ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 68/CM
Ședința publică de la 08 februarie 2010
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier – –
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de pârâta SC M SA, cu sediul în M, Portul M, județul C, împotriva sentinței civile nr.1039/20.10.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în M,-, județul C, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 02.02.2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, pentru ca recurenta să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 04.02.2010 și la data de 08.02.2010, când a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată sub nr-, reclamantul a solicitat ca, pe baza probelor administrate, să se dispună anularea deciziei nr. 1263/17.06.2009 emisă de intimata M M, prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului în temeiul art. 61 lit. c Codul muncii, reintegrarea lui în funcția deținută anterior emiterii deciziei și plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În considerente, contestatorul a arătat că a fost angajatul societății intimate, în meseria de mecanic, începând cu data de 24.01.2005, conform contractului individual de nr. 17076/2005 și până la data emiterii deciziei ce face obiectul prezentei acțiuni. In perioada in care si-a desfășurat activitatea reclamantul a suferit un accident prin care si-a pierdut un organ vizual, respectiv ochiul stâng. In urma acestui accident, prin decizia nr. 1263/17.06.2009, parata i-a desfăcut contractul de munca, potrivit art. 61 lit. c coroborate cu art. 64 si art. 74 din Codul muncii si art. 53 lit. c, art. 54 alin. 1 din contractul individual de munca. S-a reținut in decizia de concediere ca având in vedere decizia nr. 2182/27.05.2009 eliberata de Medicina, prin care s-a stabilit inaptitudinea totala de munca a reclamantului in meseria de mecanic, acesta nu mai este pentru a-si îndeplini atribuțiunile de serviciu.
A susținut reclamantul ca actele medicale întocmite in cauza in privința lui sunt contradictorii, in sensul ca prin Certificatul de încadrare in grad de nr. 1241/26.02.2008 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți de pe lângă Consiliul Județean Constanta a fost găsit de munca, iar decizia nr. 2182/27.05.2009 emisa de Medicina a stabilit exact contrariul, respectiv inaptitudinea fizica totala in munca a reclamantului, in meseria de mecanic.
S-a solicitat să se constate că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 62 alin. 2 Codul muncii, întrucât decizia contestata nu a fost motivata in fapt, fiind astfel lovită de nulitate absoluta.
În drept, au fost invocate dispoziții art. 76 – 78 Codul muncii.
Prin întâmpinare, parata M M, prin reprezentant legal, a solicitat respingerea contestației ca nefondată. Cu privire la motivul de nulitate absoluta a deciziei, invocat de reclamant, a susținut ca decizia este motivata in fapt, in cuprinsul acesteia făcându-se mențiunea expresa ca încetarea contractului individual de munca a avut loc “având in vedere decizia 2182/27.05.2009 eliberata de Medicina prin care s-a stabilit inaptitudinea fizica totala de munca a contestatorului”. Si pe fondul cauzei, parata a susținut ca acțiunea nu este întemeiata, întrucât reclamantul a beneficiat aproape 2 ani de zile de concediu medical, in perioada august 2007-martie 2009, iar la reluarea muncii s-a făcut acea verificare medicala, care a concluzionat, prin decizia nr. 2182/27.05.2009 ca este inapt total pentru meseria de mecanic. Întrucât aceasta era singura calificare a reclamantului, parata a fost in imposibilitate sa-i ofere alt post, deși a formulat nota interna către toate secțiile daca dețin locuri de munca compatibile cu pregătirea profesionala si cu capacitatea de munca a reclamantului si ca urmare a răspunsului negativ s-au adresat AJOFM.
Prin sentința civilă nr.1039/20.10.2009 Tribunalul Constanțaa admis contestația formulată de reclamant și a dispus anularea deciziei de încetare a contractului de muncă nr. 1263/ 17.06.2009 și dispune reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate sau reactualizate si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.
A respins cererea cu privire la cheltuielile de judecată, ca nefondate.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin Decizia nr. 1263/17.06.2009 emisă de parata M M, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, cu începere de la data de 26.06.2009, ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 61 lit. c Codul muncii.
Potrivit acestui text, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului si in situația in care, prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de munca ocupat.
Decizia a avut în vedere fisa de aptitudine (de la fila 16 dosar), eliberata de Medicina, prin care s-a atestat ca reclamantul, angajat al paratei in meseria de mecanic, la data de 27.05.2009, a prezentat inaptitudine totala pentru meseria de mecanic.
juridică a statuat în sensul că, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 61 lit. c Codul muncii, atunci când: 1) inaptitudinea este intervenita pe parcursul executării contractului individual de munca si este constatata prin decizie a organelor competente de expertiza medicala si 2) datorita acestei inaptitudini salariatul sa nu-si poată îndeplini atribuțiunile corespunzătoare locului de munca ocupat.
