Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 678/CM
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier – –
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta pârâtă ” & ” M, cu sediul în-, – 5,. A,. 13, județul C, împotriva sentinței civile nr. 638/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în comuna, sat General, județul C, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenta pârâtă avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 66616 din 10.08.2009, depusă la dosar, asociatul unic și intimata reclamantă personal.
Procedura legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
Apărătorul recurentei pârâte, avocat arată că cererea de recurs de la dosar nu este semnată și nici ștampilată de asociatul unic și solicită instanței să-i permită acestuia să complinească acest aspect.
Se prezintă în fața completului de judecată, asociatul unic al societății recurente, care semnează și ștampilează cererea de recurs.
Întrebate fiind, părțile susțin că nu mai au înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act de susținerile acestora, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentei pârâte, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată, fără cheltuieli de judecată. Arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că s-a administrat doar proba cu înscrisuri, când de fapt societatea a solicitat și proba cu interogatoriul depus la dosar, în referire la starea de sănătate a reclamantei. Arată că reclamanta a fost citată, cu mențiunea de a se prezenta la interogatoriu la 3 termene consecutive, însă aceasta nu s-a prezentat, tocmai pentru nu se vedea aspectul său fizic, marcat de bolile de care suferă, iar instanța de fond trebuia să aplice art. 225 Cod procedură civilă. Mai arată că în hotărârea atacată se susține că s-ar fi încălcat contractul colectiv de muncă, în sensul că examinarea medicală anuală trebuia efectuată pentru toți salariații, însă nu se precizează că examinarea se face numai printr-o expertiză medicală, de către un medic specialist în medicina muncii, autorizat, pentru a stabili bolile de care suferă reclamanta. Precizează că intimata reclamantă nu a atacat decizia de suspendare a contractului de muncă, decizie ce a fost luată pe perioada incapacității de muncă a acesteia, pe baza avizului dat de medicul specialist în medicina muncii. Instanța de fond în mod greșit a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul de sudor, deoarece aceasta a fost declarată inaptă din punct de vedere medical pentru această activitate începând cu data de 27.10.2008, iar societatea recurentă a respectat prevederile legale în vigoare, respectiv Legea nr. a securității și sănătății în muncă. Mai arată că în mod greșit instanța de fond a acordat daune morale contestatoarei, deoarece din probele administrate nu a rezultat că aceasta a fost desconsiderată, disprețuită sau jignită, apreciind că inaptitudinea medicală nu poate genera dispreț, aceasta constituind un motiv legal și obligatoriu de încetare a contractului de muncă. Precizează că fișele de aptitudine medicală nu indică boala salariatului, păstrându-se astfel confidențialitatea, tocmai pentru protejarea demnității acestuia. Depune la dosar note scrise și 2 acte normative aplicabile speței, Legea nr. 418/2004 privind statutul profesional specific al medicului de medicină a muncii și nr.HG 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor.
Intimata reclamantă, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că afirmațiile societății recurente sunt nefondate.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față, Curtea reține următoarele:
Contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu SC & SRL, constatarea nulității absolute a deciziei de încetare a contractului individual de muncă pe motiv că nu a fost efectuată cercetarea prealabilă disciplinară, iar pe fondul cauzei a solicitat anularea deciziei, reintegrarea în funcția deținută anterior, plata drepturilor salariale și celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și pînă la efectiva reintegrare și plata cheltuielilor de judecată.
A precizat că la data de 22.08.2007 a încheiat cu societatea intimată contractul individual de muncă nr. 24, înregistrat la ITM sub nr. -/28.08.2007, cu valabilitate de 2 luni și un salariu de 660 lei.
Prin actul adițional nr. 1 din data de 24.10.2007 s-a prelungit durata contractului individual de muncă pînă la data de 15.08.2008 pentru funcția muncitor calificat-sudor, prin actul adițional nr. 1475/28.08.2008 s-a prelungit durata contractului individual de muncă pînă la data de 15.08.2009 iar la data de 27.10.2008 i s-a comunicat faptul că de a doua zi nu se mai prezintă la muncă fără un motiv anume și i s-a înmînat fișa de lichidare.
Deși a insistat să i se comunice motivul încetării contractului individual de muncă, nu i s-a precizat acest motiv.
