Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.667/CM
Ședința publică din 02 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier – –
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de recurentele reclamante, domiciliată în str.a—a nr.194, județul T și, domiciliată în, str.a –a nr.60, județul T, împotriva sentinței civile nr.1111 din 23 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă COM, cu sediul în,-, județul T, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimata pârâtă dl.avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.54/18.08.2008 depusă la dosar, lipsind recurentele reclamante.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele cod procedură civilă.
Recursurile sunt declarate în termen, motivate și scutite de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Reprezentantul intimatei pârâte având cuvântul susține că nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri noi de depus.
Instanța luând act de declarația acestuia în sensul că nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri noi de depus, acordă cuvântul asupra recursurilor de față.
Având cuvântul apărătorul intimatei pârâte susține că recursurile formulate de recurentele reclamante sunt neîntemeiate.
Referitor la susținerea recurentelor din motivele de recurs, că în cauză se impune efectuarea unei alte expertize contabile, aceasta cerere apare total neavenită, având în vedere că în conformitate cu dispozițiile art.212 alin.2 cod procedură civilă – expertiza contrarie trebuie cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării.
Cu privire la fondul cauzei, concedierea celor două recurente reclamante s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art.65 din Codul Muncii, întrucât în urma analizei activității societății – urmare și expertizei efectuate – acesta a întâmpinat dificultăți financiare, ceea ce a condus la o scădere a profitului și la o stare de insolvabilitate temporară în ceea ce privește obligațiile de plată către salariați și diverși beneficiari. În acest context societatea a luat măsuri în scopul redresării, ceea ce a condus la reducerea a două posturi, respectiv cele ocupate de recurentele reclamante. Susținerile recurentelor că, după concedierea lor a doua zi societatea ar fi angajat o altă persoană, nu sunt reale. Această persoană a fost angajată, după depunerea demisiei de către un alt angajat.
În concluzie, solicită respingerea recursurilor formulate de recurentele reclamante ca nefondată, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr-, contestatoarea a solicitat anularea deciziei nr. 11/6.03.2007 emisă de Com arătând că a fost disponibilizată în urma unor sesizări către Garda Financiară T, Inspecția, și Parchetul Județean T, prin care solicita intrarea în legalitate a administratorului societății.
Prin cererea adresată aceleiași instanțe și înregistrată sub nr-, contestatoarea a formulat contestație împotriva deciziei nr.12/2007. Prin încheierea pronunțată în ședința din 24 ian.2008, Tribunalul a dispus conexarea dos. nr-, la dosarul nr-, cauza fiind soluționată sub acest din urmă număr.
Prin sentința civilă nr.1111 din 23 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, s-au respins contestațiile formulate de contestatoarele și în contradictoriu cu intimata Com și au fost obligate contestatoarele la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele aspecte: Prin emiterea deciziei nr.11/6.09.2007, intimata a concediat-o pe contestatoarea potrivit art.65 din C-, iar prin decizia nr.12/6.09.2007 și contestatoarea a fost concediată în baza art.65 din Codul Muncii.
Potrivit art.65 (1) din Codul Muncii “Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității”.
Prin procesul verbal înregistrat sub nr.175/30.08.2007 s-a propus desființarea posturilor ocupate de cele două contestatoare, iar prin Hot.nr.2/2007 s-a aprobat reducerea a 2 posturi, respectiv postul de vânzătoare ocupat de și postul de muncitor necalificat ocupat de.
Din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, instanța de fond a reținut că, Com a înregistrat profit la încheierea fiecărui exercițiu financiar, profitul înregistrat fiind în descreștere.
În aceste condiții s-a apreciat că, desființarea locurilor de muncă ale celor două contestatoare a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă, astfel că, au fost respinse contestațiile ca nefondate.
Cum intimata a efectuat cheltuieli în acest proces, iar contestațiile au fost respinse, instanța a obligat contestatoarele la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată.
Impotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele contestatoare, care au formulat aceleași critici:
– Expertiza contabilă întocmită în acest dosar, nu reflecta realitatea și se impune efectuarea unei alte expertize, având în vedere că pe perioada unui an de la data disponibilizării contestatoarelor, administratorul societății a făcut alte angajări la societate fără a le lua și pe acestea în calcul.
– Societatea nu a avut probleme economice având în vedere că din cele 3 magazine deținute, nu s-a închis niciunul și s-a menținut același program de lucru dar cu un personal redus. Din cauza condițiilor grele de muncă, în luna aprilie 2008, un angajat al societății și-a dat demisia.
Intimata nu a formulat întâmpinare iar la termenul de judecata fixat pentru soluționarea recursului nu s-a prezentat niciuna din parți pentru a formula probe.
Analizând sentința recurată în raport de materialul probator administrat la instanța de fond,Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Deciziile prin care societatea intimata a procedat la disponibilizarea celor doua contestatoare se întemeiază pe dificultățile economice ale societății din ultima perioadă.
Pentru a stabili dacă a avut loc o desființare efectivă a locurilor de muncă ocupate de contestatoare și dacă deciziile au la bază o cauză reală și serioasă, Tribunalul Tulceaa încuviințat proba cu expertiza contabila solicitată de contestatoare.
In raport de cifra de afaceri și profitul realizat de societate, urma să se verifice daca aceasta a înregistrat pierderi care să determine măsura luată cu privire la reducerea de personal.
Din acest raport rezultă că deși societatea a înregistrat profit la finele fiecărui an financiar, profitul acesteia este în descreștere.
Aceasta concluzie a expertului, a determinat instanța să constate că măsura luată de societatea intimata în privința celor două contestatoare este legală, deoarece societatea este în drept să ia toate măsurile pe care le considera necesare pentru creșterea profitului, cu condiția ca aceste masuri să fie conforme cu legea.
Contestatoarele nu au formulat obiecțiuni cu privire la acest raport de expertiză, nu au invocat vreun motiv de nulitate și nu au pus la dispoziția instanței alte înscrisuri care să conducă la concluzia că acest raport de expertiză se impune a fi refăcut.
Prin urmare, cererea acestora, formulată în recurs, de a se reface expertiza, nu poate fi primită, cu atât mai mult cu cât, aceasta contravine dispozițiilor art. 305 cod procedură civilă care permit doar proba cu înscrisuri în acest stadiu procesual.
Chiar dacă niciunul din cele trei magazine nu a fost închis aceasta nu înseamnă că nu au fost probleme de natură economică din moment ce, chiar recurentele arată că aceste magazine au funcționat cu personal mai puțin, personal care face față cu greu, programului de lucru.
Așadar, nefiind administrata nici o probă care să contrazică situația de fapt prezentata de intimată cu referire la dificultățile economice care au generat disponibilizarea celor doua contestatoare, Curtea apreciază ca în mod legal și temeinic prima instanță a respins contestațiile, soluție care va fi menținută prin respingerea recursului ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile art. 312 cod procedură civilă.
PENTU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de recurentele reclamante, domiciliată în str. a—a nr. 194, județul T și, domiciliată în, str. a—a nr.60, județul T, împotriva sentinței civile nr.1111 din 23 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă COM, cu sediul în,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 2008.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond: Șt./
Red.dec.Jud.-/05.09.2008
Tehnore.gref. /2 ex./ 09.09.2008
