Dosar nr- – contestație decizie de concediere-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 652
Ședința publică din 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Gheorghiu Nicolae
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana
Grefier
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în municipiul S, județul S și de pârâtul Colegiul Tehnic ” ” S, cu sediul în mun. S, Calea nr.49, județul S, împotriva sentinței civile nr.567 din 18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul recurent asistat de avocat G și avocat pentru pârâtul recurent Colegiul Tehnic
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat G pentru reclamantul-recurent depune în susținerea recursului său o serie de înscrisuri respectiv, copia carnetului de muncă din care rezultă că reclamantul a fost angajatul pârâtului din anul 2006; tabel nominal cu elevii clasei a XI -a A unde a ocupat postul de maistru instructor la conducere auto; declarații autentificate de la trei elevi din această clasă care au fost instruiți de acesta și concluzii scrise. A solicitat admiterea recursului întemeiat pe dispozițiile art.304 pct. 7, 8, 9 și art.3041Cod procedură civilă, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond motivat de dispozițiile art.312 alin.3 Teza III- a, Cod procedură civilă pentru necercetarea fondului cauzei, fără cheltuieli de judecată. Referitor la recursul declarat de pârât a pus concluzii de respingerea acestuia, ca nefondat întrucât motivele invocate nu se regăsesc în nici unul din prevederile art.304 Cod procedură civilă.
Avocat pentru pârâtul recurent Colegiul Tehnic ” ” S, în ce privește recursul reclamantului a solicitat a fi respins ca nefondat. Solicită admiterea recursului unității școlare în sensul modificării sentinței și respingerii acțiunii ca nefondată, întrucât unitatea nu are nici o culpă în desfacerea contractului de muncă a reclamantului, această catedră fiind desființată la 6 octombrie 2008 și chiar dacă decizia de concediere nu cuprinde acel preaviz, reclamantul a încasat și drepturile salariale pentru perioada de preaviz, astfel încât nu poate fi salarizat pentru postul desființat având în vedere că nu s-a dispus reintegrarea sa, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr. 8155/86/03.12.2008 petentul a chemat în judecată pe intimatul Colegiul Tehnic ” ” S, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea deciziei de concediere nr. 101/20.11.2008 emisă de intimat și obligarea acestuia să-i plătească despăgubiri în sumă de 13.887,5 lei reprezentând daune materiale și suma de 10.000 lei daune morale.
În motivarea cererii a arătat că în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 955/01.09.2008 a fost angajat la intimat pe perioadă determinată, respectiv 01.09.2008 – 31.08.2009, iar la data de 24.11.2008 i s-a comunicat decizia nr. 101/20.11.2008 prin care i-a fost desfăcut contractul individual de muncă retroactiv, începând cu data de 01.11.2008.
A mai arătat contestatorul că suma de 13.887,5 lei reprezintă salariul pentru perioada 24.11.2008 – 31.08.2009.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 76 din Codul muncii.
La termenul de judecată din data de 22.01.2009, petentul și-a precizat acțiunea arătând că solicită ca intimatul să fie obligat la plata dobânzii legale de 15% pentru salariul neîncasat pe ultimele 10 luni, la plata cupoanelor cadou pentru anii 2007, 2008 și 2009, la plata sumei de 100 euro pentru anul 2008 și 100 euro pentru anul 2009 pentru achiziționarea de cărți de specialitate și plata celui de-al 13 – lea salariu pentru anii 2007, 2008 și 2009.
Prin sentința civilă nr. 567 din 18.03.2009, Tribunalul Suceavaa admis în parte contestația a anulat decizia nr. 101 din 20.11.2008 emisă de intimat, a obligat intimatul la plata către contestator a unei despăgubiri egală cu drepturile salariale pentru perioada 24.11.2008 – 18.03.2009, actualizată în funcție de dobânda legală pentru perioada cuprinsă între data de 03.12.2008 și data plății efective, a obligat intimata la plata către contestator a unei sume reprezentând al 13-lea salariu aferent anului 2008, calculată în raport de timpul lucrat de contestator. Totodată, s-au respins celelalte capete de cerere, ca nefondate.
S-a reținut în motivarea hotărârii că, a fost angajat la Colegiul tehnic ” ” S în baza contractului individual de muncă înregistrat sun nr. 955/01.09.2008 pe perioadă determinată, respectiv 01.09.2008 – 31.08.2009, având funcția de maistru instructor auto.
Prin decizia nr. 101/20.11.2008 emisă de intimat a fost concediat în baza art. 65 din Codul muncii pentru motivul că a fost schimbată specializarea la clasa, an de completare, din electrician – electronist auto în electrician – exploatare de joasă tensiune.
Potrivit art. 65 din Codul muncii concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
De asemenea, potrivit art. 74 din Codul muncii decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu: a) motivele care determină concedierea; b) durata preavizului; c) criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai în cazul concedierilor colective; d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art. 64.