Fiindu-i afectată demnitatea, supusă disprețului colegilor de muncă și superiorilor, fiindu-i periclitată securitatea socială și familială, sănătatea fizică și psihică afectată, contestatoarea a solicitat daune morale în sumă de 5000 lei
Prin precizările la contestație a menționat că deși prin decizia nr. 2026/28.10.2008 comunicată prin poștă la data de 27.11.2008, contractul individual de muncă a încetat conform art. 55 lit. B codul muncii – prin acordul părților, contestatoarea nu și-a exprimat acest acord.
La un interval de o lună, intimata a emis o altă decizie cu nr. 223/21.11.2008 prin care menționează că decizia cu nr. 2026/28.10.2008 se anulează începînd cu data de 31.10.2008 iar contractul de muncă încetează în baza art. 61 lit. C codul muncii datorită inaptitudinii fizice/psihice a salariatei, ceea ce nu îi permite îndeplinirea atribuțiunilor de serviciu.
Se invocă lipsa unei expertize medicale care să constate inaptitidinea contestatoarei și în raport de actele adiționale de prelungire a contractului individual de muncă depuse la dosar, contestatoarea apreciază că a dovedit pe deplin capacitatea sa medicală corespunzătoare.
Intimata prin întâmpinare a solicitat respingerea contestației motivat pe faptul că dintr-o eroare a salariatei însărcinată cu redactarea deciziei de încetare a contractului de muncă, aceasta a completat formularul de decizie corespunzător desfacerii contractului individual de muncă prin acordul părților, eroare constatată cu ocazia primirii contestației. În realitate contractul de muncă a încetat în temeiul art. 61 alin. 1 lit. C codul muncii deoarece contestatoarea este inaptă medical pentru activitatea desfășurată, constatare făcută prin fișa din data de 27.10.2008.
Deși contestatoarea a refuzat primirea documentației, s-a conformat interdicției de a lucra de la data de 28.10.2008 știind că a fost declarată inaptă medical, dar nu predat inventarul deși a primit fișa de lichidare.
Excepția nulității deciziei pentru neefectuarea cercetării prealabile se solicită a fi respinsă deoarece în acest caz, desfacerea contractului individual de muncă s-a realizat pentru inaptitudine medicală, nu pentru comiterea unei abateri disciplinare.
Prin sentința civilă nr.638/12.05.2009 Tribunalul Constanțaa admis contestația, a anulat decizia nr. 2223/21.11.2008 emisă de intimată și a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior emiterii deciziei.
A fost obligată intimata către contestatoare la plata drepturilor salariale cuvenite de la data emiterii deciziei și până la efectiva reintegrare, la plata daunelor morale în sumă de 2.000 lei. Precum și la plata cheltuielilor de judecată de 500 lei- onorariu avocat.
Pentru a dispune astfel, prima instanța a avut în vedere următoarele:
Deși contestatoarea a solicitat inițial constatarea nulității absolute a deciziei nr.2026/2008 pentru lipsa acordului său pentru încetarea acestui contract, în condițiile în care aceasta decizie a fost anulata de către emitent, instanța a constatat ca decizia nu își mai produce efecte juridice astfel ca analizat numai pe cea de a doua decizie emisa în baza art. 61 litera “c” codul muncii, prin care s-a constatat incapacitatea medicală a contestatoarei de a mai desfășura activitate.
În cazul de speță, angajatorul a luat măsura doar pe baza unei fișe de aptitudine emisă de medicul de medicina muncii fără a avea o expertiză medicală completă, care să stabilească în ce măsură salariata are păstrată sau pierdută capacitatea de muncă.
S-a apreciat ca actul medical pe care se sprijină decizia atacată nu are valoarea unei expertize de specialitate asupra capacității de muncă a salariatei, astfel că în lipsa acestui act cerut de normele legale, decizia nefundamentată pe un asemenea act este lovită de nulitate.
În raport de aceste aspecte reținute, instanța a admis contestația și anulat decizia de concediere cu consecința repunerii părților în situația anterioară, reintegrarea contestatoarei în funcția de sudor și obligarea angajatorului la plata tuturor drepturilor salariale cuvenite de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la data efectivei reintegrări.
Prima instanță a apreciat că și cererea privind plata daunelor morale este în parte întemeiată și că datorita suferințelor invocate, legate de imposibilitatea asigurării siguranței minime sociale și familiale și imposibilitatea contestatoarei de a urma tratamentul prescris, este îndreptățită la suma de 2000 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta intimata SC SRL care a formulat următoarele critici:
-Conform art. 304 pct. 7 cod procedură civilă, hotărârea este nula deoarece motivele invocate de instanța de fond sunt străine de natura pricinii.
