut un numr de 32 de carduri împreun cu pin-urile aferente, în dulapul din biroul su, deși în bazele de date ale unitții acestea figurau ca predate titularilor, înclcând astfel și procedura N 4167P5.
Cât privește solicitarea reclamantului de a înlocui sancțiunea aplicat cu una mai ușoar, a reținut tribunalul c, potrivit dispozițiilor art. 263 alin. 1 din Codul muncii, dar angajatorul dispune de prerogativa disciplinar de a aplica, sancțiuni disciplinare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, contestatorul a artat c, deși a înțeles s se judece cu – Generale, în practicaua cât și în dispozitivul hotrârii figureaz ca intimat B, ce nu a avut calitate de parte în cauz.
Excepția nulitții absolute a deciziei de concediere, întemeiat pe dispozițiile art. 267 alin. 1 și 2 și art. 268 alin. 2 Codul munciia fost în mod eronat și fr nici o justificare respins, atâta timp cât, din conținutul deciziei rezult c faptele ce-i sunt imputate sunt indicate doar generic, fr a se face o trimitere la cazurile concrete ce i se imput.
Pe de alt parte, în mod greșit instanța de fond a reținut c, atât la cercetarea prealabil cât și în instanț contestatorul ar fi recunoscut faptele svârșite, întrucât cu aceste ocazii a artat clar c nu a fcut decât s respecte regulile impuse de conductorul agenției.
Cât privește cea mai grav fapt, ce se reține în sarcina sa, respectiv aceea c a înclcat procedura, pstrând în biroul su un numr de 32 de carduri împreun cu pin-urile aferente, în mod nejustificat instanța de fond a ignorat aspectul c, responsabil cu gestionarea cardurilor la Agenția GHe rau – și Graul, crora le revenea deci, obligația predrii cardurilor salariaților pe numele crora fuseser emise.
Pe cale de consecinț, arat recurentul c, fr nici un temei s-au reținut în sarcina sa abateri atât de grave încât s justifice sancțiunea de desfacere a contractului de munc.
În drept cererea a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3041Cod procedur civil.
Prin întâmpinarea formulat, – Generale a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A artat c, eroarea material strecurat în sentința recurat în sensul c, în loc de apare în dispozitiv și practica, poate fi îndreptat uzând de dispozițiile art. 281 Cod procedur civil și nu poate constitui motiv de recurs în sensul art. 304 raportat la art. 3041Cod procedur civil.
Cât privește celelalte motive de recurs, vizând soluționarea excepției nulitții deciziei în temeiul art. 267 – 268 Codul muncii cât și stabilirea situației de fapt și individualizarea sancțiunii, arat intimata c au fost corect apreciate de ctre instanța de fond, raportat la probatoriul administrat în cauz.
Analizând hotrârea recuratprin prisma actelor și lucrrilor dosarului, precum și a criticilor invocate în recurs, ce vizeaz dispozițiile art. 304 raportat la art. 3041Cod procedur civil, curtea reține urmtoarele:
Primul motiv de critic, vizând faptul menționrii în dispozitiv cât și în practicaua sentinței a în loc de – Generale, nu poate fi acceptat întrucât aceast inadvertenț poate fi îndreptat pe calea instituției îndreptrii erorii materiale reglementat de art. 281 Cod procedur civil și deci nu se constituie într-un motiv de admitere a recursului.
Cea de a doua critic, ce privește nelegalitatea deciziei, ca urmare a neîntrunirii elementelor prevzute de art. 268 Codul muncii, de asemenea este neîntemeiat și nu va fi acceptat.
Astfel, prin decizia nr. 41 din 13.02.2009 emis de intimat, a fost sancționat contestatorul recurent cu desfacerea disciplinar a contractului individual de munc, reținându-se c abaterile disciplinare au fost svârșite în perioada mai – decembrie 2008.
Conform art. 268 alin. 2 Codul muncii sub sancțiunea nulitții absolute, în decizie se cuprinde în mod obligatoriu descrierea faptelor care constituie abateri disciplinare.