Totodată, conform art. 76 din Codul muncii concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută, iar potrivit art. 78 din același act normativ, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. La solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.
Astfel, în cauza de față, din analiza conținutului deciziei nr. 101/20.11.2008 emisă de intimat Tribunalul a constatat că, din punct de vedere formal, decizia de concediere a nu conține toate elementele prevăzute imperativ de Codul muncii, respectiv nu cuprinde durata preavizului, cerință prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. b din Codul muncii, lipsă care atrage nulitatea absolută a deciziei conform dispozițiilor art.76 din Codul muncii.
Totodată, tribunalul a reținut că nici în fapt petentului nu i s-a acordat termenul de preaviz, întrucât decizia de concediere contestată a fost emisă la data de 20.11.2008, dar din conținutul său rezultă că desfacerea contractului individual de muncă este retroactivă, începând cu data de 01.11.2008.
Drept consecință, cum intimatul nu a înscris în decizia de concediere toate elementele obligatorii enunțate de art. 74 alin. (1) din Codul muncii, în baza art. 76 și art. 78 din Codul muncii, s-a dispus anularea deciziei emise, apreciindu-se că, față de această situație nu mai este necesar a se analiza motivele privind fondul cauzei concedierii.
De asemenea, în baza art. 78 alin 1 din Codul muncii, tribunalul a obligat intimatul la plata către contestator a unei despăgubiri egală cu drepturile salariale cuvenite pentru perioada 24.11.2008 – 18.03.2009, actualizată în funcție de dobânda legală pentru perioada cuprinsă între data de 03.12.2008 și data plății efective.
Cât privește drepturile salariale cuvenite pentru perioada ulterioară pronunțării hotărârii cererea a fost respinsă întrucât aceste drepturi nu au caracter cert și actual.
De asemenea, actualizarea sumei datorate în funcție de dobânda legală a fost făcută doar de la data introducerii cererii de chemare în judecată, intimatul nefiind de drept în întârziere.
Totodată, tribunalul a apreciat ca întemeiată în parte cererea petentului privind plata celui de-al 13 salariu pentru anul 2008 obligând intimatul să-i plătească al 13-lea salariu aferent anului 2008 calculată, însă în raport de timpul lucrat de contestator.
În ce privește solicitarea petentului privind plata celui de-al 13 salariu pentru anul 2007 tribunalul a apreciat că aceasta este neîntemeiată, întrucât nu a făcut dovada faptului că în anul 2007 fost angajat al intimatului, iar pentru anul 2009 dreptul nu este actual.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea intimatului la plata cupoanelor cadou pentru anii 2007 – 2009, tribunalul a apreciat că este neîntemeiat întrucât, pe de o parte, pentru anul 2007 petentul nu a făcut dovada faptului că a fost angajat al intimatului, iar pentru anii 2008 – 2009 nu a dovedit că este îndreptățit la primirea acestor cupoane.
În acest sens, tribunalul a reținut că potrivit art. 1 din Legea 193/2006 privind acordarea tichetelor cadou și a tichetelor de creșă “Societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care încadrează personal pe bază de contract individual de muncă pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă”.
Prin urmare, petentul, ca personal contractual, poate beneficia de tichete cadou, beneficiu ce nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care sunt prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
În consecință, cum dreptul subiectiv civil nu este recunoscut și ocrotit de lege, iar în ceea ce privește acordarea pentru 2009 tichetelor cadou nu este nici actual, în temeiul dispozițiilor legale mai sus arătate tribunalul a respins această cererea ca nefondată.
Cu privire la cererea petentului de obligare a intimatului la plata sumei de 100 euro pentru anul 2008 și 100 euro pentru anul 2009 pentru achiziționarea de cărți de specialitate, tribunalul a apreciat că nici aceasta nu este întemeiată.
În acest sens, instanța a reținut că acordarea sumelor precizate anterior este justificată prin necesitatea achiziționării unor cărți de specialitate necesare în procesul de învățământ, or cum petentul nu mai are calitatea de cadru didactic angajat al intimatului nu este îndreptățit la aceste sume. De altfel, pentru perioada cât în anul 2008 petentul a fost angajat al intimatului, nu a făcut dovada că a achiziționat cărți de specialitate și contravaloarea acestora nu i-a fost decontată de intimat.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea intimatului la plata daunelor morale, tribunalul a apreciat că acesta este neîntemeiat.
Astfel, potrivit art. 269 din Codul munciia ngajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. În cazul în care angajatorul refuză să îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanțelor judecătorești competente.
În acest caz însă salariatul este cel acare are sarcina probei.