În speță, nu s-a efectuat o expertiza medicala, care sa stabilească daca reclamantului i s-a redus capacitatea de exercițiu biologic, iar postul ocupat ii afectează performantele profesionale, parata rezumându-se la avizul dat de medicina muncii conform fisei de aptitudine de la fila 16 dosar. De asemenea, pe calea expertizei ar fi fost absolut obligatoriu sa se determine daca inaptitudinea ar fi avut drept consecința încetinirea executării lucrărilor normale de către reclamant, fără ca astfel sa existe pericolul deteriorării stării sale de sănătate. Acest obiectiv era important de stabilit pentru a se putea stabili, de către specialiștii de medicina muncii, daca menținerea reclamantului pe postul respectiv, de mecanic, era contraindicată medical.
În aceste condiții, parata nu poate afirma că în speță sunt îndeplinite condițiile art. 61 lit. c Codul muncii, câta vreme nu s-a stabilit inaptitudinea reclamantului pentru meseria ocupata, de mecanic si împrejurarea ca datorita acesteia el nu-si poate îndeplini atribuțiunile corespunzătoare locului de munca.
Față de toate aceste considerente, s-a reținut că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de textul art. 61 lit. c Codul muncii, motiv pentru care prezenta contestație a fost admisă și anulată decizia nr. 1263/17.06.2009 emisă de societatea intimată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta M.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, aplicând greșit legea.
Instanța a considerat că nu este suficientă fișa de aptitudine semnată de medicul specialist de medicină muncii, aflată la dosar fila 16 prin care s-a stabilit că reclamantul este inapt total mecanic, dispunând reintegrarea acestuia în funcția pentru care salariatul a fost declarat inapt total.
În realitate, organul competent să efectueze această expertiză medicală este numai medicul de medicina muncii, examinare care se finalizează cu întocmirea fișei de aptitudine la reluarea muncii.
Nu există alt organ competent care să facă această examinare medicală, nu există altă comisie care ar fi trebuit să-l expertizeze pe salariat iar instanța obligând societatea la reintegrarea în muncă a acestui salariat, cu această interdicție expresă a medicului de medicina muncii, îi determină să încalce legea, întrucât această faptă de a menține în muncă un salariat care are această interdicție medicală este puțin contravenție.
Persoana examinată poate contesta rezultatul dat de medicul specialist de medicina muncii privind inaptitudinea în muncă. Astfel, conform art. 31 din HG355/2007 contestația se va adresa autorității de sănătate publică județeană “în termen de 7 zile de la primirea fișei de aptitudine în muncă. Din această formulare rezultă neechivoc că expertiza medicală se concretizează sub forma înscrisului intitulat fișa de aptitudine în care se consemnează rezultatul acestei expertize, acest formular fiind impus de către normele legale în materie.
Numai în cazul în care se formulează o astfel de contestație, autoritatea de sănătate publică desemnează o comisie formată de trei medici specialiști de medicina muncii care convoacă părțile implicate în termen de 21 de zile lucrătoare.
În cazul de față reclamantul nu a contestat această măsură medicală, ea fiind din acest punct de vedere irevocabilă.
Organul competent de expertiză medicală la care se referă art. 61 lit.c Codul muncii este medicul specialist de medicina muncii și respectiv comisia formată din trei medici specialiști de medicina muncii – pentru cazul în care se contestă rezultatul consemnat în fișa de aptitudine.
În acest context, recurenta solicită să se observe că au fost îndeplinite cerințele legale prevăzute de art. 61 lit.c Codul muncii, în sensul că organul competent a stabilit în urma expertizei medicale inaptitudinea totală a salariatului de a desfășura meseria de, singura meserie în care acesta este calificat, astfel încât în mod legal societatea a fost nevoită să adopte măsurile impuse de lege, pentru ca în caz de îmbolnăvire a salariatului sau în caz de accident ar fi direct răspunzători.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursul formulat ca fondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 1263/17.06.2009 emisă de pârâtă s-a dispus concedierea reclamantului din funcția de mecanic în temeiul art. 61 lit. c) din Codul muncii pe motiv de inaptitudine fizică totală de muncă.