Articolul 62 alin. 2 din Codul muncii prevede c, sancțiunea nulitții absolute, decizia de concediere trebuie s fie motivat în fapt și în drept, iar art. 74 alin. 1 din același act normativ, dispune c aceasta va conține, în mod obligatoriu, motivele care determin concedierea.
Prin urmare, decizia trebuie s cuprind motivarea în fapt, adic ce anume determin concedierea și anume, abaterea grav sau abaterile repetate, data comiterii și, cea a lurii la cunoștinț de cel în drept s emit decizia.
Se impun menționate datele respective având în vedere c, potrivit art. 268 alin. 1 din Codul muncii, decizia de sancționare trebuie emis în 30 de zile calendaristice de la data lurii la cunoștinț despre svârșirea abaterilor disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data svârșirii faptelor.
În speța de faț, fiind vorba de abateri repetate, abateri disciplinare cu caracter continuu, doctrina și practicaua sunt de acord în sensul c, termenul pentru aplicarea sancțiunii disciplinare se socotește de la ultimul act de svârșire.
De asemenea, trebuie reținut faptul c intimata a luat la cunoștinț la data de 29.01.2009 de abaterile svârșite de contestatorul recurent, în urma Raportului de Misiune Special nr. 26 întocmit de.
Faț de aceste considerente reține Curtea c decizia de sancționare a fost emis cu respectarea dispozițiilor art. 268 alin. 1 din Codul muncii.
Prin decizia contestat, s-a reținut în sarcina contestatorului c a alimentat conturile de salarii ale unor clienți pe baz de fișier fals furnizat de responsabilul de agenție sau creat de ctre el și nu pe baza unui fișier predat de ctre reprezentantul angajatorului, a acordat -uri individual cu documentația incomplet (fr adeverinț de salarii de exemplu) și a pstrat în biroul personal cardurile și pin-urile a 32 de salariați ai și nu le-a distribuit acestora, a efectuat operațiuni de deschideri de conturi curente persoane fizice fr a exista documentele obligatorii și fr autorizarea scris a clienților.
Instrucțiunea nr. 54/ cuprinde la pct. 10 regulile de acordare (filele 85 – 89 dosar fond).
La pct.10 se prevede clar: acordarea/actualizarea ulterioar a pe conturile curente ale salariaților se face în funcție de opțiunea angajatorului:
a) la inițiativa sa;
b) la solicitarea punctual a fiecrui salariat în parte.
Angajatorul trimite bncii un fișier care va cuprinde veniturile nete ale salariaților și date referitoare la contractul de munc; anexa 1.d la Convenția semnat de angajator, care cuprinde: datele de identificare a salariaților, tipul relației de munc (contract pe perioad determinat/nedeterminat) și drepturile bnești lunare ale salariaților – anexa 1.d are rol de adeverinț de salarii; cererile individuale de acordare a completate și semnate de salariați (2 exemplare).
Aceste norme nu pot fi reținute în aprarea prții, ci dimpotriv, din conținutul lor reiese clar și neechivoc svârșirea abaterii de ctre contestator.
Prin urmare, fișierul, anexa 1.d, care are rol de adeverinț de salariu și cererile individuale de acordare trebuie s fie trimis de angajator și nu de responsabilul agenției BRD.
Instrucțiunea nr. 24 ce reglementeaz gestiunea riscului și prevenirea fraudei în operațiunile cu carduri prevede la pct. 4.4, procedura de înmânare a cardurilor și PIN-urilor ctre posesori (filele 124 – 125 dosar fond).
Potrivit acestor norme, responsabilii cu gestiunea cardurilor și PIN-urilor vor consemna predarea cardurilor și Pin-urilor posesorilor în aplicația, pe baza confirmrilor semnate.
și PIN-urile care nu au fost predate posesorilor vor fi pstrate separat, în spații speciale de depozitare a valorilor, de la unitatea bncii (tezaur, seif, casierie).
nedistribuite posesorilor vor fi predate zilnic pentru pstrare în tezaurul unitții și înregistrate în Registrul pentru evidența numerarului din casa de circulație și a altor valori.
În intervalul de 60 de zile de la confirmarea de primire a cardurilor în unitate, vor fi returnate / spre distrugere. PIN-urile corespunztoare vor fi distruse la sediul unitții pe baz de proces verbal.