În cauza de față contestatorul avea obligația dovedirii elementelor care condiționează angajarea răspunderii angajatorului, respectiv existența unei fapte ilicite a acestuia prin care și-a încălcat o anumită obligație, săvârșirea cu vinovăție a acestei fapte, existența unui prejudiciu moral suferit de contestatore și raportul de cauzalitate între fapta ilicită a angajatorului și prejudiciul suferit de contestatore, lucru care însă nu a fost realizat în cauză.
Ori, prin Decizia nr. 40 din 7 mai 2007 publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 763 din -, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secții Unite a statuat că în cadrul litigiilor de muncă privind atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorilor, potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii, daunele morale pot fi acordate salariaților numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprinde clauze exprese în acest sens.
În cauza de față însă, nu există o dispoziție legală expresă care să reglementeze acordarea daunelor morale, iar Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 – 2010 încheiat conform art. 10 și 11 din Legea nr. 130/1996, republicată, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/21/29.12.2006 și contractul individual de muncă al petentului nr. 955/01.09.2008 nu cuprind prevederi în acest sens.
Împotriva sentinței ambele părți au declarat recurs.
Reclamantul a criticat sentința pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 și art. 312 al. 3 teza 3, susținând că instanța nu a examinat aspectele de fond ale concedierii sale, respectiv dacă specialitatea desființată a operat la clasa pentru care a ocupat postul, și dacă i s-a comunicat lista cu posturile disponibile, omisiune prin care nu și-a îndeplinit rolul activ prevăzut expres de art. 114 din Codul d e procedură civilă.
Totodată, instanța a schimbat natura juridică a capătului de cerere privind acordarea dobânzii legale la suma pretinsă care a fost cerută cu titlu de daune interese în baza art. 1084 și nu cu titlu de actualizare a pretențiilor.
De asemenea, i s-a acordat doar parțial al 13 – lea salariu pentru anul 2008, reținându-se greșit că nu a făcut dovada angajării sale în școală în anul 2007, ori, el lucrând în unitate din anul 2006.
Pârâtul Colegiul Tehnic ” ” Sac riticat sentința pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă susținând că instanța nu a răspuns la apărările sale, situația creată fiind consecința unor ordine contradictorii ale Ministerului Educației, Cercetării și T ce nu-i poate fi imputată, cât timp avea aprobate la început de an programa, planul de învățământ și specializările, aflându-se în imposibilitatea respectării acestora datorită precizărilor Ministerului Educației, Cercetării și T și care au modificat în totalitate normele care reglementau nomenclatorul calificărilor profesionale.
Față de împrejurările concrete în care a avut loc concedierea, unitatea nu a avut nicio culpă în desfacerea contractului de muncă a reclamantului, astfel că nu poate fi obligată la suportarea pagubei produse.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, în raport de actele și lucrările dosarului, curtea constată că sunt nefondate.
Privitor la criticile aduse sentinței de reclamant se constată că anularea deciziei atacate s-a datorat faptului că a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale privitoare la forma acesteia și anume a unuia din elementele prev. de art. 74 din Codul muncii – durata preavizului – fapt ce atrage nulitatea absolută conform art. 76 din Codul muncii.
În aceste condiții, întemeiat prima instanță nu a mai analizat motivele privind fondul concedierii, critica adusă sentinței sub acest aspect fiind nefondată.
Cât privește motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 din Codul d e procedură civilă se constată că nu poate fi vorba de o schimbare a naturii actului juridic dedus judecății, prima instanță aplicând corect disp. art. 78 al. 1 din Codul muncii acordând reclamantului despăgubiri egale cu salariile actualizate de la data când au fost cerute și până la data plății efective.
Cât privește acordarea parțială a celui de-al 13 – lea salariu, se constată că instanța a fost sesizată cu soluționarea unui litigiu de muncă apărut odată cu desfacerea contractului de muncă de către angajator, astfel că justificat s-a admis cererea formulată în acest sens în parte, raportat la perioada de timp în care a lucrat efectiv.
Referitor la recursul declarat de intimatul Colegiul Tehnic ” ” S se constată că motivele invocate sunt apărări ce vizează fondul cauzei concedierii, aspect care însă nu a făcut obiectul judecății primei instanțe care a soluționat contestația pe nerespectarea unei condiții de formă a actului și care a atras nulitatea absolută a acestuia așa încât nici în recurs nu se poate proceda la o analiză a cauzelor și împrejurărilor care au condus la emiterea deciziei.
Celelalte susțineri, referitoare la plata drepturilor salariale în perioada de preaviz nu pot fi primite, fiind invocate înafara termenului de motivare recursului prevăzut de art. 303 din Codul d e procedură civilă.
Față de cele reținute, Curtea constatând sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică, va respinge ambele recursuri ca nefondate, în baza disp. art. 312 al. 1 din Codul d e procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul și pârâtul Colegiul Tehnic ” ” S împotriva sentinței civile nr. 567 din 18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fd.
Tehnored.
Ex. 2
16.06.2009