În cauză, nu este în discuție testarea anuală, ci o examinare medicală efectuată de un medic specialist în medicina muncii, autorizat, care funcționează legal în municipiul M și care a fost determinată de antecedentele medicale ale contestatoarei.
Instanța se dreptul medicului specialist în medicina muncii, atestat în acest sens, de a efectua examinarea medicală, finalizată prin avizul privitor la imposibilitatea contestatoarei de a lucra ca sudor, față de numeroasele maladii pe care le prezintă.
De asemenea, nu s-a avut în vedere că, niciodată contestatoarea nu a atacat decizia de suspendare a contractului de muncă, luată pe perioada incapacității de muncă, în temeiul aceluiași aviz al medicului de medicina muncii.
-Hotărârea este nulă și în raport de dispozițiile art. 304 pct.8 cod procedură civilă deoarece s-a dispus reintegrarea contestatoarei care este inaptă medical, într-un post inexistent al unei societăți care și-a încetat activitatea.
Este inadmisibilă solicitarea de reintegrare a contestatoarei în postul de sudor, deoarece începând cu data de 27.10.2008 a fost declarată inaptă din punct de vedere medical pentru această activitate, iar societatea nu poate discuta, ci doar aplica imediat decizia medicală (așa cum s-a și făcut începând cu 28.10.2008).
De altfel, problemele medicale ale contestatoarei au fost constatate încă din data de 12.09.2008, când a fost declarată aptă condiționat și rechemată pentru control după 30 de zile, când inaptitudinea s-a constatat a fi totală.
Conform dispozițiilor art. 13 lit. “j” și art. 23 lit. “f” din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, atât angajatorul, cât și angajatul au obligații clare de neprestare a muncii în caz de incapacitate constată medical, iar potrivit art. 37 și 38 din aceeași lege, neluarea acestor măsuri constituie infracțiune.
Urmare comunicării făcute de “I” cu privire la încetarea, începând cu 6.02.2009, a contractului de colaborare s-au luat măsurile legale pentru rezolvarea situației salariaților, din lipsa frontului de lucru. Au încetat contractele de muncă ale tuturor salariaților societății, începând cu data de 16.02.2009, iar în prezent, așa cum rezultă din adeverința nr. 84328 din 18.03.2009, societatea nu mai figurează în evidența Inspectoratului Teritorial d e Muncă C cu niciun angajat.
-În baza art. 304 pct. 9 cod procedură civilă hotărârea este nulă în partea referitoare la acordarea daunelor morale în suma de 2.000 lei.
Pentru a acorda daune morale, indiferent de situația contestatoarei, instanța trebuia să aibă un minim de probe din care să rezulte că a existat dispreț, desconsiderare, jigniri; ori, în cauză apar doar ratele din creditul bancar la care se referă contestatoarea. Și în materia daunelor morale, de vreme ce faptele care le-ar justifica sunt indicate în contestație, trebuiau făcute probe în demonstrarea lor. Aici nu mai funcționează sarcina probei deplasată la angajator, pentru că nu se pot face probe pentru un fapt negativ – anume că nu ar fi existat o astfel de atitudine a celorlalți salariați.
Motivarea instanței este contradictorie. Pe de o parte, nu ideea că această contestatoare este bolnavă, susținând doar că trebuia să fie examinată medical, deci nu este certă nici starea de boală, în accepțiunea instanței, nici cea de sănătate. Pe această incertitudine, se acordă daune morale.
Inaptitudinea medicală nu poate genera dispreț, ea constituind un motiv legal și obligatoriu de încetare a contractului de muncă în temeiul art. 61 lit. “c” din Codul muncii și art. 28 lit. “c” din Contractul colectiv de muncă în vigoare la societate. Este posibil să fi fost necesar tratament medical, însă acesta este determinat de maladiile care au determinat inaptitudinea medicală.
Pentru toate aceste motive recurenta solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii ca nefondată.
Cu ocazia închiderii dezbaterilor intimata a solicitat respingerea recursului arătand că afirmațiile societății recurente sunt nefondate.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este întemeiat.
Instanța de fond și-a fundamentat soluția pe textul art. 61 litera “c” din Codul muncii care prevede că “angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală se constată inaptitudinea fizică sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat”.