Astfel, indiferent c era responsabil cu gestiunea PIN-urilor, sau cu gestiunea cardurilor, sau c aceste atribuții aparțineau numitei contestatorul recurent nu avea cum s depoziteze în biroul personal un numr de 32 de carduri aparținând salariaților unei societți, împreun cu PIN-urile aferente.
Trebuie reținut faptul c aceste carduri figurau în aplicații de gestionare ca fiind predate titularilor, deși se aflau depozitate în biroul recurentului, iar din conținutul normelor prezentate pe larg mai sus, coroborate cu situația de fapt reținut, rezult în mod neechivoc c a svârșit contestatorul și aceast abatere reținut în sarcina sa.
Prin motivele invocate în recurs contestatorul invoc faptul c a respectat în ceea ce privește procedura de lucru indicațiile date de superiorul ierarhic, afirmație prin care practic, nu c ar fi comis nelegalitțile imputate prin decizia de concediere, ci le recunoaște.
Așa cum corect a reținut și instanța de fond, la nivelul de pregtire și de activitate, contestatorul avea posibilitatea de a înțelege natura relațiilor de munc și felul în care acestea trebuie s se desfșoare, respectiv c salariații nu trebuie s execute sarcini nelegale chiar dac provin de la superiorul ierarhic și chiar dac activitatea se desfșoar în domeniul privat.
Prin urmare, criticile formulate în recurs, în sensul c a respectat ordinul superiorului ierarhic și c nu a recunoscut svârșirea faptelor imputate cu ocazia cercetrii prealabile nu pot fi primite de ctre instanța de recurs.
Cât privește individualizarea sancțiunii aplicate pentru faptele svârșite, trebuie observat c se poate dispune concedierea disciplinar atunci când salariatul svârșește o abatere grav sau abateri repetate de la regulile de disciplina muncii.
Așadar, pentru aplicarea acestei sancțiuni, trebuie s se fac dovada înclcrii obligațiilor generale și specifice ale salariatului legate de prestarea muncii.
În speț, aceast dovad a fost fcut așa cum mai sus s-a artat, iar abaterile reținute în sarcina contestatorului justific, prin ele însele, sancțiunea disciplinar aplicat.
O problem controversat privește posibilitatea organului de jurisdicție a muncii de a înlocui sancțiunea aplicat cu o alta mai ușoar, atunci când constat c totuși cel în cauz a svârșit o abatere disciplinar dar de o gravitate mai redus care nu justific sancțiunea maxim.
Curtea reține c nici un text de lege nu interzice instanței acest drept.
Nu poate fi vorba de o imixtiune a organului de jurisdicție în prerogativele disciplinare care prin natura lor, aparțin exclusiv angajatorului. Într-adevr, prerogativa lui de a dispune sancționarea înceteaz odat cu aplicarea acesteia. Din acest moment intr în joc prerogativele organelor investite de lege cu controlul jurisdicțional al actului de soluționare.
Acest control, în lipsa oricrei limitri exprese, este devolutiv și include dreptul organului jurisdicțional de a pronunța o soluție proprie.
Curtea reține c ar avea posibilitatea s înlocuiasc sancțiunea cu o alta mai ușoar dac ar constata c este prea sever, faț de gravitatea faptelor, a împrejurrilor în care au fost svârșite, de gradul de vinovție al salariatului.
Or, tocmai raportat la aceste criterii, reține instanța c desfacerea disciplinar a contractului individual de munc, ce reprezint sancțiunea disciplinar maxim, cea mai sever, este pe deplin justificat în cauz, faț de toate aspectele identificate mai sus de
Mai reține instanța c hotrârea instanței de fond cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlturat cererile prții, cu respectarea dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedur civil.
Faț de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedur civil și al dispozițiilor legale mai sus artate, urmeaz ca instanța s resping recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul–, împotriva sentinței civile nr.1787din19 octombrie 2009, pronunțat de Tribunalul Suceava – secția civil în dosarul nr-.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 21 ianuarie 2010.
Președinte, Judectori, Grefier,
Red.
Jud. fond
.
Tehnodact.
Ex. 2 / 19.02.2010