În urma examinării clinice a reclamantului de către un medic de medicina muncii, acesta a fost declarat inapt pentru îndeplinirea funcției de mecanic prin fișa de aptitudini nr. 17076/27.02.2009, care a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Potrivit art. 30 din HG nr. 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor, persoana examinată poate contesta rezultatul dat de către medicul specialist de medicina muncii privind aptitudinea în muncă.
În conformitate cu art. 31 din același act normativ, contestația prevăzută de art. 30 se adresează autorității de sănătate publică județene sau municipiului B în termen de 7 zile lucrătoare la data primirii fișei de aptitudini în muncă.
Autoritatea de sănătate publică județeană desemnează o comisie formată din 3 medici specialiști de medicina muncii și convoacă părțile implicate în termen de 21 de zile lucrătoare de la data primirii contestației (art. 32).
Decizia comisiei este consemnată într-un proces verbal și este comunicată în scris persoanei examinate medical.
Concluzia procesului verbal este consemnată în fișa de aptitudini în care a fost precizat rezultatul examenului medical contestat (art. 34).
Reclamantul nu a făcut dovada contestării rezultatului dat de către medicul specialist de medicina muncii, conform procedurii reglementate prin dispozițiile legale invocate mai sus.
În recurs, în ședința din 2.02.2010 reclamantul a arătat că el personal a predat fișa de aptitudine la unitate și că și-a manifestat nemulțumirea cu privire la rezultat doar verbal.
Avizul medical de inaptitudine emis de medicul specialist de medicina muncii nefiind contestat, în mod corect pârâta a emis decizia nr. 1263/17.06.2009 prin care a dispus concedierea reclamantului.
Prin art. 61 lit. c) din Codul muncii se prevede că angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului de către organul de specialitate competent.
Cerința care rezultă din conținutul textului se referă la faptul constatării inaptitudinii salariatului de către organul competent de expertiză medicală și nu printr-o expertiză medicală cum reține greșit prima instanță.
Prin organ competent de expertiză medicală, așa cum prevăd dispozițiile art. 61 alin. 1 lit. c) din Codul muncii se înțelege conform normelor care reglementează competențele și procedura privind supravegherea sănătății lucrătorilor, medicul specialist de medicina muncii. (art. 4 din HG 355/2007).
De asemenea și din dispozițiile art. 8 din legea nr. 418/2004 privind statutul profesional al medicului de medicina muncii, rezultă că persoana abilitată a se pronunța cu privire la aptitudinea sau inaptitudinea în muncă a salariatului cu ocazia oricărei examinări medicale este medicul de medicina muncii.
În cauză, examenul medical s-a efectuat ca urmare a reluării activității după un concediu medical mai mare de 90 zile, pentru motive medicale, conform art. 23 din HG 355/2007, pentru reconfirmare aptitudinii reclamantului de a exercita profesia pe care o deține.
La baza deciziei de încetare a contractului individual de muncă a stat un act constatator al unui medic specialist în medicina muncii ale cărui concluzii nu au fost contestate de către salariatul examinat.
Cum prin avizul medical s-a stabilit inaptitudinea reclamantului de a ocupa funcția pe care era angajat, în mod corect angajatorul a dispus concedierea salariatului cu respectarea prevederilor art. 61 lit. c) Codul muncii.
Nu are relevanță în cauză faptul că printr-un certificat de încadrare în grad de handicap emisă de Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap s-a ajuns la concluzia că reclamantul nu se încadrează în gradul de handicap.
Prin persoană cu handicap se înțelege potrivit art. 2 din Legea 448/2006, republicată, acea persoană care datorită unor afecțiuni fizice, mentale sau senzoriale, îi lipsesc abilitățile de a desfășura în mod normal activități cotidiene, necesitând măsuri de protecție în sprijinul recuperării, integrării și incluziunii sociale iar încadrarea în grade de handicap se face de către comisii speciale de evaluare a persoanelor adulte cu handicap.
Ori, aptitudinea în muncă reprezintă capacitatea lucrătorului din punct de vedere medical de a desfășura o anumită profesie și se constată de către medicul specialist de medicina muncii conform procedurii reglementate prin HG 355/2007.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Codul muncii, Curtea a admis recursul formulat și a modificat în tot sentința recurată în sensul respingerii contestației ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de pârâta SC M SA, cu sediul în M, Portul M, județul C, împotriva sentinței civile nr.1039/20.10.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în M,-, județul C, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Modifică în tot sentința recurată în sensul respingerii contestației ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.02.2010.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond:;
Red.dec.jud.24.02.2010
– gref.-
4 ex./01.03.2010