A constatat că decizia de desfacere a contractului de muncă nu are la bază o expertiză medicală ci numai o fișa de aptitudine emisă de medicul de medicina muncii care nu are valoarea unei expertize de specialitate asupra capacității de muncă a salariatei.
Instanța nu a analizat însă și celelalte dispoziții legale incidente în speță, dispoziții care se completează cu cele prevăzute de norma generală.
Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor “supravegherea sănătății lucrătorilor este asigurată de către medicii specialiști de medicina muncii” iar potrivit art. 6 “angajatorii din orice domeniu de activitate, sunt obligați să respecte reglementările în vigoare privind supravegherea sănătății lucrătorilor”.
În urma controlului medical din 12.09.2008, medicul de medicina muncii a stabilit în ce o privește pe contestatoare că aceasta este ” condiționat”și a stabilit termenul de 30 de zile pentru următorul control.
Astfel, în data de 27.10.2008, în urma reexaminării s-a stabilit că aceasta este inaptă pentru activitatea de sudor pe care o desfășura la acea data în cadrul unității.
Acest înscris a stat la baza deciziei de desfacere contractului de muncă iar instanța de fond a apreciat că o astfel de decizie este nulă în condițiile în care nu s-a făcut examinarea medicală de către o comisie de expertiză.
Ori în acest sens, trebuie analizate dispozițiile legale care stabilesc în ce condiții se face o astfel de expertiză.
Astfel, art. 30 din HG nr. 355/2007 prevede că “persoana examinată poate contesta rezultatul dat de către medicul specialist de medicina muncii privind aptitudinea în muncă”.
Art. 32. “Contestația prevăzută la art. 30 se adresează autorității de sănătate publică județene sau a municipiului B, în termen de 7 zile lucrătoare de la data primirii fișei de aptitudine în muncă”.
Art. 32 “Autoritatea de sănătate publică județeană desemnează o comisie formată din 3 medici specialiști de medicina muncii și convoacă părțile implicate în termen de 21 de zile lucrătoare de la data primirii contestației”.
Din dispozițiile legale redate mai sus, rezultă că după luarea la cunoștință a rezultatului dat de medicul de medicina muncii, contestatoarea avea posibilitatea să-l conteste și numai în baza acestei contestații se putea întruni comisia pentru expertiza medicală. Este de la sine înțeles că o comisie de expertizare nu putea fi convocată decât de către partea interesată și aceasta nu putea fi decât contestatoarea deoarece aceasta era interesată de schimbarea rezultatului examinării.
Textul de lege nu arată în ce modalitate poate fi adus la cunoștința salariatului acel aviz dat de medicul de medicina muncii ceea ce înseamnă că termenul de 7 zile în care putea fi formulată contestația se calculează de la data la care, salariatului i se aducea la cunoștință concluzia medicului.
Chiar daca s-ar pleca de la premiza că rezultatul examinării medicului de medicina muncii nu s-a comunicat imediat salariatului, acesta nu poate să se prevaleze de acest lucru în invocarea aspectelor de nelegalitate a deciziei deoarece din actele dosarului rezultă că societatea a încercat să-i comunice acest înscris precum și decizia de încetare a contractului de muncă dar contestatoarea a refuzat.
Ulterior a contestat fișa de aptitudine emisă de medicul de medicina muncii, dar nu a primit un răspuns favorabil.
În condițiile în care actul care a stat la baza emiterii deciziei nu a fost anulat sau modificat, decizia emisă în baza acestui înscris este temeinică și legală.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de recurenta pârâtă va fi admis cu consecința modificării în tot a sentinței atacate în sensul respingerii contestației ca nefondată.
Celelalte capete de cerere care privesc reintegrarea în postul deținut, obligarea societății la plata drepturilor salariale aferente perioadei ulterioare emiterii deciziei precum și plata daunelor morale, sunt cereri accesorii celei privind anularea deciziei și depind de modul de soluționare al acesteia. Prin urmare, constatând că decizia de desfacere a contractului de muncă este legală, instanța va respinge și celelalte capete de cerere ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenta pârâtă ” & ” M, cu sediul în-, – 5,. A,. 13, județul C, împotriva sentinței civile nr. 638/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în comuna, sat General, județul
Modifică în tot sentința în sensul că respinge contestația ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2009.
Jud.fond. /
Red. Jud. –
4 ex//16.12.2009.
